Deci parintii mei nu doresc sa am prieteni, am prieteni dar nu ma lasa sa ma vad cu ei, de fiecare ma indeparteaza, ii suna si le spune sa ma lase-n pace, zice ca se duce la scoala, la parintii lui/ei, toate astea, nu mai suport, daca ar exista pentru ei un copil perfect :sa nu fumeze, sa nu vorbeasca urat, sa aiba note mari la scoala, sa ai ce vorbi cu el/ea, serios si toate astea, le-am mai spus ca nu ma lasa sa imi fac prieteni si ei au sarit repede ca ba da, dar nu de care am eu, si am prieteni buni la invatatura si serioasi, dar ei cred altceva, si ma sigileaza intr-un glob de sticla, ma indeparteaza de toti, se uita si copiii urat la mine de ce le zice mama mea, e culmea, si nu sunt parinti cu care sa poti vorbi, ca ei comenteaza repede cu altceva, si nu ma inteleg deloc, ma exaspereaza, pentru ei ar fi ideal sa stau in casa mereu, doar sa invat si toate astea, nu se gandesc ca am si eu o viata, nici nu ma lasa sa vorbesc la telefon macar, ca zice ca vorbesc cu baietii si n-am voie sa vorbesc la telefon, ei vorbesc ore-n sir, si cand erau ei copiii aveau mii de prieteni si nu cred ca bunicii mei faceau in tot halu sa termine cu ei, sa nu mai tina legatura, sa ii tina in casa, fara prieteni, daca ma cauta cineva la poarta, mor de ciuda si mai mult de tristete si diferenta, ca, daca vine cineva la poarta mea nu spune cum zice orice parinte cand pe fiul/fiica lui il cauta un prieten, ca buna, da o /il chem imediat, asteapta putin, nici de cum, ca,, de ce o cauti?",, las-o in pace",, nu are voie", vesnica intrebare :,, ce treaba ai cu ea?", de ce ceilalti prieteni daca ma duc la ei acasa parintii lor imi raspuns cald si imi spun ca vine imediat, sa astept putin , dar la mine nu este asa... va rog daca m-ati putea ajuta

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook