Nu știu cum sa va spun, de mult mă macină ideea aceasta și anume: Sinuciderea.
Da, stiu, nu m-ar macina daca nu aș avea niște probleme atat in viața de zi cu zi cat si de sanatate mentală, dar voi ajunge și acolo.
Să pun problema in felul următor: Dacă eu sunt stăpânul propriei mele vieți și nimeni altcineva, înseamnă că dacă imi propun să îmi iau viața nimeni nu are dreptul să se opună hotarârii mele. De ce? Pentru ca din momentul in care se opune nu eu voi mai avea controul asupra propiei mele vieți ci persoana care mi s-a opus.
Acum vă intreb urmatorul lucru:
Dacă eu de exemplu sunt un ratat in viața mea de zi cu zi și pe langă faptul astă am și depresie, cineva va veni la mine mă va convinge să nu mă sinucid și voi merge la doctor. Bun pană aici. Voi asculta ajutorul și voi apela la doctor, el imi va ameliora depresia DAR ratat tot voi fi și lucrurile din viața mea vor merge la fel de rau ca înainte cu excepția că nu mai am depresie. Dar are vreun rost toată treaba asta? Pentru că persoanele din jurul meu incearcă mereu să imi spună ca lucrurile din viața mea vor fi mai bune in viitor dar știți ceva? Mă mint in față. Și ele știu că viața va fi un mare rahat mereu dar sunt oarecum egoiste, vor să traiesc doar pentru ele, pentru că s-au obișnuit prea mult cu prezența mea și le-ar fi greu daca n-aș mai fi. Dar ele nu se gandesc oare că daca mă impiedică de la gestul sinuciderii îmi vor face mai mult rău decât bine, în sensul ca eu voi fi nevoit să suport aceasta viața de rahat, nu ele, eu. De vor ele oare să mai trăiesc? Ca să sufăr in continuare? Și spuneți și voi acum, nu este acesta un gest egoist din partea lor?
Iar acum ca să intru mai in detaliu, ca să vedeți de ce mă obsedează acestă idee a sinuciderii in ultima vreme: Am niște tulburări de personalitate, acum trebuia să dau deja licența și nici nu m-am apucat de ea, tatal meu e un alcoolic și scandalagiu înrăit iar cu maică-mea nu am o relație foarte apropiată deși o iubesc foarte mult ( dar aici e altă poveste ). Și da, prieteni, am prieteni, dar cu ce mă pot ajuta ei in această situație? Cu o vorbă, știu. Au incercat și nu merge.
La psiholog mă duc, da. Dar cu ce mă poate ajuta el, dacă după doi ani de terapie am ajuns iar de unde am plecat și anume stari depresive și tentative suicidale? Merg și la psihiatru și nici asta nu mă ajută. Nada 
Acum poate îmi veți spune domniile voastre că și alții au trecut prin ce trec eu și pană la urmă au reușit să-și facă o viață. Însă eu nu sunt alții și vice versa. Eu mă simt prea obsoit și slabit de tot și de toate și oricat aș incerca să-mi refac viața nu merge, pur și simplu mă întorc mereu de unde plec.
Astfel, acestea fiind spuse, am simțit nevoia sa ma destăinui și aici și sper că voi gasi printre voi măcar o persoană care-mi va spune: Dacă vrei s-o faci, fa-o!
I know, sunt un caz al d***u de complicat...
Ordonare:
După relevanţă
Dacă vrei s-o faci, fa-o!
Eu adaug. Este ultima ta libertate, pe care nu ți-o poate lua nimeni,
De aceea eu sunt pentru legea eutanasiei, a sinuciderii asistate.
Și sunt tări în care este legală. Exemplu.
-----
Only four countries approve of assisted dying as a whole: Belgium, the Netherlands, Luxembourg, and more recently Germany. The first two even recognize requests from minors under strict circumstances. Switzerland allows physician-assisted death under specific scenarios but has made passive euthanasia legal.
----
Am tradus din română în engleză două cărți despre sinucidere. Am avut și o experiență personală cu spiritul unei persoane care s-a sinucis.
https://dosarelexsikix.blogspot.com
Am și prognozat o sinucidere.
https://dosarelexsikix.blogspot.com/......n-foc.html
Dar sinuciderea rămâne o enigmă.
Mai nou nu mă mai interesează fenomenele banale și evidente, dar mă fascinează enigmele.
Astfel fiindcă mai ești încă întrupat, poate mă ajuți să clarific puțin această enigmă, care nu este numai a ta.
Singura certitudine pe care o avem în viață este a morții proprii.
Vei muri oricum.
Ce motiv ai dta să te grăbești?
Dacă răspunsul este prea delicat, mesaj privat.
Licența, tata, mama, sunt pretexte. Cauza este undeva mai adâncă.
Dacă se poate. Dacă nu, nu-i supărare.
Răspunde
Nu te impiedica nimeni, dar merita sa traiesti, ca in viitor iti va fi mai bine chiar daca nu te astepti la asta, unele actiuni nu ai cum sa le prevezi, vin subit.
Mai in gluma mai în serios, raspunsul tau e unul normal. Macar nu ești ca toti aceia care te mint în față și spun: "Ooo, nu o face, totul va fi bine!" Prefer oricând un răspuns direct și sincer aruncat în față decat unul impachetat frumos dar care nu spune mai nimic, mai rău adâncește rana.
Și de ce te gândești frate că îți asumi? Ce îți asumi? Nici nu mă cunoști? Cu ce te-ar afecta dacă aș muri acum sau maine? Nu îți asumi nimic riscant. Dar na, societatea ne condiționează să credem că daca incurajăm pe cineva la suicid ( dacă și persoana sinucigasă dorește s-o facă, bineînțeles ) suntem din start criminali și răspunzatori pentru sinucigaș. Un bullshit de zile mari 
Ai spus de relatia cu parintii tai. Cred ca acest articol iti va prinde bine:
https://www.roportal.ro/......combinate/
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
