Deci nu-mi vine sa cred, viata mea e ruinata, efectiv de când am aflat nu ma pot opri din plâns, ajutor un loc sa încât eu stau și plâng
Nu pot sa cred cu ce părinți egoiști am trăit, nu cred ca aceste persoane m-au crescut, chiar nu realizează ca deciziile lor îmi ruinează efectiv viata?!
Eu chiar îmi făcusem planuri în acest oraș cu iubitul meu să ne mutam împreună la anul după ce termin liceul, sa ma angajez, sa fac facultatea, sa ma căsătoresc cu el și acum efectiv trebuie sa renunț la tot doar din cauza alor mei, deci efectiv nu mai pot de nervi
Întâi mi-am pierdut bff, acum o să-mi pierd toți prietenii și iubitul meu doar pentru ca asa vor ei, nu-mi vine sa cred
Chiar nu pot sa realizez de ce tot nu vrea sa ma lase să stau cu iubitul sau la o mătușa din oraș, doar am 18 ani, ce naiba, ma descurc și fără ei, dar nu, ei vor efectiv sa ma mut cu ei la un oraș f departe de unde stau doar pentru ca tata trebuie sa se mute cu jobul și din cauza lui sa renunț la absolut tot
Cum pot eu sa ma mut în alt oraș, la alt liceu unde nu cunosc pe nimeni să-mi fac prieteni când în câteva luni termin liceul? Deci nici nu ma gândesc la alt iubit, plâng numai când ma gândesc prin ce chin o sa trec
Efectiv îmi vine sa renunț la tot, la școală, la viata, la prieteni, la familie, sa plec undeva unde nu ma știe nimeni, chiar nu-mi mai pasa ce o sa se întâmple cu mine...am prieteni în Anglia, am vorbit cu ei și au zis ca pot sa vin dar nu știu, parca tot as pleca la cei din Spania, ma simt mai apropiata de ei și ne-am văzut f2f o data. Au zis ca îmi găsesc ei de lucru imediat doar sa vin și acum chiar nu-mi mai pasa ca îmi voi ruina viata, vreau doar sa scap de aceste ființe egoiste numite părinți
Nu știu cum sa plec de acasă fără sa afle ai mei, tata mi-a zis ca dacă nu fac cum zice el efectiv îmi ia tot, telefon, laptop, tableta pana și televizorul și efectiv nu mai pot sa îndur chinurile prin care ma fac sa trec
Ne-am certat toata săptămâna pe tema asta, dar el nu și nu, el tot vrea sa vin cu ei ca dacă ne mutam, ne mutam toți fără discuție. Adică dmn înțeleg ca fratele meu e mai mic abia are 14 ani și nu poate sta singur dar frate eu sunt majora deja nu trebuie să-mi poarte nimeni de grija, ma pot descurca fără ei, dar ei nu și nu, și nu vor sa înțeleagă ca am o vârsta și imi ruinează efectiv viata
Nu știu, chiar nu știu ce sa fac, help fraților, îmi doresc sa plec în alta tara dar nu stiu dacă e o decizie buna sau ar trebui sa rămân și sa îndur toată viata chinul, ca mi-a fost ruinata viata efectiv de aceste ființe egoiste numite părinți

Pai daca zici ca esti majora si mai ai cateva luni de scoala, termini scoala si te întorci unde vrei tu si stai cu cine vrei tu. Nu e simplu?

Gândești pe termen lung sau pe planuri scurte și nesigure?
Ce îți cer părinții? Să nu te grăbești, să iei decizii pripite.
Ce se întâmplă dacă te muți cu ei acum?
Îți termini liceul în noua locație. Ce înseamnă asta pentru viitorul tău pe temen foarte lung? O bază pentru o viitoare profesie mai bine plătită, de care vei avea nevoie până la pensie.
Ai terminat liceul. Te desparte asta de prietenul tău? Nu, dacă această legătură e puternică. Dacă apoi dai la facultate, poți da la una în orașul unde locuiești acum, să fii din nou împreună cu el.
deja nu trebuie să-mi poarte nimeni de grija ma pot descurca fără ei. Serios? Adică cum? Ai ceva meserie care să îți producă bani de chirie și tot traiul? Atunci de ce te deranjează că îți ia laptopuil că tu descurci și fără el. Chiar reacția ta exagerată denotă că nu eși stăpână pe viața ta, și nici plânsul fără oprire. Așa că eu zic să plângi până îți trece, și să accepți decizia părinților până iei bacul, care mai demult se numea și matura, adică examen de maturitate. Calmo. calmo!

Adica iti iau lucrurile pe care... tot ei ti le cumpara?

Cand o sa te angajezi, o sa te muti unde vrei tu, cu cine vrei tu.


Dar asta este in general spus, in cazul tau insa...

Esti majora, te angajezi, renunti la tot ce ai, iei viata in piept. Ai face asta pentru izbitul tau? Si mai important, EL AR FACE ASTA PENTRU TINE? Legat de parinti, mai usor cu pianul pe scari, se putea si mai rau. Ai mei au facut imprudenta sa ma intrebe si pe mine ce parere am, cred ca aveam vreo 12-13 ani pe atunci, legat de mutatul intr-un oras mai mare. Idiotul de copil desigur ca a venit cu prosteala cu scoala, prieteni, vai-vai. Si acum, vreo 30 de ani mai tirziu, le reprosez un pic asta. Am stat intr-o mizerie de oras de provincie cand ai mei ar fi putut sa o duca mult mai bine profesional daca plecam, iar eu... ma descurcam naibii. Fruntea sus si lasa smiorcaiala!

Dacă ai 18 ani împliniți ai două variante.
Rămâi lângă părinții/familia ta, care îți vor asigura tot ce ai nevoie material, până îți termini școala.
Sau poți pleca la iubitul tău (chiar dacă nu-ți permit ei, doar ești majoră) și atunci te va întreține iubitul tău sau te vei întreține singură cu tot ce ai nevoie. Ei nu te pot opri legal, dacă pleci.
Deci?
Varianta hibridă în care tu pleci la iubitul tău cu toate (laptop, telefo, etc.) cumpărate de ai tăi cu banii lor, probabil nu există.
Dar dacă ești atât de tare și vrei deja să fi stăpână pe viața ta, cine te oprește?
Înțelegi oare?
Ai 18 ani. FACI CE VREI!
Și îți asumi ceea ce faci.

Pai sa vina si iubitul tau cu tine sau nu stiu. Sa pleci in alta tara in occident e greu, vei da de droguri si alte porcarii si chiar iti vei ruina viata.

Gandeste-te mai bine, nu o sa te i-au cu bullshit-uri ca faci 18 ani si o sa faci ce vrei tu,cum au zis ceilalti colegi de pe site.
Ei iti sunt parinti,ei te-au facut, ei te-au crescut, ei probabil nu te-au pus la munca (asta din ce vad deoarece te plangi pentru un motiv minor) si asa va RAMANE, pana la moarte ei iti vor fi tie parinti, pe cand un iubit azi esti cu el, maine nu mai esti cu el.

Nu te grăbi. Termină liceul, iar apoi vezi tu ce o să faci.
Mai bine te-ai despărți de iubitul tău. Gândește-te la o relație serioasă după ce-ti termini studiile.

Anime trauma -_-