| blackpink_4739 a întrebat:

Bună, TPU!
Mai jos voi scrie mai mult o poveste...
Ne cunoaștem de când ne-am născut. Eram cei mai buni prieteni (aproximativ) până în clasa a opta (acum suntem in primul an la liceu amândoi, in orase diferite, atunci eram vecini). În ultimul an de generală ne-am "kombynat". Ok, faza e că la 3 luni ne-am și despărțit( eu una mă învinovățesc, pentru că începusem "să mă bag in seamă" cu alt băiat cu toate că pe al meu prieten îl iubeam ENORM. Nu știu ce a fost în capul meu.) După ce ne-am despărțit, asta fiind în feb., amândoi am suferit enorm. Pur și simplu se vedea că suntem terminați și la note și la comportament( ăsta mic era mai zurliu așa și ca să nu se vadă se mai băga in seamă cu una, cu alta. băiețiioh go on). Nu vorbeam și asta a durat incă 4 luni până când am început să ne salutăm și să vorbim. Într-o seară vorbeam prin mesaje și la un moment dat mi-a zis dacă pot aștepta să scrie un mesaj cât 5. Am zis ok. Și în acel mesaj mi-a redat toate momentele de când ne-am desparțit, așa cum le-a simțit el. Am plâns toată noaptea și nici el nu a dormit foarte bine ca să zic așa. A doua zi urma să mergem la meditație la mate(ce meditație am făcut noi în ziua aia vă puteți da seama). La întoarcere mi-a propus să ne împăcăm. Evident am acceptat. Totul a mers grozav, ne-am promis că nu vom mai face niciunul greșeli de genul. La două luni am plecat din țară și ne-am despărțit (la 2 săptămâni după ce am plecat) pe motiv că eu aveam pe cineva acolo unde eram. Nu știu dacă era chiar așa de prost încât să creadă asta sau vroia să scape de mine. Faza e că între timp a apărut o altă tipă ce i-a băgat prostii în cap(ea vorbea mult cu mine si el știa, ajunsesem chiar să țin la ea ca la o soră). Și a doua zi după ce ne-am despărțit el s-a apucat de fumat. (Să mă simt vinovată?) După asta, după ce m-am întors în țară, am mai avut discuții referitor la "ce a fost" și mi-a dat de înțeles că îi pare foarte rău. Dar în comportamentul lui general pare să-l doară in pu*ă de mine big grin. În sensul că avem zile în care vorbim și zile în care îi cade mâna dacă mă întreabă de vorbă pe mess. Și el se laudă la ai lui prieteni că poate face ce vrea cu mine(nu vă gândiți la f*t*tlaughing.)Bine că nu-s nici eu așa disperată gen nu intru pe mess să văd ce mai face pițiponcu ăstalaughing Și cu faza cu lăudatu. așa e el. Nu-i găsesc scuze dar face asta mereu, nici draq nu-l mai crede in privința mea că am dat de înțeles ca nu-mi mai pasă celorlalți. Continuăm: Am început școala și incepusem să-l uit, chiar dacă mai vorbeam nu mai sufeream așa mult. Dar de la un timp am luat-o razna de-a binelea mă tot gândesc la el, ma trezesc la școală că plâng așa a prost. Nu prea mă ajută nici el adică nu ne prea mai înțelegem bine în ultimu timp. Și nu știu cum ar reacționa dacă aș deschide subiectu. Adică știu mi-ar da de înțeles că suferă și bla bla bla. Ce e în capu lui? Credeti că mai simte ceva sau ce vrea cu atitudinea asta? Am făcut o greșeală că am stricat o prietenie pentru o chestie de genu? Dacă nu vreau să ne împăcăm e normal să fiu așa la adresa lui? Am înnebunit?laughing Am fost prima lui prietenă si el a fost primul meu prieten. Mai e o chestie. Am mentionat că mi-a zis că incă mă iubeste si bla bla. La ceva timp mi-a spus ca e total mort după o fata de la el din clasa. L-am rugat să imi arate poze ceva, m-a aburit si până la urmă nu mi-a arătat nimic si a zis ca nu are facebook(apropo să mă laud și eu ca mi-am dezactivat contul de facebooktongue). Mama mi-a zis că e posibil chiar să nu existe respectiva și sa-mi zică mie de-astea ca să mă facă să sufar. Eu i-am ascultat dramele și când zicea că nu poate fi cu ea(povestite așa detaliat lool) și când zicea că de fapt e o c**vă cu față de mironosiță. Cum credeți că a interpretat toate astea? Și de ce îmi pasă?! Vreau să scap odata de asta. Mi-ar fi de ajutor un psiholog? Please am nevoie de răspunsuri. Acum ar fi trebuit să învăț la română dar eu stau să întreb lumea vrute si nevrutelaughing.

2 răspunsuri:
| Dia007 a răspuns:

Nu stiu de unde sa incep laughing ai scris mult tare. Dar ca idee ce mi-am format-o, la cum ai inceput si cum am simtit ca se schimba firul povestei mai pe la mijloc, imi dau seama ca totul se invarte in jurul inceputului pentru tine. Tu te lagi mult de ce a fost candva intre voi si nu ce e acum. Ce e acum pare putin cam neinteresant pentru tine si tot ce e nou si deschis pentru incercat pentru tine e mai accesibil decat amicul asta al tau. Ar fi bine sa nu fie asta pentru ca daca e asa, nu faci decat sa iti faci tie rau si in acelasi timp si lui prin faptul ca nu-s stii de fapt ce vrei. Eu iti spopun sa paci o pauza de vreo 1-2 saptamani de vorbit cu el si sa iti pui ideile si sentimentele in ordine si sa te hotarasti ce ca faci. Ori ramai cu el, ori il lasi de tot sa iti vada de viata si sa nu il mai supui la atatea despartiri si reimpacari. Oricat de TARI ar fi baietii, au si ei un suflet. Gandeste-te bine si fa-ti si tie si lui un bine printr-o hotarare demna de o varsta matura. Mergi inainte in viata fara sa te mai joci cu sentimentele tale si ale lui.
Sunt curioasa ce hotarare ai sa iei happy tine-ma la curent (vreo 220V e ok tongue )

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Lunga bre happy... eu sincer cred ca te-ar putea ajuta un psiholog, dar cred la fel de bine ca poti s-o faci si singura. stii, sunt oameni dependenti de chinuiala asta ca si eu am cateva prietene care ma fac sa-mi smulg parul (de pe cap happy ) in fiecare zi.
da, trebuie sa fii tu hotarata ca nu mai vrei sa ai de-a face cu el. nu conteaza cine ce a facut, important e ca vrei sa-l faci sa dispara. stii ca miracolele se adeveresc daca crezi in ele cu adevarat? asa ca: Hocus-Pocus...gata nu mai e happy.
nu poti sa-l faci sa dispara decat daca-ti pui creierii in ordine. realizeaza si tu ca ai fost mai mult nefericita decat fericita cu el si asa vei fi si daca va imreunati... spun studiile. deci, accepta situatia. totul porneste de acolo. accepti si mergi mai departe cu viata ta.
bafta multa!