Poate sa-mi dea si mie cineva niste mesaje de dragoste lungi, lungi, lungi?

Visele mele sunt fulgi de zapada, cand ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt simple amintiri, desertaciuni. Visele mele s-au pierdut in timp printre atatea dureri., suferinte... Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea insasi este un vis crud, poate un cosmar? Cand omul inceteaza sa mai viseze, atunci el inceteaza sa mai traiasca, sa mai fie om. Visele mele sunt amintirii., amintiri dulci., amintiri amare. Visele mele poarta ca o povara amintirea grea si trista a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce? Pentru ce? Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul. Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat. Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic. Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga. Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva. Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand ca intr-un joc de puzzle sa le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori. Prin gand imi trec mii de fragmente de vise. acum imposibile. Niciodata gandul nu-ti va fi mai real, numai daca tu ii vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui.
Simt ca orele care ma tin departe de tine sunt veacuri, fiecare secunda o resimt reverberand in inima mea rapusa si renascanda. Ma trezesc si adorm in fiecare zi numai cu gandul la tine si dorul pe care il simt in pieptu-mi se zbate neincetat precum argintul viu. Pare de necrezut, insa mi-e dor de tine chiar si atunci cand te strang in brate, ca si cum aceste corpuri fizice ar sta ca bariera in calea fuziunii noastre extatice. Te simt cu intensitate chiar daca esti plecata si sufletul meu traieste la unison cu tine toate bucuriile si toate intristarile tale, oriunde te-ar cuprinde ele. Tin strans langa piept hainele tale, intr-un strigat mut care te vrea langa ele. Ma gandesc la mine, la cel care eram si de care nu mai imi pasa, toate egoismele mele marunte parca s-au spulberat definitiv din calea iubirii pe care mi-ai daruit-o. Nu mai sunt omul care eram si am senzatia ca am devenit un fel de zeu, ridicat in slava de intensitatea iubirii dintre noi. Fiecare minut in care suntem impreuna mi se pare a contine toata viata-mi cu intregul ei sens. Clipele de iubire sunt atat de lungi si in acelasi timp atat de scurte Uneori as vrea sa iti pot fi pandantiv pentru a ma cuibari permanent langa inima ta. Iubirea inimii mele, vino in bratele mele, primeste nepretuita fericire pe care Dumnezeu, prin marea sa gratie, ne-a daruit-o! Te iubesc nesfarsit

Se inseala acela care crede ca stie ce este viata. M-am inselat si eu, alaturi de altii, si pot sa spun ca imi pare bine. De ce? Pentru ca am simtit ceva. Am uitat de mine, de lume, de Univers. Toata fiinta-mi paradoxal de zbuciumata era strabatuta de ochii ei. Traiam prin ea. Era Paradisul? Sau. Iadul? Era un inger? Sau. un demon? Acum, la fel ca si atunci, aceste intrebari nu-si gasesc raspunsul. Probabil ca sunt axiome ale existentei noastre, dovezi inexpulzabile ale trecerii prin viata. Cine ar putea sti daca viata este o insusire sau o.calitate? Cine ar putea sti daca omul iubeste sau. vrea? In schimb, toti stiu ce am simtit: impietrirea aceea la vederea ei. Toti cunosc scanteia ce a facut sa explodeze in mine un foc bizar ce mi-a incendiat sufletul. Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frant aripile, mi-a schimbat viitorul. Iubeam. Imaginea inchipuita a Edenului palea, cand zambetul ei imi saruta chipul. Glasul ei, in contrast absolut cu vocea lumii ce ma inconjura si care imi zgaria timpanele, umplea cu sunete calde aerul, dandu-i parca un gust dulce. Mireasma care o invaluia imi parea nefireasca, aproape neomeneasca. Atunci am multumit Celui de Sus pentru ca ochilor mei le-a fost permisa vederea Sublimului. Nu am indraznit sa o pangaresc cu atingerea mea, ar fi fost un sacrilegiu, mi-am imaginat doar dumnezeiasca senzatie. M-am trezit apoi brusc. Sunt sigur ca o sa mi se inteleaga disperarea cand. Doamne, fusese doar un vis! Ma indragostisem de un vis. Ceea ce pare la prima vedere o nebunie este totusi mesaje de dragoste uneori, fidela copie a cruntei realitati.
Iti amintesti ce iti spuneam intr-o seara cand, strapungeam cu pasi repezi frigul? Iti spuneam ca: mi-ai aparut in calea vietii, precum apare o raza argintie a lunii, in fata unui calator nocturn, pribeag, luminadu-i drumul. Ei bine, asa este. Mi-ai aparut precum, apare o raza de soare, dupa o iarna lunga in fata unui muritor, care, patruns de frig, o cauta cu disperare. Raza a venit singura, cum ai venit tu! Raza a plecat singura, cum ai plecat tu! Mi-ai infiltrat dragostea in suflet si m-ai facut sa-mi tresara sufletul si fiecare fibra a trupului meu. Apoi, ai plecat nepasator, fara motive. Gresesc, aveai un motiv: erai iubit de o fata frumoasa, care invatase sa iubeasca cu greu. Ai calcat totul in picioare, nepasandu-ti ca vei distruge un suflet, care inca mai tresare la auzul numelui tau si care inca te mai iubeste. Lacrimile-mi curg asemeni unui izvor, sufletu-mi e amarat de dor si de durere, dar cui sa ma plang? Cine este de vina? Sa-ti spun eu? Dragostea, cu drumul ei lung, este de vina. De cand ii simti gustul, nu mai poti scapa de ea. Dar pana ii simti gustul, e un drum foarte lung. Pe acest drum anevoios se pierde dragostea ce ti-o poarta persoana iubita. Te iubesc si te astept de cand rasare soarele si pana cand apune, de cand rasare luna si pana cand apune: pana se va risipi si ultima aroma din gustul dragostei ce ti-o port.

Sunt un fulg de nea care incearca sa iti mangaie fata. Doamne ce as vrea sa ma scurg in pielea ta si sa nu mai ies niciodata, asa as avea certitudinea ca nu am sa te pierd. Poate ca pentru o clipa, ai sa crezi ca sunt nebun. Poate ca asa este. sunt nebun, nebun dupa tine, TU esti tot ce am de pret. tot ce am visat, tot ce mi-am dorit. Poate viata mea a fost cruda cu mine, tu sa fii atat de departe si eu. sa te caut in disperare. Vreau sa te vad, sa te sarut, sa fiu numai si numai al tau, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate. Noaptea trece, o muzica suava imi alina singuratatea. Ce pot face? Nimic decat sa astept clipa revederii noastre, clipa in care voi fi din nou in al noualea cer. Ma rog la Dumnezeu ca acea clipa sa fie cat mai aproape pentru ca suferinta mea sa inceteze. Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala. m-am saturat de minciuni si inselatorii. Vreau sa traiesc alaturi de tine clipe magice, clipe de vis, clipe in doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu in cuvinte. pentru ca nu au grad de comparatie. Marea este complicea mea, ea este alaturi de mine mereu, ea este singura care nu m-a tradat si nu ma va trada niciodata. Dar ea nu poate tine locul unei dragoste adevarate. e nevoie de un inger de fata pentru ca totul sa fie ca in paradis. Si ce mai pot cere de la Dumnezeu cand am gasit-o? Doar sanatate, si multi ani de fericire.

Stiu ca ti am mai zis
Dar tu o alta lume mi ai deschis
Fara tine ma simt gol, pustiu
Cand te vad cu altii, ma simt mai rau ca intr-un sicriu
Nu stii de ce, dar am ajuns dependent
Iar prezenta ta a lasat ceva permanent
Si te voi iubi si in viitor
Pentru ca tu esti al meu vrajitor
Pentru ca te iubesc, iar cand te vad ochii mei de fericire sclipesc