Sunt doua forme de depresie
cea normala,provizorie,care o avem din cand din cand sau cand pierdem pe cineva drag
cea cronica cand fara un aparent motiv esti in depresie
cea normala sa spun asa se vindeca cu timpul sau la un psiholog sau cu tratament cu medicamente care contin dopamina
cea cronica poate fi pe viata,pur simplu e ceva cronic,nu se poate vindeca,exista pacienti care chiar sub tratament tot nu le ajuta deloc, uni manifesta comportamente ca sarcasmul, au un simt al umorului mai dezvoltat, beau mai mult alcool, pot lua chiar droguri, practic se lupta sa invinga depresia prin tot felul de lucruri
Da, depresia se poate vindeca cu succes, daca iti schimbi hrana, stilul de viata si te apuci de sport.
Depresia este generata de un dezechilibru chimic din corpul tau, generata de mancarea neadecvata, lipsita de anumite vitamine si minerale, pe o perioada lunga de vreme.
Suplimentarea corpului cu acele vitamine si minerale, il readuce la viata si depresia dispare.
La un pacient cu depresie, vitaminele B3 si B6 sunt mult sub limita normala. Magneziul de asemenea.
Mancarea sanatoasa, bogata in vitamine si minerale, sportul in aer liber si socializarea, duc la imbunatatirea starii mentale, facand ca depresia sa dispara in timp.
Doze mari de Vitamina B3 si B6 ajuta enorm la recuperarea sanatatii si eliminarea depresiei.
Atentie, vitamina B complex nu este buna, avand doze infime de B3 si B6. Se cumpara din farmacii separat aceste vitamine, care au dozaj mare de component, ca sa obtii rezultatele dorite.
Da, se poate vindeca, dar depinde ce fel de persoana esti, si care sunt cauzele ei.
Cred in tratarea ei si ca exista leac pentru cei care sufera de ea, prin diverse terapii, terapia cu muzica sau arta e una dintre ele, dar in schimb nu cred in depresia avuta de majoritatea lumii,, prea e o lume de depresivi si prea tristi, asta evident din motive (ne)fondate, din nimic.
Citesc ce se scrie pe aici si ma crucesc, e firesc sa existe discutii contradictorii pe o tema ca asta, dar s-a depasit pragul bunului simt.
Conteaza foarte mult personalitatea si caracterul in aceasta afectiune, ca tot am vazut pe aici ca s-a vorbit de predispozitia oricarui om de a dezvolta o aceasta tulburare. Nu toata lumea poate avea depresie,, era deja macel.
PS Astept sa-mi sara cu injuraturi cei care afirma contrariul, abia astept sa ma amuz asa pe final de an!
Am ajuns la concluzia ca depresia e un moft, santaj... deci nu exista de fapt, asa cum am invatat toti ca ar fi, e doar chestie de gandire.
E un dezechilibru chimic in creier ffs, nu mai confundati depresia cu tristetea.
Creierul produce ce vrei. Daca iesi la plimbare si te gandesti "vai, ce urat, nu e ca in Bahamas", esti trist, ramai trist, daca te gandesti la ceva pozitiv, produce substante care iti dau o stare buna. E chestie de gandire. Cand cei cu "depresie" sunt atata scuzati, infofoliti, o sa continue sa fie asa, pentru ca doar asa primesc atentie si sunt lasati in pace.
Daca erai in fata mea acum te pocneam.
Îți recomand următorul articol:
https://www.verywellmind.com/the-chemistry-of-depression-1065137
Depresia e un fenomen chimic destul de complex. Nu poți controla voluntar secrețiile de serotonină, dopamină ș.a.
Un om nu are depresie pentru că gândește negativ, un om gândește negativ și pesimist pentru că are depresie.
"Un om nu are depresie pentru că gândește negativ, un om gândește negativ și pesimist pentru că are depresie." Si de la ce apare depresia in generatiile astea de ratati? Nu au prins pe Ceasca, nu au prins razboi mondial. Acum de sarbatori se indoapa ca niste porci. Au telefoane noi, haine "de firma", masini luate la 18 ani. De ce apare depresia? De la prea mult bine? Sa fim seriosi. E moda, asta e. " De ce sa fiu eu diferit, mai bine un penibil sensibilos. Poate imi gasesc gajik/a asa".
Nu neg existența persoanelor descrise de tine. Știu destui adolescenți care vor să fie "edgy" și să se dea interesanți tăindu-se pe mâini și spunând că au depresie. Dar eu vorbeam despre acea categorie care chiar are depresie clinică, diagnosticată de un psihiatru. Persoanele care vor doar să iasă în evidență acuzând că au depresie eu nu le includ în categoria asta.
Dar acele persoane care chiar au această boală nu o au pentru că așa vor sau pentru că sunt slabi. Mulți dintre ei au depresie încă din copilărie sau de când se știu ei și nu scapă de ea nici la maturitate. Nu trebuie să prinzi război sau regim comunist ca să ai depresie. Depresia e o stare constantă care te acaparează, oricât de bine sau de rău ți-ar merge tu te simți la fel de prost.
Poți să îi dai unui om cu depresie bogăția de pe lume, n-o să-l scape de boala asta. Pentru că repet, boala își are originea în creier, în secrețiile sale sau în conformația genetică, iar astea nu depind de prețul hainelor.
Eu nu vorbesc de adolescenti aici. La cei de genul nu am nici o pretentie. Ma refer la cei 18+. Sunt o gramada si pe site-ul asta, doar trebuie sa stii unde sa cauti.
Referitor la ultima parte, eu o tin pe a mea. Nimeni nu o da in depresie de la un caracter puternic. Daca tot nu o duce rau si se intampla asta, e clara povestea.
Păi o duce rău, dar o duce rău psihic și nu fizic. De ce exteriorul scuză depresia dar interiorul nu? La fel cum unii oameni dezvoltă depresie din cauza unei copilarii tulburate sau din cauza unor evenimente care i-au traumatizat, la unii oameni ceva face "click" greșit în creierul lor și serotonina și dopamina nu se mai secretă. Iar secrețiile acestea, repet, nu pot fi controlate voluntar. Nu îți poți forța creierul să secrete mai multă serotonină de exemplu așa cum un diabetic nu își poate forța pancreasul să producă insulină
Si cum ii putem diferentia? Hmm? Observ ca vorbim despre 2 categorii de oameni diverse. Eu pe partea mea de cei care dau in depresie de la prea mult bine. Tu partea ta vorbesti de niste greseli ( sa le zic eu asa ) ale creierului. Intrebarea ramane valabila. Cum ii diferentiem? Mai sus cineva se simte(ca altfel nu inteleg ce a deranjat-o atat de tare ce am zis, de ma tot barfeste la intrebarea ei) si presupun ca vrea sa dea bine in fata altora ca ea si baga scuza " nu e vina mea ca imi tai venele, buhuhuhuhu". Desi eu ii cam bag in categoria descrisa de mine mai sus.
Eu cred că dacă ești atent la ei îi poți diferenția. Cei care au depresie "de la prea mult bine" o fac mai mult din plictiseală. Cei din categoria asta o să-ți spună că se taie și că își urăsc viața și dacă le pomenești de psihiatru nici nu vor să audă sau să încerce.
O persoană care intră în categoria menționată de mine, care chiar suferă de depresie, o simți. Mă rog, eu nu mă refer la mediul online neapărat că mulți se dau ceea ce nu sunt pe internet. Dar când poți o discuție față în față cu o persoană cu depresie pe tema asta, simți. Am un prieten care are depresie de 10 ani, a fost la diferiți psihiatri și ia tratament. Când mă uit la privirea lui e clar că omul nu se preface. Și aceeași privire am văzut-o și la un vecin de bloc. Chiar dacă el de obicei zâmbea si glumea și n-a menționat niciodată că ar avea o problemă, avea aceeași privire deznădăjduită, cumva goală. Persoana de care spun s-a sinucis până la urmă.
Acum nu vreau sa fiu cheesy și să vorbesc ca într-un film prost, dar depresia te dă de gol și fizic, nu doar prin ce spui. Poți să te prefaci fericit în preajma celorlalți dar o să fie mereu detalii care te dau de gol. Mai sunt și diferite tehnici pe care le folosesc psihologii, cum ar fi exercițiul cu copacul. Dar repet, pentru mine cel mai bun criteriu de diferențiere e acela că un om cu depresie nu le spune tuturor în stânga și în dreapta "da păi eu am depresie, pe tine cum te cheamă?" chiar dacă nu are nicio legătură cu subiectul discuției.
Pai daca ne luam dupa logica ta, majoritatea pe aici se dau in spectacol. Avand in vedere ca toti se dau mari cu prostia asta. Cum ai zis si tu, cei care sufera intr-adevar, nu se "lauda" cu asta. Interesant punct de vedere. M-am uitat anul asta la cateva documentare despre sinucidere si depresie. Era trist ce vedeai acolo, nu prostiile astea de pe TPU. Pe cei din documentare ii inteleg, multi chiar aveau probleme reale. De asta nu prea ii pot lua in serios pe majoritatea de aici. Daca stai sa le citesti intrebarile, nu se leaga multe. Dar fie.
Păi asta e problema, că nu prea ai cum să îți dai seama în mediul online cum e un om cu adevărat. Aici pe site de exemplu, cu siguranță sunt oameni care deși suferă de depresie n-au postat niciodată ceva legat de asta, la fel cum cu siguranță sunt destui care au spus că au această boală fără să știe ce înseamnă. Dar nu trebuie generalizat.
La fel de bine pot exista utilizatori care doar să menționeze o dată că au depresie și să ceară sfaturi apoi să se interiorizeze și să nu mai pomenească a doua oară. Deci eu n-aș putea să bag mână în foc că o persoană are sau nu are depresie în adevăratul sens al cuvântului până n-aș purta o discuție serioasă față în față, să îi analizez gesturile, alegerea cuvintelor etc.
Dar da, există și persoane care spun că au depresie deși nu-și cam are rostul această afirmație, și cred că tocmai aceste persoane creează un stigmat în jurul persoanelor care chiar suferă. Într-un fel e ca în povestea cu băiatul care a strigat lupul, doar că unii oameni care nu văd niciun lup strigă și din cauza asta persoanele care chiar îl văd nu sunt luate în serios.
Parcă ai mai zis odată asta și ți-am scris o listă cu o grămadă de bogați, oameni celebri care au avut / au depresie.
În mintea ta depresie = sărăcie?
''Au telefoane noi, haine "de firma", masini luate la 18 ani. De ce apare depresia? De la prea mult bine? Sa fim seriosi''
Citeste mai sus pana te prinzi despre ce oameni vorbesc eu. Nu am chef sa ma repet.
Păi despre asta vorbești, la dracu)))
Nu tot ce scrie pe nu stiu unde si spus de nu stiu cine e adevarat. Eu credeam ca sufar de depresie, motto-ul meu era "am inima intrata in moarte clinica". ) Pffff. Mi-e foarte rusine acum, bine ca nu ieseam sa-i fi spus cuiva. Acum sunt nihilista, ar trebui sa fiu trista sau depresiva, dar nihilismul meu e rezultatul gandirii atee, in afara de scarba si prostia pe care o vad in oameni, totul e frumos, e cum cum trebuie sa fie, nici nu imi trebuie ciocolata ca sursa de dopamina. E chestie de gandire. De ce sa te plimbi in natura cand poti sta acasa sa te victimizezi?
Nu e o boala, e ''o stare de tristete pe o perioada indelungata''. Noi ne-o cream. Nu spun ca la inceput nu e justificata, doar ca la un moment dat ajunge sa fie cum a spus si Mada, un moft. Ceva care sa-ti permita sa lenevesti si sa nu faci nimic in legatura cu problemele tale. E o prostie care nu te ajuta cu nimic si daca o faci pe o perioada prea indelungata, ajunge sa-ti placa.
"Nu au prins pe Ceasca, nu au prins razboi mondial."Astea sunt singurele motive pentru care cineva ar putea intra in depresie? O pers obișnuita, cu trecutul tău, nu ar fi intrat in depresie? Fara sa fie vorba de cineva sensibil in mod special.
O masina la 18 ani nu compensează tot.Nu șterge cu buretele tot ce a fost înainte.Sunt cazuri si cazuri.Nu toți au o viața roz, indiferent de ce indica aparentele.Nu ajunge sa spui ca e o generație de ratați ca sa cataloghezi o boala drept un simplu moft.
Nu exista motive prestabilite, demne de a fi luate in serios si motive absurde.Se schimba in funcție de generație si de percepția societății.Ca si întrebarea aia cu seenophobia, care pe tine te făcea sa razi, iar altii incepeau sa plângă. Motive penibile, dar consecințe reale, care nu pot fi subestimate.
Eu nu am depresie, de ce altii ar da? Am pornit de jos si am ajuns unde am ajuns pe spatele meu. Nu lui "mami" si "tati". Sunt multi care o duc rau ( cu adevarat rau) si nu mai dau in depresie. Stii ce vreau sa zic.
Ps. Doar ce am venit de la dus. Simt mereu nevoia sa fac unul cand ma baga oameni penibili in seama. ( sa nu te simti supiica!)
Prima întrebare e la misto? Sau chiar ți-e imposibil sa înțelegi un om "de rand"?
Pentru ca tu constitui o excepție.Altii ar da pentru ca, spre deosebire de tine, ei nu sunt "lipsiți de empatie", ca sa o citez pe prietena ta supica.
Shhh acolo
Imi place de Mada cum gandeste. Bravo ei.
Când nu intri pe TPU nu faci duș?
La intrebarea respectiva cineva compara cancerul cu depresia... Si mai zice si de depresia post-partum, care e, dupa mine, cea mai penibila "depresie". Toata lumea le pupa in fund pe gravide si dupa ce nasc, gata. Logic ca le apuca. Alea mancacioase nu mai au scuza sa indese in ele ca spartele.
Aveti astia "depresivii" niste expresii si cuvinte de nu meritati mila, de fapt nu meritati oricum, sa va iasa figurile din fund, dar pentru acele expresii meritati bataie.
Cati ati mai fi depresivi daca nu v-ar mai indura oamenii atatea? E retorica, n-am chef sa imi stric seara cu expresii "inteligente" fatate de minti "depresive".
Supadeceapa a evaluat răspunsul tău ca fiind nefolositor, amuzant şi eronat.
"Aveti astia "depresivii" niste expresii si..."
acum 1 minut
Nu mai pot de frica. :-s :-ss
Am ajuns la concluzia ca specia noastra e cea mai slaba, cea mai jalnica, cea mai spurcata pentru ca prea ii tinem in brate pe toti mucosii. Toti deraiatii astia mintal ii obosesc psihic si fizic pe ceilalti, si astfel ajungem sa fim oarecum la fel. Mai si baga placa aia cu empatia. Tre' sa-i ajuti pe toti sa profite de tine, altfel esti psihopat/lipsit de empatie. Da' sa se ajute. Sunt ca cersetorii aia din oras care se tarasc, ca nu pot merge, dar daca arunci o petarda spre ei, sa vezi ce fug.
Același rahat, nu-ți mai căuta scuze
Pisi, ai limbrici? ca vad ca te mananca tare in fund. Eu nu postam pe net ca sunt trista, nu ma plangeam ca as fi depresiva, doar ma regaseam in poezii, melodii si filme triste, tembelo. Pe cand aveam 14-15 ani nu erau atatia mucosi pe net, a stai, nu exista net, sau nu avea multa lume. Acum toti mucosii au si inventeaza depresii ca sa ii lase parintii in pace cu responsabilitatile, dar sa-i cocoloseasca pe saracii batuti de soarta, de prostie de fapt. Parca ti-am zis pa.
Hopa, si depresiv golanul, adica mno, era logic. Ma mir ca ai avea vreun job la cum esti, dar na, poate ai, la plimbat oile, saracile.
Okay, eu de obicei nu mă iau așa în serios, dar când văd ce răspusuri retarde aia gen: depresia nu există, sau depresia post-natală e goană după atenție chiar mă văd nevoit să-ți explic ca unui puradel de 5 ani:
Depresia este o boală psiho-patologică care apare în urma un traume de tip psihologic, astea pot fi majoritar de 3 felul:
- pierderea unor persoane
- un eșec
- sau respingerea socială
Depresia se manifestă prin închistarea în sine și lipsa de socializare, insomnie sau din contra somnolență extremă, apatie, axietate, sentiment de auto-învinovățire, lipsa poftei de mâncare și de viață în general.
Ce e depresia?
E o stare de nefericire și neliniște interioară de lungă durată. Stresul, da stresul pe lângă cele 3 cauze majore e o a 4 a cauză.
În general cei care suferă de depresie sunt retrași și trec neobservați, de obicei majoritatea nu iese în evidență, dar semne există, de exemple faptul că cineva își neglijează sănătatea, igiena, sau treburile casnice.
Oricine poate da în depresie, iar dacă îți moare cineva apropriat, șansele cresc, totuși, persoanele care au deja diverse afecțiuni fizice sau psihice sunt de două ori mai predispuse așa ceva.
Depresia poate fi de lungă sau de scurtă durată și poate afecta pe oricine, din orice segment social.
Și nu, nu e doar o plictiseală, sau lipsă de atenție, ci e o lipsă profundă de sens existențial și perspectivă, de exemplu cei mai mari artiști ai lumii sunt foarte activi, dar, asta nu îi ferește de depresie, astăzi se știe de exemplu că, Van Gogh suferea de depresie și de-asta s-a și sinucis.
Cât despre depresia post-natală, ei bine orice operație mai serioasă lasă sechele psihologice, iar unele te lasă și cu dureri cronice, acel stres, durere, și conștientizarea faptului că ai fătat, frica de-a nu fi capabil să asiguri nevoile nou-născutului, și anxietatea socială care vine cu statutul social de "mamă" chiar duce la depresie, și nu are legătură nici cu nevoie de atenție, nici pofta de mâncare cum ai zis tu, ci efectiv sentimentul femeii că nu face cu creșterea copilului.
La primului copil e teamă, la 5-6 copii e deja teroare.
Dar cum tu nu te gândești în viața asta să te reproduce, e normal să nu te gândești, dar oare ce simte o proastă după ce fată?
Cu mamele, scuteste-ma! Se plang atata, dar nu le-a obligat nimeni sa faca, iar daca e sa se laude, vaaai, sunt cele mai fericite din lume. Nu ma impresioneaza deloc femeile astea. Nu esti capabil/a sa ai/cresti copii? Nu faci. Simplu.
"anxietatea socială care vine cu statutul social de "mamă" chiar duce la depresie". Asta nu e prostie? Si cei care le plang pe astea nu-s prosti, ca tine?
Ai copii? ))
Tu cred ca nu ai idee prin cate transformari trece o femeie in timpul sarcinii. Chiar esti in halul asta de necitita sau trollezi?
N-am citit ce ai citit tu, asta e clar, ca daca citeam eram ca tine, jale, am citit ceva mult superior. Toata lumea trece prin tot felul de transformari, fara sa aleaga, femeile alea aleg sa fie mame, apoi se plang. E o vorba in popor, "ti-a placut sa dai din craci, acum leagana si taci". N-am copii si nu nu vreau sa am, prea multi dobitoci in jur sa-l pot proteja fara sa-l fac sa sufere.
Inteleapta decizie, n-avem nevoie de mini-Mădă, lumea e deja un loc destul de jegos. Dar candva tot o sa ramai gravida si sper nu te bage nimeni in seama cand treci prin cele mai mari transformari fizice, hormonale, emotionale din viata ta si ai nevoie cel mai mult de oameni in jurul tau .
Numai ca sa-ti dai seama ce gandire imputita ai putut sa ai.
Eu n-am auzit mame sa se planga, dar la tine toata lumea plange, asa ca: https://en.wikipedia.org/wiki/Psychological_projection
N-o sa raman, pentru ca nu sunt tu. Si exact de asta nu fac copii, ca e lumea jegoasa si mi l-ar murdari, ceea ce am si zis, dar tu esti foarte dăjteaptă si nu ai inteles ce am zis.
Cine s-ar plange cunoscutilor? Sau cine s-ar plange mucosilor ca tine? https://www.boredpanda.com/funny-mom-memes/
Apropo de proiectia psihologica, vezi ca tu te-ai bagat in seama cu mine, cu o amenintare, pentru ca te-ai simtit atacata :-" Si n-am chef sa mai citesc ce ai scris, eu doar am continuat folosind cuvintele tale. >:)
Cu terapie se poate trata.
Exista cazuri cand persoanele depresive ajung sa isi ia viata iar in cazul asta nu se poate face nimic.
Da, dar depinde de om. Unii oameni sunt mai inteligenti, altii mai ignoranti, altii prosti, altii imaturi. Fiecare tip de persoana ar reactiona diferit la depresie. Probabil nu il pot compara cu un exemplu valid, dar am avut un astfel de episod si am reusit sa ies singur din el, cu rabdare, calm si comunicare. Pana la urma este normal sa ne fie bine dar si rau, asta ne este soarta, sa induram si sa incercam sa trecem peste.
Ai depresie din cauza unor probleme, rezolvi probleme, se duce si depresia. Cam asta e singurul tratament.
Prietene că tot vorbim de House ai înțeles ceva din serial? Era exact vorba despre un tip depresiv, cinic și nefericit constant.
Și îmi mențin poziția, ești un tip inteligent, ai răspunsuri, dar la faza asta ești de c*cat.
Ideea e că în adolescență am avut depresie, și e departe de ceea ce aberezi tu mai sus. Nu e nici deprimare, nici nevoie de atenție, ci e un constant iad psihologic. Un depresiv nu caută atenție socială, ci din contra e închis și introvertit.
Eu personal nu ieșeam afar cu zile, perioada de 6 h la școală mi se părea un chin, și uram viața în general.
Deci când ai să treci prin așa ceva să zici după că e abureală ieftină.
Că eu numai am nevoie de așa ceva.
Îmi cer scuze că m-am prea în serios, dar chestia că pe lângă că aseară avusem o stare nașpa, eu chiar am trecut prin depresie, și știu ce e, și cu ce se mănâncă.
Endoryus, tu nu ai cum sa intelegi depresia, esti un om prea lipsit de imaginatie, empatie si nu ai o gandire prea profunda ca sa te afecteze ceva din jurul tau . Ai gen 3 oameni in jurul tau, cand in viata ta nu se intampla nimic, normal ca esti dead inside. Sa stii ca depresia de multe ori se manifesta prin apatie, adica ce pari tu ca ai. N-ai idee cati oameni sufera de depresie si NU AU HABAR, pentru ca sunt needucati (ca si tine) sau pentru ca au fost invatati ca anumite apucaturi sunt NORMALE.
Am o vaga impresie ca esti asa doar pe site si in realitate iti plangi in pumn inainte de culcare.
Apropo. Tu mai ai si alte cuvinte in vocabular?
@Endoryus, dar nu trebuie sa iei tu pe nimeni in serios aici. Ca nu ti-a cerut nimeni tie sfatul in mod special. Nu te obliga nimeni sa ii urmaresti si sa le raspunzi la toate ''prostiile de pe TPU''. Prostii, dar uite ca intri zilnic si iti pasa sa-ti afle altii ''parerile''. Fericitule .
Depresia poate sa apara in urma unor probleme sociale (singuratate, moartea unei persoane dragi, rasism, lipsa de comunicare, etc.). Desigur, un factor foarte important este si caracterul persoanei. O persoana care renunta repede la orice este mai expusa in a ajunge in starea de depresie. Adica persoanele care nu muncesc in a repara ce s-a stricat in viata lor. De asemenea, persoanele sensibile sunt si ele mai expuse.
Depresia poate disparea odata ce dispar si problemele. In caz ca ramane starea de depresie, vizita la psihiatru sau psiholog este o solutie buna.
O persoana cu increderea buna in sine, care munceste pentru a obtine ceva, care nu se da batuta repede nu va ajunge sa cada in depresie.
Depresia denota caracter de mana a2. Ca sa se "vindece" asta inseamna sa se schimbe si asta nu prea se intampla la multi. Doctorii doar te umplu cu medicamente, nu e ca te ajuta cu ceva mai mult. Depinde doar de tine cand vine vorba de "moda" asta care apare din ce in ce la mai multi. "Depresia".
Dar tu daca nu incerci sa te bagi in seama cu mine, nu te simti bine? O alta intrebare buna, zic eu.
Da, cred ca depresia se poate vindeca si ca singurul "antidot" pentru depresie este schimbarea perspectivei.
Ramo137 întreabă: