O persoana cu un salariu de 1700 lei plus 300 lei bonuri de masa poate sa isi permita sa aiba casa sau apartamentul lui sau soarta lui este sa stea toata viata cu parinti?

Foarte greu dar nu imposibil. Gândește-te la întreținere, cablu, gaze, curentul. Acestea trebuiesc plătite. Dacă mai ai și o mașină, e și mai rău. Dacă ești obișnuit sa trăiești și pe picior mare, mai bine stai la părinți. Dar nici situația asta nu poate tine o viață.

Cu 1700 lei poti obtine credit pentru o garsoniera nu e asta o problema.

El isi decide soarta, sa munceasca mai mult sau sa invete sa faca ceva care costa mult. In opinia mea nu este gresit sa stai cu parintii, atata timp cat muncesti, nu ai partenera de viata, nu consider ca este necesar. Am stat singur 2 ani intr-o garsoniera, costurile sunt foarte mari(cam cat salariul tau), atata timp cat nu am partenera pentru mine cel putin nu ar fi necesar sa ma mut. Si chiar daca as avea partenera si parintii mei au casa cu 6 camere dintre care 4 goale, aleg sa stau acolo Este gresit sa te iei dupa altii, fiecare face ce vrea si nu este nimic in neregula.

Poate dacă are o prietena/soție care lucrează și ea.

Poate.

Daca-ti propui sa ramai toata viata cu salariu de 1700 de lei, atunci clar soara ta este sa ramai toata viata cu parintii, si ti-o cam meriti...

Dar mai exista si varianta in care te zbati, inveti lucruri noi, si obtii un salariu mai bun. Pe asta de ce nu o iei in considerare?

Salariul va mai creste in timp, dacă persoana mai face o specializare și capătă vechime in câmpul muncii.
Însă se poate lua și o chirie mai mică dacă se împarte un apartament cu un coleg sau doi. Ar ajunge la limita in aceste condiții. Ca vor fi și facturi, cheltuieli de transport și de mâncare.

Casa sau apartementul lui, nu prea, dar o chirie la ceva modest, se poate cu ceva strofocare. Sa stai toata viata la parintii mi se pare de toata jena. Nu poti face asta. Cum parintii tai au plecat de la parintii lor, asa trebuie si tu. Ei imbatranesc, trebuie sa ai grija singur de tine, nu esti prunc. Cauta un coleg si stai intr-o garsoniera pentru inceput si economiseste bani.

Daca este dispus sa lucre, oricine isi poate cumpara locuinta. Iesi in strainatate vreo 6 luni, cand vii inapoi iti cumperi o garsoniera sau casa la tara.

Desigur, mai ales daca acea persoana are obiceiul de a economisi bani.
poti initial sa iei o garsoniera mica si ieftina care in provincie are un pret mic, si in loc de 30 de ani economisesti si o platesti in 10 ani, apoi o vinzi si faci alt credit si iei ceva mai mare, iarasi platesti in 10 ani si nu in 30, si daca vrei mai faci asta o data, cresti cu cate o camera pe zece ani. e posibil. stiu persoane ce economisesc, si dintr-un salariu de vreo 3000 lei iau la fiecare 10 ani cate o locuinta in Bucuresti. deci se poate

Vorbesti de mine? In cazul asta da, la parinti pana la adanci batraneti.

Singur nu prea cred sau ai putea dar la limita. Depinde de orasul in care locuiesti, de preturile caselor/apartamentelor sau chiriilor. Daca stai intr-un oras mai micut si vrei sa locuiesti cu chirie intr-o garsoniera, iar pe langa chirie mai adaugi si facturi, utilitati sa zicem ca ai putea, asta daca mancarea ti-o cumperi din bonuri si nu mananci prin oras .
Partea mai nasoala o sa fie cand vrei sa pui bani deoparte pentru anumite chestii, atunci o sa fie mai greu. Dupa ce platesti chirie, facturi si alte chestii, nu stiu cu cati bani vei ramane ca sa mai faci si altceva. Deci cred ca se poate dar foarte cumpatat in ce priveste cheltuielile.
Iar ca sa ai casa ta ar trebui sa o cumperi ceea ce este foarte greu avand in vedere ca salariul tau este de doar 1700 de lei sau ai putea apela la o banca pentru un imprumut sau pentru programul Prima Casa sau Noua Casa ( nu mai stiu cum se numeste exact) dar o sa trebuiasca sa platesti o rata in fiecare luna si exista anumite riscuri daca nu reusesti sa le platesti.
Dar daca esti impreuna cu cineva, iar acel cineva munceste ar fi mai usor de trait singuri, pentru ca e altfel cu doua salarii.

Si eu am 1400 RON salariu lunar plus 400 RON bonuri de masă și sunt singur la 29 de ani.

Plus faptul că am o față de copil, lucru care mă dezavantajează din start.

Eu unul mă consider pierdut total deși acolo undeva tot mai sper câtuși de puțin.