anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:

Credeti ca ceea ce a fost numit adhd este ceva ce ar trebui tratat ca o tulburare mintala? De ce?

7 răspunsuri:
anonim_4396
| anonim_4396 explică:

Da, pentru ca ii incurca in desfasurarea unor activitati simple. Si adesea se confunda cu simptomele depresiei si e tratat gresit

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

"Da, pentru ca ii incurca in desfasurarea unor activitati simple."
Exemple?

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

Orice iti vine in minte. Orice activitate care necesita putin efort mental, concentrare, atentie

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

"Orice iti vine in minte."
Nu e deloc adevarat.
Felul de a fi al unor copii ajunge de obicei sa fie o problema atunci cand ii fortezi sa stea ore intregi pe un scaun. Sau scoala, cum i se mai zice.

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

Toti sunt fortati sa stea pe scaun. Nu toti au ADHD. Nu despre asta e ADHD. Sunt mai multe tipuri. Nu e despre foit. Un copil cu ADHD rar te aude vorbind si daca te aude, uita ce ii spui, e usor de distras din orice activitate, are dificultati de invatare, e mereu in urma celorlalti copii
Sunt foarte multe simptome, nu doar un foit pe scaun

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

Fiecare om e diferit. Normal ca nu sunt diagnosticati toti cu adhd.
Cand am vorbit despre statul pe scaun ideea nu era ca adhd-ul e despre foit, ci despre tot ce presupune acel stat pe scaun timp de ore intregi intr-o clasa.
Daca pentru unii copii scoala nu functioneaza decat daca le dai sa inghita pastile, atunci scoala ar trebui vazuta ca problema, nu copilul ca suferind de o tulburare mintala.

| anonim_4396 explică (pentru anonim_4396):

Eu nu m-am gandit la copii cand ai pus intrebarea. Am avut coleg in 2019 cu ADHD. Omul acela nu lucra fara pastile. Nu se putea concentra la nimic. Nu era prezent in sedinte pentru ca dupa un minut isi pierdea rabdarea, concentrarea, se uita pe pereti. Uita tot ce ii spuneam. Ce crezi ca era mai bine? Sa stea acasa si sa fie o leguma? Diagnosticul l-a ajutat chiar daca l-a primit tarziu (31 de ani). Toata viata a crezut ca e normal sa te chinui cu cele mai mici activitati. Nu e normal. Daca te referi ca prea repede se pune diagnosticul pe orice copil mai neastamparat sunt de acord dar e o problema serioasa si cat timp are un tratament care ajuta multi oameni se poate considera tulburare