Fara introduceri, vreau sa ma sinucid de ziua mea care vine luna viitoare, in octombrie. Toti au un loc in lumea asta nu? Unii printre stele, altii in pamant. Iar eu, desi am 16 ani, mi-am dat seama cam unde o sa ajung. Din cauza anumitor traume pe care le-am trait in timpul copilariei, am capatat un comportament foarte defensiv care mi-a facut foarte mult rau pe parcurs. Desi cand eram mic imi placea sa desenez si sa scriu povesti, dupa ce mi- a adus "mosul" o tableta, am inceput sa fiu distras. Apoi am primit calculatorul in clasa a 6-a. Am ajuns la varsta asta si nu am aprofundat nimic, nu sunt bun la nimic, nici nu stiu sa scriu corect gramatical, nu stiu sa ma exprim, sunt extrem de la slab, nu am deloc forta (55 kg si 1 m 85), am scolioza, nu am vointa, sunt lenes (simt ca nu am energie sa fac nimic, nici macar ce imi place), nu stiu sa ma comport cu oamenii, in gimnaziu am avut niste colegi care din cauza comportamentului meu m-au facut sa ma simt ca ultimul om si din cauza asta am stat tot timpul retras. Sunt pe dos. In clasa a 7-a m-am indragostit de o fata, lucru ce m-a motivat sa nu mai fiu antisocial. Dar anumite lucruri cred ca se inradacinasera prea bine. Desi stiu la scoala, imi e rusine sa raspund, cand intreb ceva pe grupul clasei, ma inrosesc. Urasc sistemul de invatamant, urasc aroganta oamenilor. Pentru multa vreme uram oamenii, aveam fantezii ca ma transformam intr-un monstru si ii omoram pe toti cei care mi-au facut rau (adulti si copii). La scoala sunt mediocru spre rau, nu ca as fi prost (mi-am facut testul iq la o clinica din Bucuresti si mi-a iesit ca am 136). Activitatea mea preferata e visatul, stau asa si ma imaginez pe mine cu anumite calitati in anumite ipostaze. Am cativa prieteni cu care nu am nici o pasiune comuna, cu care nu gandesc de loc la fel. Ei injura toata ziua, fac glume rasiste, sexiste, homofobe, se joaca toata ziua pe pc, se gandesc la o fata ca la o posesie, nu ca la o persoana cu care devii "unul" si se gandesc numai la pozitia sociala. Ei tot imi spuneau ca in viata nu iti poti gasi un job care chiar sa iti placa cu adevarat. Il faci pentru bani nu pentru pasiune. Imi recomandau sa ma fac doctor. Sigur. Prietena sau sotie nu cred ca o sa am, desi mi-as dori din toata inima mea, insa nu o sa explic de ce pentru ca deja am scris f mult dar credeti-ma pe cuvant. Daca eu as alege sa traiesc acum, cel mai probabil voi ajunge nefericit, cu o situatie materiala mediocra, cu un job care nu imi place, cu o sotie pe care nu o iubesc, ci "o am" pentru a ajutor, mancat si intrecut de toti cei care au fost mai puternici psihic ca mine. Singurul lucru care ma mai tine in viata sunt sincer melodiile lui Taylor Swift. Cand altii trag cocaina pe nas, eu o trag pe urechi. Cu parintii nu ma inteleg. Nu ma pot concentra. Si mi-e frica. Acum sunt inca mic. Dar cand o sa plec de acasa, cine stie, ma apuc de baut, de droguri sau altele. Si ce, doar nu toti ajung ce vor in viata. Plus vei ajunge in iad. Sunt ateu, deci va rog. De ce sa traiesc o viata pe care as ura-o cand as putea muri acum? Si sa ii dr*cul pe parintii mei, ca daca ar fi luat in viata niste decizii mai putin egoiste eu nu as fi fost aici.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook