Sunt singur si nu am prieteni si am o viata naspa.

Deci o sa va povestesc viata mea(nu ma luati la misto ca sunt obisnuit), deci in 21 de ani de viata n-am avut o zi fericita.Deci sa incepem cu m-am nascut intr-un rahat de sat plin numai de hodorogi de abia 1 copil apropiat de casa mea(ca sa va faceti o idee ai de viata sociala in afara scolii). Deci trecem direct la scoala, in primele 4 clase a fost ok,imi placea scoala, eram cica cel mai destept si toata lumea ma aprecia, dar intr-o zi din clasa a 5 s-a gasit un prost din clasa sa faca glume despre numele meu de familie si de atunci toata viata a devenit un cosmar, pentru ca n-am reactionat si apoi toti au inceput sa faca la fel, pentru ca asa am fost crescut pe mentalitatea lasa nene de la tine.Asa misto-urile astea au devenit de nesuportat ma duceam si stateam 6 ore sa fiu luat in ras,chiar si de jegurile alea de profesori,apoi veneam acasa si ascultam clasica cearta dintre ai mei din fiecare seara, toate certurile erau doar din nimicuri, deci n-avea cine sa ma asculte.Derulam putin inapoi la clasa a 4, pentru ca pe a 4 in autobuz imi facusem 2 priwteni care erau cu 2 ani mai mici si intr-o zi le-am luat aparaeea astora in fata altora(am tinut sa preiczez asta, pentru ca asta va fi una dintre cele mai mari greseli ale mele), deci toata clasa a 5 s-a derulat pe premiza,ma duc la scoala rad aia de mine, vin acasa certuri, pe deasupra nici nu mao invatam ca efectiv nu mai puteam(in primele 4 clase invatam din clasa) si mai eram judecat de ai mei si pentru asta fara sa stie ce se intampla la scoala,pentru ca efectiv nu aveai cu cine,in fiecare seara era programu asa,ne puneam la masa lu taica-meo ii venea mereu ceva sa se certe,maicamea pleca la tv la serialele ei, iar el statea si se uita in *** pe pereti, privea pe langa mine mereu.Cam asta a fost clasa a 5 distractiv nu? Sa vedeti clasa a 6, deci pe clasa a 6 in afara bullyingului de la scoala, acum mai luam bullying si de "prietenasii aia de mai sus pe care ii aparasem" ca aia se impacasera cu aia si acum veneau dupa mine.Deci si clasa a 6 a fost un rahat.Trecem la a 7 aici am avut un moment in decembrie cand ne-a pus sa fa em flotari si n-am fost in stare sa fac una si asta mi-a deschis putin mintea si in sinea mea a fost hai ba trezeste-te nu ii mai lasa pe astia aa rada si pe parcursu anului tot aceleasi rahaturi mi s-au intamplat dar incepusem sa slabesc facand sport acasa ambitionat de faptul ala ca data viitoare sa pot face flotari(fusesem si gras ca mancam din cuaza stresului), pe clasa a 8 a fost la fel tot niciun prieteni,foarte distractiva viata, dar totusi mi-am pus in cap sa iau o nota mare incat sa nu cumva sa pic la liceu cu vreun jeg din generala, din pacate am picat dar nu cu ce-i mai naspa. Ajung pe a 9 primul an intru cu tupeu(adica cu curaj ca sa nu mai ajung sa fiu luat de prost),ma inteleg bine cu toata lumea picasem in clasa cu un u care fusese in generala si ala era un jeg care dadea bully, in primul an nu mai puneam botu si aveam vrajeala sa ma apar, pe a 10 iar am facut prostia sa il las pe uny sa faca glume si dupa tot liceu s-a transformat in generala si foarte tare n-am fost niciodata la ziua cuiva,daca va vine sa credeti NICIODATA n-am vorbit cu cineva despre mine,despre ce gandeac eu,despre ce simt eu, niciodata n-am, avut pe cineva sa ma asculte.Pe deasupra n-am, nici cariera pe care mi-am dorit-o pentru ca da am depins de dobitocu de taica-meo care efectiv a izbucnit in ras cand i-am spus ca vreau sa ma ajute sa devin handbalist, asta se intampla la 11 ani.Acum am 21 sunt acasa nu muncesc,nu sunt la facultate ai nu mai vreau nimic de la viata pentru ca nu pot sa am cariera pe care mi-am dorit-o,ma doare sufletu cand ma gandeac ca am depins de tampitu de taica-meo care toata viata doar m-a tras in jos, care doar m-a descurajat si care mereu a avut nesimtirea sa ma compare cu altii cand eu N-AM avut niciodata beneficiile alora, n-am crescut intr-un mediu linistit.Ce e mai dureros e ca am veri pe care parintii i-au ajutat si subt comparat cu ei si e aiurea.Adica dracu ai mei ma compara cu unii care au primit apartament de la ai lor,au primit sustinere cu bani ca sa fie ce vor si eu n-am primit nici macar liniste sau ascultare, apoi rudele o zic cu nonsalanta n-ai si tu ceva ce iti place(nu stiu ele de faza cu handbalul ca n-avea rost), o zic asa linistit crezand ca si ai mei sunt ca ei linistiti si ca sunt asa buni ca ei.Deci nu mai suport o iau razna,e si vina mea ca stau in casa toata ziua si ca nu ies deloc,dar ce rost are viata daca mereu am avut esecuri numai din cauza altora, numele ala de rahat nu l-am ales eu, parintii nu i-am ales eu si asa mai departe.Imi vine sa plang cand ma gandeac de ce ba n-am avut si eu viata aia pe care o au toti copii caee se joaca cu altii, pe care ii intreaba dracu parintii ce le place si ce vor sa devina. Zici ca tot raul mi s-a intamllat mie.Stiu ce o sa ziceti hai nu te mai plabge ridica-te, ideea e ca nici eu nu sunt genu,dar nu mai pot, oricat de tare vreau sa diu numai suport, efectiv in 21 de anide viata am fost doar singur n-am avut pe cineva vreodata care sa ma intrebe si pe mine bai prostule cum te simti. Sfaturi? Astia care veniti sa ma judecati abtineti-va numai de judecatele voastre nu mai am eu chef acum.Cei care ati trecut prin chestii de genu cum ati trecut peste? Nu am pe nimeni care sa ma asculte, la dracu toata viata mea eu a trebuit sa stau sa o aud pe maicamea cum sta toata ziua si se plange relatie ei cu taicameo de zici dracu ca ii tin eu impreuna sau ca i-am casatorit eu.Nu inteleg, nu era normal ca EI sa ma asculte pe mine cand sunt suparat?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook