Hei TPU, am o problema foarte seriosa asa ca va rog fara raspunsuri la misto.
Deci eu sunt baiat si am 14 ani,si nu ma inteleg deloc cu parintii mei.
Adica ei imi controleaza viata non-stop,nu ma lasa sa plec nicari si nu ma lasa sa depasec satul unde sunt,nu ma lasa sa ma duc nicari cu prieteni mei(in oras sau in alta parte), ma tine sechestrat in satul asta!
Acasa tata si mama ma muncesc ca pe un caine, adica fac treaba non-stop(si curatenie si munca serioasa prin curte) iar dupa ce fac toate astea ei ma cearta, in loc sa-mi zica "Multumesc! Adica uneori faceam chiar eu treaba in plus ca sa le fac o surpriza si sa le usurez treaba iar ei tratau cu indiferenta tot ce faceam.
Si in plus ma descurajeaza in tot e fac.I-am zis ca vreau sa devin actor cand oi fii mare si au spus ca sunt nebun, ca eu nu o sa ajung nimic in viata!
M-am saturat! Nu stiu ce sa fac! M-am saturat sa plang mereu.
Ordonare:
După relevanţă
Nu e bună atitudinea părinților tăi căci un părinte nu ar trebui niciodată să își descurajeze copilul. Legat de faptul că vrei să ieși de unul singur din sat, tu abia luându-ți buletinul, mi se pare justificat și pentru părinții tăi. Au tot dreptul să nu te lase de unul singur să pleci nu știu pe unde. Ca să revin la lucrurile care chiar sunt negative, ți-aș recomanda să găsești persoane alături care să te încurajeze și cel mai important să te încurajezi tu și să nu iei în seamă răutățile părinților tăi. Cât despre treabă să fii mulțumit că tu chiar dacă nu ești apreciat pentru munca depusă faci un lucru bun. În primul rând trebuie să faci munca aia pentru bucuria ta de a-ți ajuta părinții că altfel o cam faci degeaba, deci pentru asta trebuie să fii mulțumit de tine.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
