Limba română, ca oricare altă limbă, este formată din cuvinte care își schimbă forma și care se combină între ele după anumite reguli. Este necesar să cunoaștem aceste reguli? Ce spuneți? Cât de importanta este gramatica pentru voi? Unii s-ar putea gândi că, dacă vorbrsc limba română de când s-au născut, este de ajuns pentru a fi considerat un bun cunoscător al limbii. Dar, așa să fie oare? Că însușirea gramaticii este utilă pentru a vorbi corect o limbă se poate vedea și din locul important pe care îl ocupă cunoașterea gramaticii în procesul de învățare a unei limbi străine. Eu aș spune că gramatica reprezintă pentru vorbitorul unei limbi ceea ce sunt notele pentru un violonist. Vorbitorul poate vorbi chiar și fără cunoașterea gramaticii, așa cum un violonist poate cânta chiar fără să cunoască notele. Dar așa cum cântărețul la vioară poate fi numit violonist numai dacă știe notele și respectă regulile muzicale, tot așa nu poate fi considerat, cu adevărat, vorbitor al limbii române literare decât cine știe și folosește corect regulile gramaticale.
Poate că nu am găsit eu cea mai bună comparație (asta cu violonistul), dar cred că ați prins ideea. Eu sunt departe de a fi un expert, fac și eu greșeli destule, dar cred că e bine să ne dăm silința să scriem (și să vorbim) cât mai corect limba țării în care trăim. Ce spuneți voi? Și nu mă refer neapărat la felul cum scriem pe acest site, ci în general, când comunicăm, în scris sau verbal, când scriem o cerere etc.

Corect cam tot ce ai spus. Cunoasterea si perfectionarea cunosterii limbii romane ar trebui sa fie un tel pentru fiecare. Comparatia cu violonistul este corecta. Cei care canta dupa ureche sunt lautari nu violonisti. O singura problema este cu limba romana: nu se dezovolta dupa reguli bine definite ci dupa oportunitati.
Exemplu:
-prin anii '60 un cetatean numit Alexandru Graur (dupa parerea mea cel mai bun lingvist roman desi era evreu) avea o emisiune scurta ( o pilula) la radio in care dadea niste exemple de greseli gramaticale. Una din greseli era aceea de folosire a cuvantului "deservire" ca in frantuzescul "deservire" care inseamna servire. El spunea ca acest cuvant a fost imprumutat in limba romana cu sensul de "proasta servire" si cei avizati nu-l foloseau decat cu sensul de proasta servire. De aici si cuvantul "deserviciu", un serviciu rau. Astazi vad ca si oameni care se cred avizati ai limbii romane il folosesc cu sensul bun si nu cel rau;
-cand am invatat eu limba romana (tot prin anii '60) se spunea ca nu exista meserii la genul feminin. Se pronunta, de exemplu, doamna profesor si nu doamna profesoara, etc. Astazi toata lumea spune cum vrea.

Corect, si incerc sa îmi îmbunătățesc felu in care vorbesc si scriu finca asa e normal. Cum sa am pretenții la copii mei daca eu nu am facut nici un efort.

Este important sa vorbim corect,sa scriem corect,sa citim corect,sa înțelegem corect,dar se pare ca gramatica este ceva genetic, practic rar fac copii gramaticale grave,de ce am scris sa citim bine? am observat ca sunt persoane care nu inteleg ceea ce citesc si nici cand le vorbesti,ei fiint nativi de limba Romana,poate sufera de ceva nu stiu,gramatica este diferita si sintaxa, nu poti invata limba Germana folosind gramatica limbi romane, nici macar sintaxa, sa stii ca poti vorbi o limba dar sa nu stii sa citesti, scrii, fiecare este o componenta diferita, eu ma dedic la toate 4 in timp egal
înțelegere
scriere
citire
vorbire

Iar la tine se si vede o imbunatatire. Asa ca nu ar fi imposibil nici pentru altii.

Motivul dat de tine este valabil, analogia cu muzica inspirata, dar exista motive mult mai serioase ca omul sa scrie si sa vorbeasca corect. Claritatea in exprimare si claritatea in gandire sunt strans legate intre ele. Este firesc sa fie asa, nu poti da o lovitura preciza cu o forta perfect dozata folosind un baros grosolan si prea greu, sau cu un bolovan. Multe greseli gramaticale arata carente ale gandirii, de exemplu dificultatea de a pune un substantiv la plural adaugand al doilea ''i''. Persoana respectiva parca ti-ar spune: ''Lasa-ma domne' ca-i acelasi cuvant, se aude aproape la fel''. Desigur ca si gandirea ii este la fel de imprecisa.

Mulțumesc.

Mai bine de era ca in germana die toate la plural

Nu ma refer la tine. De regula cine scrie cu greseli nu e inteligent, dar exista si exceptii, iar tu esti una din ele.

Sa stii ca si cei care zic ca ai fi prost pentru greseli de scriere, isi dau seama ca nu au dreptate. Zic asa din dusmanie.

Și dacă scria corect, tot prost(și ăsta e un cuvânt blând) era

Bună completarea cu "să citim corect, să înțelegem corect".

Interesant că verbul "a deservi" poate însemna atât "a acționa în dauna cuiva" cât și "a presta un serviciu în folos public".

"Claritatea in exprimare si claritatea in gandire sunt strans legate intre ele. " - Nu m-am gândit la asta, dar recunosc că ai dreptate. Observația asta m-a dus imediat cu gândul la un scriitor, din ale cărui opere am citit recent câte ceva. Este Stefan Zweig. Îmi place cum scrie. Îmi pare un tip foarte inteligent. Am remarcat la el claritate atât în exprimare cât și în gândire.

Da dar este un nonsens atata timp cat exista verbul "a servi" care are sensul pozitiv de a presta un serviciu in folosul oricui. La asta se referea Alexandru Graur.

Ce crezi despre analizele astea pe text? Chiar avem nevoie de ele? Ne folosește la ceva în viață să știm, de exemplu, că aia e propoziție subiectivă, și nu completivă directă? Apropo, am asistat recent la o dezbatere pe teme de gramatică. Era în discuție propoziția "Îmi place prăjitura" și se punea problema dacă "prăjitura" este subiect sau complement direct. Nu zic, sunt interesante analizele, îți solicită puțin neuronii, așa cum se întâmplă și în cazul rezolvării unei probleme de logică. Dar au ele vreo importanță în formarea noastră ca buni vorbitori de limbă română? Aici nu sunt eu în clar.

Ca este un exercitiu util, este sigur, un exercitiu fara de care anumite abilitati de gandire necesare nici macar nu s-ar forma. Dar scopul este chiar mai inalt. Cine are o oarecare cultura poate vorbi corect ajutat de simtul limbii; dar este mult mai bine sa intelegem ce facem, nu sa vorbim binisor, orbeste.

Poate ca-i ajuta pe cei ce fac critica literara, pe cei ce fac analize semantice, etc. Pe omul obisnuit nu-l ajuta si asemenea chestii ar trebui sa se faca doar in scolile si facultatile de specialitate. Omul obisnuit trebuie sa stie doar care-i subiectul care-i verbul care pronumele, substantivul, etc. Sa intrii in analize de astea este prea complicat si putini o pricepi. Ar putea fi doar amintite trecator. Eu, de exemplu, am fost militar. Nu m-a ajutat cu nimic faptul ca am dat examen din matematica de real. In afara de niste calcule simple (cele facute in clasele I-VIII) ce am facut la matematici superioare a fost un lucru inutil. Numai ca pe vremea mea omul trebuia sa fie "multilateral dezvoltat".

Sunt foarte multi user-i pe site in situatia spusa de tine. Ii raspunzi ceva, el nu raspunde la ce ai spus tu, ci la cu totul altceva, inventat de el. Ii explici, o tine in continuare cu ce a inteles la inceput. Asta e mult mai grav decat sa scrii oricat de gresit. Se numeste analfabetism functional.

Pana la critica literara, este bine ca omul sa aiba la baza o stiinta, pe care sa o invete la facultate si a carei metoda stiintifica sa stea la baza gandirii lui. Poate fi matematica, istoria, fizica, dar poate fi si filologia. Chiar daca nu esti destul de bun ca sa faci critica literara, si nici macar ca sa predai Limba Romana, de mecanisme de gandire sistematica ai nevoie.

În treacăt fie spus, ce răspuns ai da la întrebarea menționată de mine mai sus ref. la "Îmi place prăjitura"?

As vrea sa stiu. Sunt sigur ca mi-ar folosi mult sa pot face usor distinctia asta. Din pacate, habar nu am; indraznesc chiar sa spun ca ar trebui sa stiu. De ce nu pun atunci mana pe carte, cu doua ore de munca pe zi as face sigur progrese frumoase. Pentru ca este mult mai util sa continui sa inveti ce ai inceput deja, bazele invatarii nu se pun la orice varsta. Eu ma pricep mult mai bine (cred eu), la alte lucruri.

NuGaseamNumeLiber zi-mi ma asta fata in fata nu pe TPU fetita

Tot în treacăt... după dezbaterea la care am asistat, concluzia a fost că e subiect. Am rămas și eu puțin surprins, însă dacă stau bine și mă gândesc, cred că au avut dreptate.

De ce sa nu recunosc. Nici macar asta nu pot sa fac, cat de cat lejer. Eu am zis ca e bine de stiut, dar nu ca stiu eu. Deasemenea, am spus ca la baza gandirii unui om e bine sa fie o stiinta fundamentala. Una, ideal si altele, dar nu toate. Cred insa ca ti-a folosit sa mai dezmortesti un pic gandirea lingvistica.

Hai sa fim seriosi. In viata de zi cu zi nu te intereseaza daca un cuvant este complement direct sau nu. Numai Ceausescu ne invata sa fim multilateral educati. In tarile cu invatamant avansat (tarile nordice sau Japonia) in scoli se puna accent pe principii de viata, pe cultura generala si nu amanunte, pe lucruri care te fac sa te pierzi in lucruri neesentiale. Apoi cand treci la specializari este altceva. Te duci la o scoala, liceu sau facultate de arte, faci arta si te specializezi in domeniul respectivi. Elevii sunt incurajati sa studieze materiile care le plac si sa isi dezvolte calitatile personale. Iar daca elevii intampina probleme in intelegerea materiilor, un educator special le vine in ajutor. Nu le baga nimeni pe gat lucruri de care nu te lovesti in viata. Mai mult, profesorii se adapteaza la nivelul elevilor si nu ca la noi unde elevii invata mecanic si sunt obligati sa se ridice ei la nivelul celor mai buni. Acolo se lucreaza cu putini elevi si nu cu peste 30 ca la noi.

Uite și o ciudățenie. Răspunsul ăsta al tău (penultimul), care începe cu "Salut! Învățarea limbii..." nu are acolo în dreapta sus funda aceea pe care se dă clik dacă vrei să-l premiezi. Toate celelalte au, inclusiv ultimul, numai ăsta nu. Deci dacă eu aș vrea să-l premiez (teoretic vorbind), nu aș putea pentru că nu am pe ce să dau clik. Cine știe prin ce minune o fi dispărut acel semn. Și mai zici să nu credem în minuni.

Probabil pentru că încă nu a fost aprobat de moderatori, sunt cam nou pe aici.

Asa este. Eu spun ca trebuie sa avem la baza O stiinta, asta insemna multilateral? Dar poti sa stii si din alte domenii, tot ce poti intelege si asimila iti foloseste. Uitati-va numai la dumneavoastra, cate stiti, din cand in cand cunostintele va folosesc. Daca ati vrea sa va uitati pe programa scolara. la o materie oarecare, la liceu, ati vedea ca se urmaresc, prin predarea Continuturilor, insusirea de catre elevi a unor Competente si Valori. Astea sunt scopul, nu continuturile in sine. Eu nu am zis ca e bine ca elevii sa invete mecanic; asta o fac pedagogii incapabili.

Inca un aspect. Vezi ce fraze lungi ai folosit. Asta arata ca poti gandi in secvente lungi, idei pe care le legi intre ele (dupa cum ai legat cuvintele), fara sa uiti firul principal, sa divaghezi sau sa ajungi in alta parte. Multi cred ca limbajul foloseste in primul rand la comunicare. In primul rand este necesar ca sa gandesti. Omul gandeste in cuvinte si fraze, de aia poate abstractiza, poate formula idei complexe, pentru ca limbajul ii da acces la multe notiuni, nu e nevoit sa se restranga la imaginea mentala a obiectelor din jur. Asa ca dezvotarea limbajului si folosirea lui corecta duce direct la eficientizarea gandirii. Cine poate vorbi cuvinte putine, legate prost intre ele, cu cuvintele alea gandeste; altele, de unde?

Ai dreptate, gândirea se exprimă prin cuvinte așadar gramatica stă la baza ordonării logice a gândurilor. Vorbitul sau scrisul în orice limbă este, după părerea mea, ca un joc de șah pe care îl învățăm de la naștere. Și îl învățăm așa de bine încât creierul nostru realizează în același timp o sumedenie de procese cognitive și de deducții fără ca noi să fim conștienți de acest lucru. Chiar și în momentul în care rostim o propoziție simplă cum ar fi afară plouă, mintea noastră trece printr-un număr impresionant de procese pentru a afirma acest lucru. În primul rând trebuie să avem un stimul care să sugereze că afară plouă și un motiv să spunem acest lucru, fie el și conversația, creierul ordonează apoi conceptele de afară și de ploaie în conformitate cu ceea ce cunoaștem despre alcătuirea limbii române, apoi persoana decide conștient să rostească această propoziție creierul impulsionând toți mușchii răspunzători pentru procesul vorbirii în timp ce tonul și intensitatea cu care este rostită propoziția vor fi conforme cu contextul. După cum spunea Descartes, gândesc deci exist, rezultă că existența noastră este definită prin gândire care este la bază limbaj.