Se întâmplă să iau note mici la şcoală (am problema asta la două materii), îi spun mamei, însă cu greu. Nu mi-e frică de ce îmi spune sau de ce îmi face, ci de ce simte ea când vede notele. Simt un puternic regret de fiecare dată, aproape că mă opreşte să-i mai şi spun, de teamă că o voi dezamăgi şi.vă întreb pe voi, poate ştiţi mai bine decât mine: cât de dezamăgiţi sunt părinţii în privinţa unor note proaste? Câteodată mai iau un 6 sau un 7, nu e vorba de 3 sau 4...
Sunt mai dezamăgiţi ei sau noi? Şi aici nu mă refer la elevii cărora nu le pasă de şcoală.

Parintii sunt mai dezamagiti ca copiii si asta ti-o spun din proprie experienta, orice parinte e mandru de copilil lui atunci cand ia note bune si isi da silinta sa invete bine

Nu-s toti oamenii la fel, asa ca nu stiu cum e la tine. In cazul meu ar fi dezamagiti si parintii mei, dar si eu as fi, daca as lua vreo nota mica.
De tine depinde sa nu o dezamagesti pe mama ta, pentru ca daca inveti lectiile nu ai cum sa iei note mici.

Intr-adevar parintii sunt putin dezamagiti de copii lor cand vin cu cate o nota proasta. Dar, incearca sa comunici mai mult cu mama ta, sa ii spui ce te doare, si cel mai bine, sa o convingi cu adevarat ca iti dai tot interesul. Daca parintii tai vad ca te chinui ( in ciuda notelor tale proaste luate la scoala ) te vor aprecia mai mult. Consider ca de fiecare data ar trebui sa ii spui notele tale, deoarece putin mai tarziu va afla si singura. Fi convinsa ca atunci va fi mult mai suparata.