Va rog frumos sa nu faceti misto de ceea ce urmeaza sa spun acum, pentru ca eu vorbesc foarte serios. Simt ca sentimentele mele negative pun stapanire pe mine cu totul si ma schimba. Nu mai sunt persoana care eram odata. Ma simt tot timpul trist, deprimat, nervos, iritat, dezamagit de toate. Ma izolez foarte mult, nu prea mai vorbesc, ma enervez foarte repede, si din lucruri minore. Am inceput sa ma comport destul de naspa cu oamenii, deoarece ma simt pur si simplu trist si satul de toate, iar dupa regret, pentru ca in mare parte ei nu mi-au gresit cu nimic. Contribuie, intr-un fel, si familia mea, care continua sa ma ia peste picior, sa faca glume de prost gust care stiu bine ca ma supara, nu imi sunt niciodata alaturi, eu imi petrec zilele in mare parte singur. Am ajuns sa imi doresc sa nu fi fost ei familia mea. M-am saturat sa fiu eu mereu cel care ii asculta, sfatuieste si ajuta pe toti, iar cand am eu nevoie de ajutor, sa imi fie intors spatele, sa fiu batjocorit, sau ignorat (bine, si eu cam indepartez oamenii in ultima vreme, cu starea mea nasoala, dar ei ma ignorau si inainte). Inainte de toate astea eram o persoana foarte calma, linistita, ajutatoare, buna. Saream in ajutor pentru oricine avea nevoie, si chiar eram dornic sa le fiu de ajutor oamenilor, sa ma inteleg cu ei. Acum am ajuns sa ma simt pur si simplu nefericit cu viata mea, uneori imi vine sa urlu pur si simplu, sau sa dau pe toata lumea afara din viata mea, si sa merg intr-un loc indepartat, unde nu ma cunoaste nimeni. Ce pot face ca sa depasesc aceste momente grele si ciudate prin care trec? Simt ca disper, sincer. Probabil nu e cel mai potrivit moment sa pun intrebarea asta, din moment ce tocmai a fost Pastele, dar na... simteam nevoia sa ma si descarc, si nu aveam la cine.
Exista in fiecare scoala/liceu (e de preferat) un psiholog cu care poti vorbi fara sa platesti ->daca esti elev. Tot mai multi copii/adolescenti/tineri sunt in situatia ta, asa ca nu esti singurul care se confrunta cu astfel de probleme.
Tie ti-ar prinde bine sa ai pe cineva apropiat cu care sa discuti, adica un prieten/a foarte bun/a. Retragerea sociala nu e solutia perfecta. Mergi la voluntariat -> cu ocazia asta ajuti, dar cunosti si alti voluntari, poate legi prietenii.
Comunicarea cu familia conteaza mult. Vorbeste cu unul dintre parintii tai cand va avea timp si explica-i ca situatia ta nu e una de batjocura. Glume, glume, dar probabil nu se gandesc ca tu chiar suferi. Mai iesiti si voi in oras, la restaurant, cumparaturi -》 petreceti timp impreuna.
Tine-ti mintea ocupata: practica un sport, sa faci exercitii sa ai un corp atletic, iesi cu 2 sau 3 colegi cu care te intelegi in oras, invata pentru scoala/facultate, uita-te la seriale. Daca parintii isi permit roaga-i sa iti cumpere o bicicleta, trotineta - mai iesi din casa si tu.
Incearca sa desenezi, sa editezi, sa scrii -》 poate ai o pasiune, talent. E pacat sa stai degeaba. Asculta melodii ritmate, ridica-ti moralul. Vei avea un job. Daca stai crispat unora e posibil sa le fie teama sa nu te deranjeze.
RăspundeMultumesc mult pentru raspunsul detaliat si de calitate, chiar apreciez!
Răspunde Cu drag! Inca o mica sugestie, desi nu stiu daca vei putea sau te vor lasa parintii. Un animalut de companie (pisica/caine/papagali) ti-ar face zilele mai frumoase. Eu am avut niste perusi care mi-au trait 9 ani si de cate ori eram suparata stateam cu ei ''de vorba'' si ma inveseleam imediat. Important e sa nu iti pierzi speranta ca totul va fi bine, dar pentru asta trebuie sa faci ceva. orice, altfel nu se rezolva de la sine problemele.
Da, mersi mult de sugestie, sa stii ca iti dau dreptate, era foarte frumos cand aveam. Cand traia bunica mea, cum stam la casa, aveam de toate: pisicute, catelusi, porcusori de Guinea, perusi, dar rand pe rand s-au dus si ei, si acum ai mei nu mai vor sa luam niciun animal de companie, desi chiar am propus chestia asta. Poate cand o sa ma mut in alt oras ca sa merg la facultate, o sa imi iau eu si o sa am grija de el. Cine stie ce-o fi
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Toti astia cu depresii, dau mereu vina pe altcineva, oricine, in afara de ei.
E boala secolului asta, cu depresia.
Petreci prea mult la calculator tv telefon internet.
Nu mai socializezi, si nu mai ai prieteni, decat pe Facebook.
Asta e boala secolului 21 
.
Si n-ar recunoaste nimeni asta.
Ar trebui adresata aceasta problema in scoli, si la tv, sa ii faca pe elevi sa isi dea seama la ce riscuri se supun cand taie orice contact cu societatea, si se inchid in ei, si nu mai comunica cu cineva fata in fata.
Incearca sa citesti o carte, iesi cu prietenii, si sa revii aici, daca s-a intamplat vreo schimbare. Eu sunt sarcastic acum, ca stiu ca va exista o schimbare si fara sa confirmi tu.
Ești p...st rau, dar rau de tot!
Buna!
Imi pare rau pentru toate starile prin care treci. Probabil ca iti este destul de greu sa te lupti cu ele.
Oricine are si perioade in care se simte mai „naspa", dar se pare ca uneori acest lucru ne afecteaza viata personala.
Nu ne-ai spus cati ani ai . Daca esti la scoala, ai putea incerca sa vorbesti cu psihologul scolii despre acest lucru.
Poate fi vorba de vreun episod depresiv sau de niste trasaturi accentuate de personalitate, dar ca sa afli sigur, ar fi indicat sa consulti un psiholog sau psihiatru pentru o evaluare psihologica. Oricine manifesta stari depresive cel putin o data in viata.
Nu in ultimul rand, aceste stari au tendinta de a se amplifica in perioada sarbatorilor precum Pastele si Craciunul, avand diverse explicatii psihologice.
De asemenea, iti recomand sa citesti cartea scrisa de Albert Ellis - Cum să te simţi mai bine, să te faci mai bine, să rămâi mai bine. Terapie profundă de autoajutorare pentru emoţiile tale.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
