Cand nu vreau sa ranesc sentimentele cuiva, in rest minciuna cere planificare buna, chiar excelenta, memorie buna...
RăspundeAm sa citesc drept: cand nu sunt inteles.inteleasa, adevarul nu are sens decat daca il ascunzi. Si dau funda.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeAi spune o minciuna care distruge pe altcineva, ca sa te aperi pe tine?
Da, normal. Nu e ca şi cum mi-ar păsa dacă ar suferi alţii.
Cred ca eu sunt inainte de toate, e o vorba buna, dar mai cred ca te frica sau din lipsa de inteligenta sau din orgoliu sau din viciu, din razbunare infantila, sau mai stiu ce, cred ca poti sa consideri ca e momentul unei minciuni care te scoate bine si il distruge pe altul. Nu sunt sfanta si nu imi pun o cenzura radicala, dar totusi nu ar fi bine ca oricine sa calculeze sa nu aduca niste daune inutil, sa nu strice pentru aparare mai mult decat e necesar? Intrebari de genul cum calculezi, sa iti vezi de treaba ta si protectia ta, dar fara daune mari in alte parti? Cred ca de asta ne si pregatim despartind:oamenii care nu ne plac, de oamenii care ne plac. Umblam mai cu manusi cand avem un interes, sa nu lezam obiectul interesului, nu?
Nu are importanţă atâta timp cât eu ies bine. În cazul în care persoana care ar urma să fie "distrusă" e ceva mai apropiată de mine, să spunem că aş acţiona mai cu tact, în rest, nu-mi pasă.
E bine si asa. Deci se poate negocia cu tine. Mie nu-mi plac cei care sunt ca robotii. Nu vad diferente, nu calculeaza, nu rationeaza, li-se ridica pana in cap si gata.
-Cand vreau sa ascund ce gandesc
-Cand fac o tampenie
-Cand pun o intrebare despre ceva(acest ceva fiind o tampenie, de obicei una care m-ar putea rani/baga in probleme), persoana pe care am intrebat-o stie ca vreau sa fac o tampenie si eu spun mereu "nuuuu, eram doar curios"
-Cand este in favoarea mea.
Cand e o minciuna pur nevinovata cu ajutorul careia pot evita diplomat o situatie care poate fi evitata si in care amanuntele nu si-ar avea rostul decat sa schimbe directia in rau sau sa strice.
Da. Uneori simt nevoia sa mint ca sa evit un conflict. Uneori simti nevoia sa nu raspunzi cu replica:tu nu vrei sa intelegi, vrei sa te certi doar. Ma simt groaznic cand nu dau dreptul la o minciuna cu rol pozitiv sau la o tacere cu rol pozitiv si incarcata cu agresivitate razboinic vars cupa. Dar ma bucur ca nu e primita.Si tot am gresit. Stii ce minciuna am spus ultima oara? O minciuna odioasa, intrase ceva in cupa si stimulase capacitatea de a distruge. Am zis: nu mai vreau nicio lumina, nu mai vreau sa lupt, nu mai vreau etc si asta pentru ca ma chinuiam si vorbeam fara sens. Era minciuna pentru ca o otrava ma forta sa delirez. Dar am eliminat-o. Apoi am inceput sa caut si sa caut, cine, ce, cum. Unde eram cazuta si cand sa ridic bucatica aceea, dominanta respectiva nu ma lasa. Stii cine era? Mama.Mama mea e o cupa a urii care produce dementa, asa de otravitoare e. Sa vezi ce combinatie facea cu tatal meu. Ea ii facea energia mai violenta, mai violenta, pe urma se umplea cu ea, bezna nu stia, el era bezna ca si ea. Asa ca ii dadea. Cum se umplea cum mai tare il provoca, pana iar exploda energie violenta si tot asa. Cand a murit, am intrat mai tare in vizorul ei. Ei ii place minciuna. Daca iti da ceva inseamna ca devine nervoasa, ca nu vroia. Are o minte care dirijeaza. Daca nu iti da inseamna ca vroia si asta o face nervoasa si se cenzureaza. Nu e ciudat cum functioneaza ea. Preferam sa nu vrea sa dea, ca atunci se simtea umpluta cu sentimentul potrivit si preferat si dadea. Daca o invingeam cu dragostea si vroia, nu dadea, ca sa arunce umplutura nesuferita.
Ciudat si macabru conflict ai cu mama ta. 
Eu mint doar atunci cand vreau sa protejez pe cineva.Nu stiu daca si asta e o nevoie omeneasca. Cert e ca uneori e necesara 
Chiar asa, microuniversul ei e total macabru. E o tortura vie. E o femeie careia ii place sa tortureze. Cand eram copil si adolescenta, o iubeam asa mult, incat nu realizam ca ce ma facea sa simt se numeste tortura. Oricine are clar in minte ce e ce simte, dar nu cineva care neaga si neaga, iubind peste masura.Am realizat ce era cand vointa mi-a obosit si nu mai puteam sa iubesc pe nimeni, nici pe mine. Si clar ca lumina zilei, cazuta fiind, pe moarte aproape nu am mai negat ca nu mai aveam cu ce. Eram franta de oboseala.Pe atunci nu realizam lupta de opinii, cum a mea despre iubire se lupta cu a ei despre iubire. Nu stiam ca aia e ura, opinia aia despre iubire e ura. Pentru ca negam faptul ca ar conta. Eram ambitioasa sa o domin, incat nu m-a interesat cu ce lupt.
Si? Te-a prins vreodata cineva?
Si ti-a scos minciuna din cap sau mai rau ti-a confirmat ca trebuie sa o folosesti?
Nici una, nici alta. Se numeste eroare Tu daca scapi o cana pe jos, nu mai folosesti cani? Minciuna e ca focul. Daca dai foc la casa cu el, nu inseamna ca el insusi nu poate fi util. E ca si cum ai zice; decat sa risc sa dau foc la oameni, mai bine ii las sa moara de frig.
Pai sunt de acord, minciuna te poate proteja de ce nu-ti place, dar te poate face sa ramai un orgolios, un nedrept sau un ce te mai determina.Depinde cine o foloseste. Nu a putut deci sa te influenteze ca te-a prins.Esti la fel ca inainte de a te prinde cu minciuna. Nu cred. Mereu se schimba ceva in oameni, si numai pentru ca a intervenit ceva intre ei. Poate nu asa evident.
De exemplu? Cand e nevoia cea mai mare?
Depinde. Sunt momente in care pur si simplu refuzi sa vezi realitatea si apelezi la "mintit"... Sunt momente in care ti-e frica sa spui adevarul, in diferite contexte, si alegi sa minti. Sau doar ocolesti adevarul. Uneori este necesar sa ascunzi un adevar. De exemplu, sunt oameni in varsta bolnavi iar medicii sau copiii lor decid sa nu le spuna ca mai au putin de trait, ca sunt grav bolnavi etc. Unele persoane mint tot timpul, devine o obisnuinta.
Cand trebuie sa ies dintr-o incurcatura, cand nu vreau sa ai jignesc sau sa ai supar pe cei dragi desi nu prea imi iese...
Oare pentru efectul de a nu ii supara, poti sa le faci rau frustrandu-i de o informatie? Cred ca da. Eu m-am tot gandit. Cand sunt iubita nu mai mint, cat se poate, cand nu sunt iubita ma tem de tot felul de incidente.
Mdea ceva in genul...dar daca o persoana draga tie chiar se asteapta sa nu primeasca si de la tine acelasi raspuns ca si ceilalti ce o fac sa sufere, ce poti sa faci? Normal ca trebuie sa minti intr-un fel, normal ca nu vrei sa o faci sa se simta si mai prost si sa nu mai aiba incredere in nimeni...
Daca cineva ma iubeste merita adevarul.Atunci ea stie ce sa faca pentru a obtine ce vrea. Daca primeste minciuni, se simte bine, constient nu inconstient, iubirea e ca o lumina, apoi afla si oricum ar fi nu a obtinut ce a vrut. Ar putea trage concluzia ca nu merita sa te iubeasca. Ca sa te descurci in viata ai nevoie de adevar, unii iti ofera iubire ca sa ii respecti si sa nu-i minti, alti incearca sa te cumpere si ii zic "iubire", altii te urasc si ii zic "iubire", in final multi te tortureaza sau te spioneaza si ii zic"iubire". Toti au nevoie de adevar si toti vor sa fie primii. Cred ca se cere ceva gandit. Ce dai si ce primesti? Si de asta mintim.
Cand nu vreau sa parasc pe cineva, cand sunt panicat sau cand nu vreau sa ranesc pe cineva
Si ti-a parut vreodata rau ca nu a meritat?
Da pentru ca cand iti dai seama ca nu a meritat e prea tarziu
Cand memoria ti-e plina de minciuni, pe care te straduiesti sa nu le incurci sau uiti si duci firul si torci firul si...o pisica mica cu o gheara fina..."}Ce stare ciudata. Mi-e somn, dar as vrea sa ma gandesc cum sa continuam conversatia.Fac o pauza.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
