Lucrurile stau în felul următor: viața nu e ușoară, nu e mereu fericită, cu toții am avut parte de trădări, jigniri, dezamăgiri, am fost înșelați, mintiti, injositi, la un moment dat trăim fiecare dintre aceste lucruri, ajungem singuri uneori, fără prieteni, toți din jur arătându.se falși la final, ajungem să ne uităm în oglindă și să ne întrebăm: " care e rostul meu pe lume", " oare ce îmi rezervă viitorul", " cine sunt eu, de fapt, care e rostul meu pe acest Pământ". Cu toate astea continuăm să luptăm în viața asta anostă, sperând că va fi bine, uneori nu mai putem lupta, cădem pradă gândurile rele, însă mereu căutăm ceva care să ne pună pe picioare, un lucru moral, un sfat, ca un fel de ancoră care să ne scoată din marea de dezamăgiri. Voi cum reușiți să scăpați de aceste stări? Vă sunt de ajuns niște simple sfaturi despre viață? Poate da, atunci când aceasta nu a fost atât de grea, am trecut prin multe, am ajuns să îmi pierd încrederea în oameni, am secrete pe care nu le pot spune nimănui, mă macină pe dinăuntru continuu, și totuși, vă cer sfaturile. Viața voastră a fost destul de grea? Merită să lupți, să încerci să mergi mai departe, să nu mai fii judecat de oameni, prietenii adevărați mai există? Mai sunt relații fără interes? Vă rog să îmi povestiți cum ați reușit voi să mergeți mai departe? Scuzați categoria însă aici sunt oameni care răspund cu un potential mai ridicat
Cu timpul îți dai seama că tot ce ți s-a întâmplat în trecut a avut rostul lui, că toate se leagă și duc în aceeași direcție, că toate prin câte ai trecut te-au întărit și te-au pregătit pentru ce avea să vina. Toate astea trebuie sa le înțelegi de unul singur pentru că fiecare are povestea lui.
Poate că greșim, dar cu toții greșim la un moment dat. Greșeala ne arată că măcar am incercat și macar rămânem cu învățătura.
Totul se întâmplă cu un scop și toate vin la momentul potrivit. Da, merita sa trăiești, sa lupți, sa rabzi, pentru tine. Pentru nimeni altcineva decât pentru tine, pentru că până acum ai luptat singur și ai reușit.
Eu m-am axat pe mine, pe propria persoana și pe ceea ce îmi doresc să fac pe viitor. Am înțeles cam târziu asta, dar e bine venit și acum.
Totul este greu, înainte de a deveni ușor.
RăspundeFoarte adevărat totul! Mă regăsesc în aceste cuvinte, am aceeaşi părere.
Răspunde Mersi pentru sfaturi, sunteți minunați, faptul că primesc asemenea gânduri bune de la niște necunoscuți mă lasă fără cuvinte. Vă mulțumesc tuturor, țineți.o tot așa în continuare. Tocmai asta este motivul pentru care postez întrebări personale cu o identitate necunoscută, vă mulțumesc din bou, toate cele bune!
Ordonare:
După relevanţă
Dacă îți impui lucrul ăsta şi îți formezi în timp tăria de caracter, reuşeşti.În ziua de azi e bine să n-ai încredere în nimeni, decât în tine.Şi restul lumii nici nu trebuie să conteze, pentru că nimeni nu trăieşte viață în locul tău, nimeni nu se pune în pielea ta şi nimeni nu te înțelege.
Răspunde
Consider ca a fost si vina mea ca am avut pretenti, ma bucur ca ti-au aratat carcaterul, ma bucur ca am avut ceva de invatat de la ei, in prezent caut sa ma dezvolt ca personalitate, sa cunosc cat mai multe, sa ma descopar, ceea ce si recomand tuturor
https://dezvoltareapersonalitati.wordpress.com/
''cu toții am avut parte de trădări, jigniri, dezamăgiri, am fost înșelați, mintiti, injositi'', exagerezi man...
Pe tine te macină gândurile nu secretele, nu altceva. Spui ca nu poți sa le spui dar de fapt nu vrei sa le spui fiindcă nu ai încredere iar dacă găsești pe cineva tot nu vrei sa le spui fiindcă te temi de judecata. Soluția e simpla dar din păcate punerea în practica e foarte grea, gândește-te cât mai puțin la orice te deranjează, preferabil ar fi deloc, ocupați timpul cu orice activitate fizica care îți este la îndemână dar sa trebuiască și mintea sa fie pusa la contribuție iar apoi după un timp vei vedea ca te vei simți mai bine. Toată chestia e ca mintea ta e supraîncărcata și nu poți sa vezi altceva decât ce este în ea, iar în ea e haos acum, un gând duce la un eveniment care duce la o idee care duce la un principiu care duce la o situație care duce la o frustrare care îți provoacă disconfort. Și chestia asta se petrece poate ca fără să-ți dai seama.
M-am ridicat mereu cu gandul ca ce mai poate viata sa imi dea ( aparent poate si o face ). Te ridici si cauti pe tine sa te multmesti prima data. Restul trebuie tu sa descoperi
Am avut parte de o experienţă neplăcută, o relaţie de 5 ani numai cu dezamăgiri, minciuni, infidelităţi, lacrimi, suferinţă. M-am confruntat uneori şi cu gândul că nu o să mai fiu cu altcineva, că o să rămân singură, că nu o să mă iubească altcineva şi că nu o să pot să iubesc nici eu. Dar după toate astea am realizat câţi ani am pierdut, poate cei mai frumoşi ani. Mi-am dat seama cât de frumoasă e viaţa şi că totul stă în puterea noastră. Am publicat şi eu o povestioară, dacă te ajută cu ceva, poţi să o citeşti. Îţi doresc numai bine şi nu uita că viaţa e frumoasă aşa cum este ea cu bune şi rele. Încearcă să faci din fiecare zi un nou început, bucură-te şi de cel mai nesimnificativ lucru pentru că tocmai acela poate însemna cel mai mult!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
