Cu ce scop faceti voi o fapta buna? Ce va "indeamna" sa faceti asa ceva?

Nu prea fac fapte bune cu intenție gen așa mi am propus. Când o fac nu îmi dau seama. Îmi plac oamenii și fac anumite lucruri bune instinctiv. Ce nu vreau sa fac pentru altul nu fac. Gen sa dau locul cuiva în autobuz neaparat dacă e bătrân. Ii dau dacă simt eu și îmi pare om bun

Am facut destule dar nu are rost, de prost ce eram de aia, da ajut omul care e om dar multi sunt gunoaie

Nu pot spune ca am un scop anume.
Merg mai mult pe ideea ca poate "el" are nevoie de acel "ceva" mai mult decat am eu nevoie.

Accepta-mi cererea de prietenie, mileniul acesta.

Vad asta ca pe o responsabilitate, sa fac bine celor ce sunt mai slabi ca mine pentru ca pot si daca pot trebuie sa o fac pentru ca accept responsabilitatea ce o am.
Ma rog, nu ajut orice sclav infect care nu merita.

Pur si simpl din bunatatea sufletului.
Eram acum 3 ani pe drum si in fata mea era un batran care cara o plasa cu mere si dupa un timp s-a prabusit pe jos.nu puteam sa-l las acolo sa se chinuie sa se ridice si sa-si adune merele imprastiate pe trotuar ca sunt si eu ''om'' asa ca am incercat sa-l ajut sa se ridice, dar eu fiind mai mic nu reuseam.noroc ca a mai venit o femeie din spatele meu si asa l-am putut ajuta. Dupa ne-a multumit si fiecare am plecat mai departe fara sa primim ceva.Acel sentiment pe care l-am avut....atunci am realizat ce inseamna cu adevara o fapta buna.

Prostia

sau poate vine karma si ma loveste cu un tren de bani intr-o zi

Nu ştiu ce mă îndeamnă.Că prin educație nu mi s-a transmis niciodată aşa ceva "fii drăguță/dă-le altora o mână de ajutor dacă poți, mai ales dacă au nevoie etc."
Nu e nici că mi-am impus eu să fiu în vreun fel.
Pur şi simplu reacționez în mod empatic ori cu simț de răspundere la astfel de factori externi (când cineva din apropierea mea are nevoie de ajutor pe care ştiu că i-l pot oferi).Mă stimulează să vreau să mă implic, chiar şi doar pentru o clipă.
Poate o suna stupid dar la sfârşit, când îmi zâmbesc, mă simt fericită.
E şi chestie de bun simț, care asta nu are nimeni cum să te-nvețe.Ori te auto-educi singur, ori nu.

Indemnul vine din interior.Este o voce inlăuntrul ființei mele care spune:"Arde-l pe fraier,fă-ți acest cadou, spre binele tău!"Când aud "spre bine", mă gândesc că este o faptă bună, că de era o faptă rea, era spre răul meu, nu?

Cu scopul de a primi ceva in schimb, fie ca e un multumesc, un zambet sau, de ce nu, o rasplata materiala. Rareori fac fapte bune gratis. Vocea din cap e cea care ma indeamna.