Buna, am 21 de ani si sunt un ratat cu acte-n regula. Am nevoie de un sfat, de o mustrare de orice vorba buna sau rea. De cand eram mic, eram un copil comod si lenes. Îmi plăcea să-mi traiesc viața dictată de altii, iar eu sa urmez ordinele orbește. De învățat nu eram conștient de loc. Nu intelegeam cat de serioasa e treabă cu învățatul. Degeaba insistau ai mei. Eu preferam sa ma joc la pc si sa tărăgănez toată ziua. Nu am fost cel mai prost la învățătură, dar nici prea bun nu eram. Nici nu aveam dorinta de a fi. A urmat liceul in care la fel, undeva mediu. Bacul(mate romana bio) l-am luat insa nu mi-a pasat de nota (7, 80) dovada ca la romana nu prea am învățat. Adevărul e ca nu am avut niciodata dorinta de a face mai mult, decat daca eram împins de la spate. Nu am fost obraznic sau neastâmpărat. Eram doar si inca sunt, periculos de lenes si inconstient.
Parintii mei ma vedeau medic. Stiau ca acolo m+as potrivi mai bine, data fiind atitudinea mea moale, bleguță. Adica e un loc in care iti folosesti mai mult mintea. Bineînțeles ca eu nu m-am opus. Eu habar nu aveam ce voiam. Sau mai bine zis eram prea fricos sa vreau ceva. Mereu am fost asa. Imi era prea frica sa nu greșesc, că nu am sa fiu in stare sa fac ceva, ca am sa fiu mereu un ratat. Faptul ca nu am intrat din prima la admitere, care era doar din biologie m-a apasat mai tare. Insa nu intr-atat încât sa mă motiveze sa mă schimb prea mult. Am stat un an acasa( cand ma gandesc cat de prost am fost imi vine sa ma strang de gat). Am stat un an acasa in care doar am învățat pentru admitere(ajutat de o profesoara). Nici macar la lucru, macar o luna nu m-am dus. Nici macar pentru carnet nu am dat.
Și nici nu m-am silit sa dau tot ce pot cat am învățat. Ei, am reusit sa intru la buget(nu spun ca sa ma laud ci ca sa fiu cat mai obiectiv). Ai mei credeau, si si eu la fel, ca de acum eu ma voi face băiat serios si am sa ma pun cu burta pe carte. Nu am reușit. Am tot tărăgănat, si am tărăgănat pana am intrat in panica si nu mai puteam face mare lucru. Acum îmi bate prima sesiune la ușă si sunt convins ca am sa cad toate examenele. Iar asta mă macină cumplit. Gandul ca am irosit atatea sanse ma paralizeaza si nu ma lasa sa gândesc limpede. Simt numai vina(pe buna dreptate). Simt cum i-am dezamăgit pe toți. Mai ales pe ai mei. Dupa ce au muncit atât pentru mine. Eu, tâmpitul si nemernicul dau cu piciorul in toate. Am zis ca merg la munca. Inițial eram dispus sa muncesc cu drag si sa pun suflet oriunde. Dar simt ca nu sunt in stare sa mă schimb vreodată. Voi fi mereu o putoare. Uneori mi-as fi dorit sa fiu prost. Sa merg din prima la lucru. Atunci macar nu mai pierdeam timpul si nu-i supăram pe ai mei. Stiu ca sun ciudat si nemulțumit. Dar nu am vrut niciodată nimic măreț în viața. Un trai mediocru. Atât. Câteodată imi doresc sa mor literalmente, simt că pentru mine e prea târziu. Ca nu voi fi in stare sa ma schimb. Poate sunt nebun sau am vreo problema psihică. Am nevoie de un sfat. Mustrati-ma, improscati-ma cu noroi. Doar spuneți ceva.
Nu ai facut nimic periculos.
Ai fost doar crescut cu iluzii si false idealuri.
Schimba-ti mentalitatea ca n-ai omorat pe nimeni.
Da, esti lenes, corect. E cea mai mare problema pentru orice om in viata. Nu faci nimic cu lenea. Dar asta esti tu. Te vei ridica in ritmul tau lent.
Stiu ca unii nu sunt de acord cu ce zic si ar fi porniti sa te scuipe direct, dar I.L. Caragiale avea un motto:
"Un om nu trebuie sa incerce decat ceea ce poate".
Iar tu in primul rand nu ai vrut medicina sau ce facultate faci tu. Doar acolo ti s-a spus sa te duci. Si tu asa ai facut. E firesc sa nu te astepti sa faci ceva prea grozav cand n-ai ambitie si determinare pentru asa ceva.
Si ce daca n-ai facut scoala de soferi? Ca sa ce? Sa mergi cu masina lui taticu' pana la mall si sa te feresti sa nu lovesti o baba? Nu e musai sa fie toata lumea cu permisul in portofel.
Sunt mii de tineri care dau anual de permis doar din cauza ca asa vor sa se mandreasca parintii cu ei, desi bietii copii nu pun mana pe volan nici de 3 ori pe an.
Problema? Inceteaza sa te mai invinuiesti atat. Asta e cel mai urat lucru din viata ta momentan. Ca te acuzi singur de atata mizerie.
Vezi scena din acest film:
https://www.youtube.com/watch?v=1nUX_4xs57E
Minutul 1:00
"I'd wish you quit feeling sorry for yourself. That's ugly."
Daca nu incetezi sa iti mai plangi singur de mila nici ca te vei mai ridica sa continui ce ai inceput sau sa incepi ce vrei sa schimbi!
RăspundeMultumesc pentru răspuns! Apreciez ca ți-ai făcut timp să citești și să raspunzi. Ai mei nici nu vor să audă de cum mă simt. Si pe buna dreptate. Mi-am facut-o cu mana mea. Parca ma fac sa mă simt si mai vinovat. Dar asta e adevărul. Simt ca nu mai pot face nimic. Desi sunt cuprins de îndoială pentru ca nu cumva sa fie prea tarziu ca sa mai pot schimba ceva, am sa incerc sa iti urmez sfatul si sa nu ma mai învinovățesc si sa imi plâng de milă atât. Sper doar sa gasesc o solutie cu privire la viitor.
Răspunde
Nu trebuie sa-ti plangi de mila singur intrucat nu esti doar tu vinovat ca s-a ajuns intr-o situatie in care nu-ti mai place.
Macar te redescoperi. Mai bine asa decat sa mergi inainte ca robotul nestiind pentru ce faci un lucru.
Trece vremea degeaba daca doar te plangi. Si repet, nu esti doar tu de vina pentru situatia actuala.
Nu te mai gandi ca faci sau ca dregi si nu iti iese, caci poate pana la urma iese. Incearca sa rezolvi ceva, nu sa fugi de griji vaitandu-te.
Daca tot spui ca parintii au avut grija de tine, ca asa si pe dincolo, macar termina ce ai inceput, avand in vedere ca ai asteptat inca un an ca sa intri la facultatea asta. Fa-o macar pentru ei daca pentru tine nu vezi vreun rost.
Macar ai incercat. Nu abandona acum de tot ca sa te duci sa vinzi la KFC.
Hm. Mi-ar fi plăcut sa fiu mai hotărât. Adică sa stiu ce imi place. Dar sunt genul careia "ii place" sa zic asa, doar dupa ce încearcă.
Ai dreptate. Am sa ma străduiesc sa continui deocamdata cu medicina. Sper sa nu fiu nevoit sa repet anul ci sa pot sa imi dau restanțele in toamna si sa prind noi puteri in sem 2. Si cine stie, daca nu o sa fac față, o fi ceva și pentru mine in lume de făcut macar sunt mulțumit ca am încercat. Multumesc inca o data! Toată aprecierea.
Ordonare:
După relevanţă
Mvai, suntem atat de asemanatori si totusi atat de diferiti 
Si eu m-a luat multe decizii neinspirate, fie din nestiinta, fie din comoditate, fie din ambele, dar chiar si asa, eu spre deosebire de tine nu regret nimic, sau cel putin nu atat de mult pe cat pare ca o faci tu.
Toata aceasta ratacire/agonie m-a format, m-a intarit, m-a facut sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva, m-a facut sa fiu impacat cu mine, si sincer, cred ca orice alte decizii (teoretic, mai bune) as fi luat, as fi pierdut acest dar, nu as mai fi invatat aceleasi lectii.
Am cunoscut unele persoane pe care nu le-as mai fi cunoscut daca as fi urmat alt curs, daca as fi facut alte alegeri, de la unele am invat lectii importante, de la altii am invatat ca nu toti merita sa fie iertati/tolerati.
Cum spunea o persoana speciala: "Totul se intampla cu un scop", eh la acel moment nu am crezut, dar intr-un final asa e.
Si in incheiere, un mic citat:
„Nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți."
Răspunde
Poate ar trebui sa te accepti asa cum esti. Te judeci prea tare si nu stiu cat e vina ta cat si alor tai ca te au educat sa faci cum cred ei. Trebuie sa afli ce vrei sa faci si sa nu te mai panichezi. Fie ce o fi. Ai toata viata inainte. Incearca daca poti sa iei examenele daca nu asta e. Nu e sfarsit de lume. Nu te mai simtii vinovat pentru altii cand e vorva de viata ta.
Nu exista lene trebuie sa faci ceva in tot timpul zilei, doar nu stai nemiscat 24/7 dati seama de ce esti interesat, ce cauti pe internet la ce te gandesti tot timpul si chinuiete sa faci cumva bani din asta si sa atragi cat mai multe persoane in jurul tau.
Asta nu se intampla peste noapte, trebuie sa te chinui cel putin un an de zile, mai bine stai doar si esti condus de alte persoane stiu, dar trebuie sa pui tu piciorul in viata ta si sa o traiesti cum vrei tu. Nu o lasa irosita de altcineva chiar daca nu rezoneaza multa lume cu tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
