Salutare. Incepe anul scolar, dar si liceul pentru mine, si simt o greutate pe "suflet", ca sa ma pot exprima asa.
Mai ales ca eu sunt introvertit cu multe alte probleme avansate de anxietate dar si ADHD. Am avut o copilarie putin mai. mai buna. dar banuiesc ca nu are legatura cu asta, am avut de indurat multe, mai ales ca eu sunt un baiat mai indemanatic. nu stiu sa ma dau batut mai niciodata, si cand spun asta acum, ma refer la prezent. ei bine. Ma simt doborat acum, nu stiu ce sa fac. Cand am fost inca din generala jignit, batjocora tuturor, un copil naiv. Plecam aproape in fiecare zi de la scoala cu lacrimi in ochi, si vanat pe tot corpul. Cand ajungeam acasa nu era de ajuns ca pateam asta numai la scoala, dar. si acasa, o zaream pe mama mea care avea ganduri sinucigase din cauza bunicii mele, o batea cat si pe ea, dar ne mai dadea si afara din casa, stateam in ploaie. Avuseseram o casa in chirie dar s-a daramat peste noi, eram destul de saraci si nu aveam unde sa locuim. Am avut mare noroc cu stra-bunica mea care ne-a primit cu bratele deschise, sunt recunoscator. iar cand o vedeam si pe ea asa, ce sa simt. Parca sufletul meu era crapat, poate chiar si rupt in doua, eram foarte distrus in interior, Eram foarte agresat verbal
faceau misto de mine spunandu-mi ca "Bai, vine sfarsitul lumii, o sa murim cu totii!" Iar eu la cat de naiv eram incepeam sa plang, iar toata lumea radea in hohote de mine. Pana si unele educatoare. Dar pe langa asta nimeni nu stia ca am avut problemele alea, si le am si acum. cat si fizic eram agresat de asa buni "colegi", dar nu numai ei. Pot spune ca o scoala
intreaga, nu ma puteam concentra la ore, si spuneam diverse tampenii incercand sa fiu de aceelasi nivel cu ceilanti colegi, am ramas in urma cu materia pana acum si in prezent, sunt bagat intr-un program special de educatie pentru copiii cu probleme. Dar nu numai si toata comuna in care traiesc si acum, in prezent sunt in aceelasi loc. Nu aveam niciun prieten. Cand incercam sa comunic, eram respins de toti copiii pe vremea aceea.
Am ramas cu multe sechele grave care mi-au afectat partial viitorul. Dar nevermind. Sa uitam trecutul, ce pot spune de prezent, aproape identic, dar nu si eu. Logic, eu m-am mai maturizat, m-am schimbat foarte mult, si intr-un sens mai pozitiv, dar v-am spus. Exact cum am precizat mai sus, traumele raman. Eram plin de ura in interior, nu mai suportam iar intr-o zi, acele persoane au cam platit pentru ce mi-au facut, am explodat de furie asa de tare, incat am distrus o clasa intreaga de am bagat sperietii in ei, eram lasat in pace dar si evitat dupa aceea intamplare. Nu mai spun, eram complet nebun in aceea clipa, era sa ucid un coleg. Nu stiu ce sa zic despre mine, daca ma gandesc ce-am facut atunci si ce gesturi am facut mi se face si rusine. Nu este in firea mea sa fiu violent si agresiv, aproape ca m-au dus la nebuni.

Imi pare rau ca v-am plictisit cu "drama" copilariei mele, dar acum ce pot spune despre trecut, un sut in fund este un pas inainte.

Acum sa trecem la intrebare. Acum ce sa fac? Am nevoie de cateva sfaturi.
un liceu intreg ma detesta si fac misto-uri exact ca si inainte.
V-am povestit toate acestea pentru a ma descarca.

Multumesc daca ai avut rabdare sa citesti pana la sfarsit. conteaza mult pentru mine.
Daca m-am exprimat gresit, Imi pare rau.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook