Salut TPU. Am 16 ani si parintii mei s-au despartit cand aveam doar 10 ani, acum cateva minute mi-am amintit de chestia asta si am inceput sa lacrimez instant si sa simt o stare de neliniste in mine, sunt foarte tulburat si trist. Cateodata imi imaginez cum parintii mei mor si asta imi amplifica tristetea mai mult. Acum nu ma mai pot opri din plans si tristete, nu ma pot calma.
Am trecut peste orice dar asta nu pot.
Cand au divortat parintii tai aveai o varsta frageda si nu constientizai in totalitate ce se petrece. Faptul ca ai stari de tristete, ai temeri referitoare la sanatatea parintilor tai sunt normale. Parintii sunt oglinda sufletului nostru. Daca ei ne pretuiesc, ne iubesc si ne ofera suport vom aprecia prezenta lor in vietile noastre.
Mai stiu copii, adolescenti ca tine care sufera dupa divortul parintilor. Unii dintre ei isi gasesc activitati prin care sa uite de astfel de probleme, iar altii merg la consilierul scolii. O fata in varsta de 12 ani pana sa mearga la consilierul scolii plangea incontinuu, nu mai avea pofta de mancare, avea performante scolare scazute si isi pierduse interesul pentru orice activitate care ii placea inainte. Dupa ce a inceput sedintele de lucru si-a revenit treptat. Ea refuza ca parintii ei sa fie despartiti. Dupa a inteles motivele, cauzele. Pe ea a ajutat-o sa isi tina un jurnal. Din moment ce suferi imi dau seama ca esti o fire emotiva. E bine sa iti exteriorizezi starile. Plansul te ajuta sa te descarci afectiv, putand fi evitate durerile de cap. Insa, plansul in exces e daunator. In creier se modifica niste neutotransmitatori daca vei continua sa ai ganduri negre. De exemplu, serotonina e un neurotransmitator responsabil cu fericirea, oxitocina mai e numita hormonul atasamentului. Cand nivelurile lor scad, vei resimti la nivel fiziologic.
La 16 ani duci o povara grea. Ai vrea sa ai amandoi parintii langa tine. Mai tarziu vei intelege ca doi oameni care au atitudini, comportamente, interese diferite nu pot sa se inteleaga. Iubire cu sila nu se poate... Daca esti in grija mamei tale spune-i ca vrei sa iti vezi tatal.
Nu sta doar in casa. Iesi cu prietenii, cu bicicleta (daca ai) sa te plimbi. Aplica tehnici de relaxare. Poate pe tine te ajuta. Apuca-te de voluntariat sau de un curs care te-ar pasiona. Peste doi ani vei fi major. Vin responsabilitatile: bac, facultate sau job. Nu te mai lasa doborat de ganduri negre. Parintii tai sunt adulti, au grija ce fac. Stiu sa se fereasca de pericole.
Asculta-le sfaturile. Invata sa fii puternic. Vei avea parte de multe obstacole. Parintii tai s-ar bucura sa te vada progresand. Ti-ai dori sa fi fost altfel viata ta. Stiu, uneori am dori sa schimbam trecutul, dar poate toate se intampla cu un motiv. Iti doresc multa sanatate. Asculta muzica, citeste, vezi clipuri amuzante. Sporeste-ti starea de bine prin activitati pozitive.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Va trebuii sa incerci sa te maturizezi, fiindca ai ramas blocat la varsta de 10 ani, daca esti incapbils a gandesti ca un adult, sau macar ca unul de 16 ani. Inteleg ca un copi de 2-3 ani sa planga, speriat ca-i mor parintii, dar unul de 16 ani, nu-i nromal.
Răspunde
Daca esti parinte si asa te comporti si cu copiii tai, imi pare rau de ei. Sau poate nu ai auzit de notiunea de trauma emotionala. Hai sa incercam sa nu judecam si sa tragem concluzii, cand nu stim cu adevarat nimic despre persoana careia ii oferim cu atata nonsalanta etichete si evaluari. Asta ar fi normal, nu sa-i spui unui copil debusolat si cu caminul destramat ca nu e ok sa planga.
Pace.
Răspunde
Nu ai tu de ce sa-ti para rau de copii mei, fiindca i-am crescut foarte bine, fara traume psihice si emotionale, fiind azi adulti fericiti, la casele lor, cu familii fericite.
Esti copil si esti in suferinta, eu nu si nici ai mei, de aceea incerc sa te educ si sa-ti spun de ce ai nevoie, fiindca nu te ajuta cu nimic sa-ti spun taman pe dos, doar pentru ca asa ti-ar place tie, fiindca asta nu te ajuta cu nimic, dimpotriva.
Ai totusi 16 ani si ma asteptam sa ai ceva inteligenta pana acum, ca nu esti in povestea Prostului, de Ion Creanga.
Nu inventezi probleme acolo unde nu sunt!
Fii pozitiv si cupleaza-ti creierul, influenteaza-ti soarta si schimba lucurile in bine, spune-ti ca totul va fi bine si ai tai vor fii fericiti, chiar de se despart, fiindca uneori este mai bine ca ei sa o faca, fiindca in loc de cearta si urlete zilnice, se desaprt ca doi oameni normali si isi refac vietile cu altii, cu care ar putea fi fericiti.
Asta este cursul normal al vietii, nu sa bocesti ca-ti mor parintii intr-o zi. Ziua aceea poate sa fie peste vreo 50-60 de ani dar tu intri acum in depresii, faci atacuri de panica, inebunesti doar pentru ca-ti induci stres atat de mare, care-i ireal si inutil.
1. Nu sunt eu cel care a scris postarea, deci nu trebuie sa te adresezi mie. Eu nu mai sunt copil de mult. 
2. Daca tu și nici ai tai nu ați suferit, cum poți să pretinzi că înțelegi situația unuia care are o familie dezbinată și un cămin distrus?
3. Ce recomanzi tu se cheamă "negare" și nu e in niciun caz o practică bună. Cu cât accepți mai curând că există o suferință și o rană, cu atât mai repede poate incepe procesul de vindecare. Vindecarea adevărată, nu aia in care bagi mizeria sub preș și speri că totul va fi în regulă.
4. Mă bucur că ai copii mari, că ei au la randul lor familiile lor, dar asta nu îți dă nicio calificare sa spui că nu-i NORMAL să suferi că părinții tăi nu mai sunt împreună.
5. "Nu inventezi probleme acolo unde nu sunt!" Serios? Îți mai aduci aminte cum erai la 10 ani? Încearcă măcar și gândește-te cum ar fi fost dacă cei care te-au crescut, în loc să te iubească și să se iubească ar fi fost unul la gatul celuilalt toată ziua și într-un final unul din ar fi plecat. Spune-mi că nu te-ai fi simțit părăsita. Spune-mi că nu ai fi plâns. Spune-mi că ai fi înțeles că uneori oamenii nu sunt compatibili și trebuie să-și vadă de viața lor fără să se uite în urma. Spune-mi că ar fi fost genul de rană care se vindeca in 6 ani.
Am stat cativa ani cu copilul unei vecine.
Cand copilasul avea 3 ani jumate m-a intrebat,, daca eu sunt mic si mama moare, eu ce ma fac?''' Iti dai seama ca era inutil sa ii spun ca mama lui nu va muri niciodata.I-am spus ca nu mor decat oamenii care sunt bolnavi sau batrani.M-a intrebat daca mama lui e bolnava i-am spus ca nu, si asta a fost discutia noastra.
E NORMAL sa ne facem griji pentru parintii nostri si ii vrem cat mai printre noi.Nu putem accepta ca la un moment dat nu vor printre noi.
Dar asta nu putem opri.
Daca iti stii parintii sanatosi, e bine.Dar de obicei ei nu spun copiilor despre problemele lor de sanatate.Dar banuesc ca sunt inca tineri
Tu incearca sa iti petreci cat mai mult timp cu parintele cu care ai ramas, dar si cu cel care il vizitezi.
Fain răspuns mersi ca nu m-ai ajutat.
Daca nu te-am ajutat de ce te plangi la mine? Cat de imatur poti sa fii? Puteai sa-mi dai ignore, eronat sau nefolositor.
Poți să încerci să te uiți la chestii amuzante de pe internet sau de altundeva și încearcă să te gândești la altceva. Dacă nu funcționează această metodă va trebui să de duci la un psiholog
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
