Ordonare:
După relevanţă
Am mici, toate din copilarie.
Cele mai mari sunt legate de bullying, profesori comunisti si caini maidanezi agresivi.
Răspunde
Cea mai mare trauma a mea e ca in anii 1990 nu aveam bani mai de nici unele, prin martie 1991 intrasem cu bunica la Bucuresti Berlin fostul 1001 articole dela Unirii, cine e din Bucuresti stie.
Acolo era aparatura electronica si TV, video, camere video, walkmame si tot.
Se dadeau doar pe dolari, si erau f scumpe, zice bunica "hai sa plecam ca nu e de noi". Atunci parca s-a rupt ceva in mine.
Si imi doream mult sa iau un TV color, un video si o camera video.
Sau la Panasonic apoi, ce aparatura era si eu eram rupt in dos, nu aveam cu ce lua nimic de acolo, dar deja ruptura era din martie 1991.
Acasa aveam un rahat de TV cu lampi rusesc alb negru.
Si era asa pentru ca salariile erau f mici.
Răspunde
Acum mulți ani s-au petrecut lucrurile.
În prezent sunt vindecată.
Pe mine au vrut să mă arunce pe geam ))))), da i-am luat la smardoială, i-am încuiat eu în baie. Strigau ca disperații, în ziua aceea era un eveniment mai special, nu erau profii în școală iar femeile de serviciu cine știe pe unde erau teleportate.
S-au gândit eu nebunii să-mi facă o farsă, să mă julesc și eu puțin. Oricum înălțimea nu era mare, 2 metri maxim și aterizam pe iarbă moale, pe doi i-am bătut cap în cap și i-am legat la spate, am luat niște sfoară din debara, unde se mai țineau mături, lopeți etc. Pe ceilalți 3 i-am caftit, le-am împușcat niște palme, unul o venit peste catedră, i-am halit un șut la celălalt o venit peste el, erau să rupă catedra, noroc că erau subțiri de felul lor.
Al cincilea, s-a pișat pe el de frică, s-o dus la mă-sa acasă și m-o pârât. Când o aflat profesorii, m-o durut la banană, 2 puncte scăzut la purtare, nu-i bai.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
