De ceva timp am niste probleme. Sunt o persoana vesela dar am momente cand incep pur si simplu sa plang... Pic intr o stare de tristete si nu mai vorbesc, nu mi place sa fiu atinsa, nu privesc pe nimeni si stau efectiv si plang pana nu mai am lacrimi. Ma gandesc ca niciodata nu voi putea sa ma descurc in ceea ce imi propun..nu am sustinere personala. Ma simt singura, in persoane nu imi mai pun baza... Am cunoscut multi oameni falsi si nu mai am incredere in nimeni.
Am multe ganduri, cand vreau sa vorbesc amestec cuvinte, fac dezacorduri, mi se impleticeste limba, nu reusesc sa transmit emotii de niciun fel.
Am facut acum 2 ani un accident de masina. De atunci incerc sa ma protejez in totalitate de orice pericol mi sau mare. Am devenit paranoica, ma gandesc că dintr o greșeală, a mea sau a cuiva, as putea sa regret toata viata. Am multe planuri. Vreau sa realizez multe lucruri in viata asta.
Am pierderi de memorie, nu sunt atenta si nu ma pot concentra. Inainte nu eram asa. Stiu lucruri pe care le faceam la 3-4 ani dar daca mi se spune un lucru... in 2 secunde uit.
Ce as putea face?
Calea spre fericire este dificila. Dar se gaseste la un moment dat.
Pici intr-o stare de tristete, inteleg. Si eu fac asta foarte des. Din cauza ca nu imi place aici. Oamenii in care nu poti avea incredere, care gandul lor te fac sa iei decizii si sa ai stari deprimante. Dar oricum, asa e lumea din pacate. Sper sa gasesc un loc linistit. Oricum, sa revin...
Plangi, cum ai zis. Asta nu e neaparat un lucru rau. Descarca-te. Lasa totul sa iasa afara. Evident sunt si alte metode de a te descarca. Comunicarea de exemplu, cu persoane care iti par tie ca te inteleg. Si nu spune ca nu o face nimeni, pentru ca nu e asa. Doar ca ideea e la ce te astepti dupa. Starile nu o sa treaca. Totul este in capul tau, ca la orice om de altfel.
Cum era in melodie... "Poti sa fii iar rege, peste demonii din mintea ta".
As vrea sa te intreb daca iti e dor de copilul acela mic Roxana, care nu avea habar de mare lucru, si care inaintat in viata fara sa aiba idee ca o sa ajunga sa gandeasca asa.
Dar tot ce facem este spre un alt lucru. Eu zic sa stai linistita, timpul le rezolva pe toate, pentru ca o sa iti iasa in cale unele situatii neasteptate, frumoase.
Acesta este un moment. Fiecare are. Eu am avut momente (si am) in care simt ca ma distrug de pe interior pentru ca imi pun prea multe ganduri in minte. Si uneori vreau sa ma schimb, alteori nu...
Ce vreau sa zic e ca ce traiesti tu acum e o etapa din viata ta. Hai, fruntea sus.
De ce te tot gandesti atat? (Eu vorbesc...)
Parca daca te gandesti ca o sa iei o decizie gresita, nu o mai faci deloc? Ce ai de pierdut? Un om o sa sufere? Tu o sa suferi? Dar acum ce faci. Suferi. Lasa constiinta in pace.
Vrei sa realizezi multe. E bine ca ai speranta. Speranta e un alt concept despre care as putea sa vorbesc in pagini...
Asta te tine in viata. Spera in continuare si o sa reusesti. Se vede ca esti o persoana cu o mentalitate frumoasa, ascunsa si acoperita de aceste ganduri care sunt niste mici demoni. Dar invata sa ii stapanesti. Pentru ca oarecum e bine ca stii ce vrei de la viata si crezi ca trebuie schimbat ceva.
Baga o melodie si incepe sa vezi frumosul in lucruri.
Cum am mai zis, descarca-te. Sunt sigur ca povestea ta merita auzita.
Nu prea stiu daca te-am ajutat asa de mult dar sper sa o fi facut macar putin. Iti doresc multa bafta si sper sa ne mai auzim, sa imi spui daca ai reusit si cum.
PS: cat as vrea sa pot si eu sa aplic sfaturile pe care le dau 
Răspunde
Mersi de funda. Si sper sa nu o fi dat pentru ca am scris mult. Ci pentru ca ai inteles ce am scris 
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
E dificil de dat un sfat bun, fiecare cu problemele si rezolvarile lui, din ce inteleg in primul rand te lupti cu tine. trebuie sa gasesti activitati care te binedispun, un sport ajuta, cat despre teama o poti intelege si invinge doar daca treci prin experientele de care te temi si vei observa ca nu e sfarsitul lumii acolo. accepta-te asa cum esti, esti speciala. debaraseaza-te de tot cateva zile si relaxeata-te. timp este suficient
Momentan ai un blocaj emotional, nu pare sa ai nici o problema la nivel de sanatate si la nivel psihologic, doar ca iti este frica de esec, astfel te izolezi complet, iti este asa de frica de acel esec incat chiar tu te blochezi sa faci anumite chestii, ideea e ca ai intalnit oameni falsi nu este adevara, ai intalnit oameni reali doar ca ei se comportau asa pentru a-si satisface nevoie lor personale(cele de afirmatie, de acceptare, de ajutor, etc) iar ei cand nu isi mai puteau satisface acele nevoi prin intermediul tau au renuntat pur si simplu. Este normal, nu este neaparat vina ta, sau este a ta daca i-ai incurcat tu pe ei in a-si atinge dorintele si este normal sa te lase la greu. Nu este bine sa nu ai incredere in nimeni, de exemplu eu am incredere in toata lumea, si asta nu ma afecteaza, nu m-a afectat vreodata, deci poti sta calma, problema este, ca aveai asteptari prea mari de la acele persoane, asteptari pe care ele nu le-au atins sau ti-au incalcat unele valori care ele nu stiau ca exista(gen nu stiam ca te deranjeaza sa fac o anumita faza..sau ceva...nu iti stiau limitele, nu erau bine stabilite ce iti convine tie cat si ei) deci nu ati avut comunicare.
Prolema de comunicare o au de obicei persoanele inteligente, care gandesc prea mult si ii devine greu sa vorbeasca, asta am patit-o si eu, iar adaptarea corpului a fost de a vorbi foarte rapid(gen cum vezi in muzica cand fac rap sau ceva foarte rapid), chestie care am corectat-o incercand singur sa comunic mai eficient, mai rar si nu am mai ajuns la acele probleme. Faza cu transmisul emotiilor nu o inteleg, adica nu poti explica ceva incat sa transmiti emotii? adica tu vrei sa zici ceva ce simti ca are importanta si persoana nu intelege? Acolo ar fi 2 posibile probleme, poate persoana nu este interesata, deci ar trebui sa ii explici cuiva care este mai apropiat de tine pe acel domeniu(iti voi explica mai jos ca asta faci si tu) sau pur si simplu te pierzi in detalii? Ar mai fi o posibilitate cea in care nu respiri corect si ramai fara aer, ceea ce e usor. Daca vrei putem discuta noi 2 sa vezi ce usor este, nu prezinta o problema pentru mine, ti-am zis am si incredere in tine, doar de asta iti scriu
Da accidentul te-a marcat, ti-a atins instinctul de autoconservare, si incerci sa te feresti de orice pericol, este normal este o frica. Asta poate fi atat constructiva cat si distructiva, gen imi poate fi frica sa trec strada poate ma calca o masina, dar daca nu o trec nu ajung la scoala, adica nu voi putea atinge planurile, sau daca nu ajung la magazin voi muri de foame, inteleg. Da si mie mi frica ca voi fi lovit de vreo femeie la volan(90% din accidentele de masina care am reusit sa le evit erau sa fie provocate de femei. fara sa fiu misogin sau ceva...asa s-a intamplat) si tot ce pot sa fac este sa fiu eu cat mai atent in caz ca se intampla ceva sa nu pot fi pus in pericol. Iti vei realiza si lucrurile care vrei sa le atingi daca te vei dedica, stai calma, tot ce mi-am propus am reusit atat sa invat mai multe limbi straine cat si sa termin facultate sa gasesc job sa orice, erau momente cand multe ma faceau sa cred ca undeva nu voi reusi.
Pierderi de memorie...nu cred ca ai, cred ca interpretezi gresit senzatia, da atentia si concentratia iti sunt blocate(aici urmeaza sa iti explic de ti-am zis mai sus) asta o faci ori voit in sensul ca nu te intereseaza topicul de discutie, nu are nici un folos pentru tine si pentru scopurile tale(de ce sa fiu atent la asa ceva) iar tu momentan ai pe cap o problema existentiala, asta care o dezbat eu aici cu tine, normal sa nu fi atenta la altceva, pentru ati atinge planurile care ai zis ca le ai trebuie sa rezolvi problema care ai spus-o mai sus, astfel nu ai timp sa fi atenta chiar la orice, esti mai ingandurata cauti rezolvari, inteleg. Deci pierderi de memorie nu ai neaparat daca iti amintesti chestii care le faceai la 3-4 ani, acolo ai amintiri puternice, ceva ce ti-a placut sau te-a marcat, pun pariu ca si accidentul til amintesti si orice ce ti-a placut sau nu ti-a placut in viata. ceva cu emotii puternice, asta inseamna ca nu ai probleme cu memoria doar ca nu te intereseaza, normal ca nu esti atenta si nu te concentrezi. Daca e sa te intreb despre chestiile care te intereseaza si ce ai vazut si facut ..iti amintesti ..intreaba-te tu pe tine ce iti place si ce ai facut ultima data din chestiile care iti provocau placere sa vezi ca iti amintesti.
Inca ceva, daca chiar vrei sa ai pierderi de memorie poti sa ai, am reusit si eu dar este foarte greu, trebuie sa blochezi emotional o activitate trecuta, este destul de greu, posibil subconstientul tau sa fi facut asta dar ma indoiesc.
Ti-as fi scris mai mult dar e 3 dimineata deja, daca te pot ajuta cu ceva mai mult contacteaza-ma si voi incerca sa te indrum, dar cum ti-am spus am incredere in tine si sunt sigur ca iti vei gasi raspunsurile si singura(in caz ca nu reusesti, sau nu intelegi ceva te voi ajuta)
Imi cer scuze daca nu m-am exprimat corect este cam tarziu
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
