Hello.Sunt noua pe aici. Vreau sa salut TPU! si toti adolescentii de aici, si nu numai.Am si eu o problema, daca se poate numii asa, pe care vreau s`o destainui, imi este greu pentru ca sunt foarte precauta de fel si niciodata cand am o problema nu apelez la altii si incerc sa-mi rezolv singura problemele, dar acum cred ca nu strica putin ajutor din partea voastra.Am sa spun pe scurt, concret, povestea mea.)! si astept sfaturi!
In urma cu 3 ani jumatate, am cunoscut un baiat, pe net, bineinteles ) dar intr-un mod ciudat(era o dimineata urata de toamna, nu stiu de ce m-am trezit la 7 dimineata, direct la PC si l-am gasit pe baiatul asta ) mult de povestit si nu vreau sa va pun prea mult la citit, trec mai departe ) eh, mi-a placut mult de el, pana am reusit sa dau de el, i-am gasit ID`ul, am vorbit,(mentionez ca el este cu un an mai mare ca mine)a fost o chimie intre noi din prima, ne placeam din poze, din felul de a vorbii, eram mici pe atunci, dar cu timpu', am mai crescut, ne-am intalnit, si de atunci timp de 2 ani am fost impreuna, 2 ani in care s-au intamplat atat de multe, incat nici intr-o luna nu as termina de povestit (ne-am cunoscut intr-o zii de 13, prima oara ne-am intalnit pe 13, aveam multe "ciudatenii" care ne faceau relatia una mai. diferita)vreau sa spun ca el este o pers exagerat de orgolioasa, este narcisist(sper sa nu exagerez), egoist uneori, dar e un baiat la locul lui, serios, sincer, ca zodie LEU! asta le spune pe toate), si au inceput unele divergente in relatia noastra.Brusc,ne-am despartit, nu stiu de ce, dar va da-ti seama ca a avut motiv intemeiat, caci noi doi ne desparteam azi si poimaine ne impacam orice ar fi fost, dar acum, numai suntem impreuna de un an, de atunci tot vorbim, nu ne-am mai vazut de un an, dar vorbim ff des.Nu as vrea sa incep sa zic " Doamne il iubesc e viata mea, sufletu meu, etc"pentru ca sunt lucruri penibile la varsta mea, dar pot spune cu sinceritate ca tin enorm la el! El este foarte orgolios cum am mai zis si tin sa creionez mult aceasta trasatura.Niciodata nu face el primul pas, nici atunci cand doar vorbim.Vara asta numai vorbisem deloc, am facut tot ce-am putut sa-l uit.Cand credeam ca a disparut din viata mea si gandurile mele, am aflat, in iulie, ca tocmai fusesem repartizata in liceu cu el! I-am spus si lui, fusese o oportunitate pentru mine sa vorbesc cu el dupa atata timp si asa am inceput sa vorbim. Mi-a zis in gluma :" Asta-i blestem! " cand a aflat ca suntem colegi de liceu, pentru ca orice faceam tot de el dadeam, si el de mine! sunt o pacoste! Eu vreau sa ma impac cu el, am tot incercat(mereu.), spune ca el nu vrea pentru ca m-am schimbat cum nici eu nu inteleg pentru ca nu imi da argumente concrete.Imi spun ca si el tine la mine dar nu in halul asta(cum tin eu). In fine, credeti-ma este o poveste asa de lunga, cu un baiat atat de dificil!(de care am nevoie!). Acum a revenit speranta in viata mea datorita liceului. Vreau un mic ajutor. ce sa-i spun, cum sa-l abordez(stiind ca este orgolios si indiferent cu mine) Chiar vreau sa stiu parerile voastre(in momentul de fata suntem certati). Chiar am nevoie de niste sfaturi si chiar sunt curioasa sa stiu ce ati face voi in locul meu si cum ati proceda cu un astfel de baiat misterios.Multumesc mult!
Carmen.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook