Li se mai pare cuiva că n-o să se schimbe niciodată da când spun niciodatăăă mă refer NICIODATĂĂ...Am înțeles- aicea m-am născut şi aici trebu să ''supraviețuiesc''. Acum stau mult mai bine cu situația socială decât în anii trecuți, dar uneori mi se pare că îmi fac prieteni doar ca să-mi pierd/ocup timpul, numeşteo cum vrei da nu-s prietenii pure, ca şi cum mă fac că-s pure ca să mă încadrez în (în orice-o fi) da înăuntru simt că sunt prietenii doar ca să mă diatreze şi distragă de la cum trece timpul, nu-mi trebuie dar le leg oricum, parcă sunt un actor într-un film şi în mintea mea ştiu că nu-i adevărat.
Parcă nu găsesc un interes adevărat în nimic şi nimeni dar mă prefac că de fapt am interese..parcă trebu să mă mut în New York şi să încep o viață nouă... ceea ce voi face când va veni timpul, şi presupun că până atunci pierd timpul. Şi pare că într-o clipă sunt aşa fericită şi am tot ce-mi trebuie şi prieteni care țin la mine şi în clipa următoare am un breakdown, şi scriu câte un paragraf ( nu doar aici) şi îmi vine să fug de-acasă ( am făcut odată ceva de genu la şcoală ) cred că credeau că vreau să mă sinucid sau ceva, dar eram doar aşa de done cu tot, tot, tottttttt. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Ce-aş da să mă întorc puțin în timp, pentru că nu ştiu de unde au venit toate astea. Fiindcă evident părinții spun că am avut o copilărie fericită, de ce ştiu părinții despre copiii lor de fapt, vă spun eu - NIMIC, nu ştiu multe lucruri da ăsta e al naibii de drept PĂRINȚII NU ŞTIU NICIUN CÂCAT DESPRE COPIII LOR.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook