anonim_4396
| Anonim întreabă:

O sa va zic ce mi s-a intamplat azi pentru ca sunt confuza... S-au intamplat doua tragedii mari care sincer m-au marcat si inca imi aduc o stare de nostalgie atunci cand ma gandesc. Acum cateva luni a murit unchiul meu într-un mod nasol si azi stateam cu niste rude(verisoara mea si cateva rude indepartate gen) si au inceput sa vorbeasca despre moartea acestuia, unde era, cum era etc si in timp ce vorbeau tremuram, dar era o senzatie ciudata rau, efectiv ma incordam in timp ce tremuram dar fara sa vreau, incercam sa nu mai tremur si sa nu ma incordez dar nu puteam, cand incercam sa ma abtin din a mai tremura dupa cateva secunde ma incordam dar eu nu voiam, imi tremura tot corpul si ma simteam ciudat, oare asta era de la panica? Adica cand vorbeau nu neaparat ca imi era frica dar imi aduceam aminte de amintirile cu el. Dupa verisoara mea a adus vorba de alta tragedie din viata mea care pe mine m-a afectat mult si anume, o prietena care a murit langa mine dar lucrul ciudat este ca eu nu am vazut absolut nimic adica cum a murit sau ce s-a intamplat, in momentul in care verisoara mea a zis "Si prietena ei a murit langa ea..." nu a mai apucat sa zica nimic pentru ca m-a bufnit plansul. Pentru ca deseori ma abtin sa nu plang. Sau poate m-am abținut sa nu plang de foarte multe ori si uneori plang din lucruri foarte mărunte si nu ma pot abtine, de exemplu profesoara de sport m-a pus sa fac niste exercitii singura spunându-le celorlalți colegi de-ai mei sa stea si sa ma privească, atunci au inceput sa imi curga lacrimile dar nu înțeleg de ce, adica nu e cine stie ce moment jenant. Voi ce parere aveti despre toate astea? Inclusiv starea aia ciudata in care tremuram, ps: am 12 ani, aproape 13

3 răspunsuri:
| Annastassia a răspuns:

Este normal ce ti s-a intamplat, toti plangem cand ne aducem aminte de oamenii dragi, pe care i-am pierdut.
Acum te linistesti si te culci, ca altceva nu poti face si nu-i normal ca un copil de 12 ani, sa stea pe internet pana la 2 noaptea.

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Da, a fost un atac de panică, De asemenea, stări psihice care provoacă tensiuni, care nu au fost descărcate la momentul potrivit, pot declanșa atacuri de panică sau se pot descărca prin râs sau prin plâns, sau acțiuni absurde sau violente la distanță chiar mare în timp de producerea acelei tensiuni. Am întâlnit multe asemenea cazuri, și am trecut eu însumi prin asemenea întâmplări. Un exemplu cunoscut bine este al militarilor întorși de pe front. Astfel, soldați americani au fost de exemplu luni de zile pe front, în Afganistan, Irak, în războiul din Golf, etc. Au participat la lupte. In jurul lor au murit colegi. Acolo nu au avut timp să plângă și nici să își descarce tensiunile acumulate. S-au întors acasă, unii au trecut din armată în viața civilă. Și chiar dacă nu, aceste tensiuni le-au marcat așa de tare creierul că nu au mai reușit să muncească, ani de zile după aceea. Coșmaruri, plâns, lipsă de control a gândurilor, etc. Se numește sindrom post traumatic și se tratează. Dta ai avut niște mici întâmplări prin care ai trecut. La vârsta ta creierul este mai fragil. Pe măsură ce crești, creierul va învăța singur să administreze tot mai bine aceste emoții, si pe cele negative și pe cele pozitive.

| Mosotti a răspuns:

De panica, normal ca de aia tremurai! Pai trebuie sa te gandesti ca a trecut chestia aia, nu o sa o tii acum in continuu, au murit, aia e, toti murim, suferim un timp si dupa aia trebuie sa dispara. Si daca se discuta de ce a fost, oricum stii ce a fost, ca mai conteaza ca auzi ce deja stii?!

Ca si aia "nu vreau sa vb de asta", adica nu vrea sa vb de ceva ce deja stie, ciudat, si ca vb sau nu, oricum e tot una, iar aia "ca nu vreau sa imi mai aduc aminte", e aiurea, ca daca nu-si mai aducea aminte, nu ar mai fi putut la o adica sa vb despre ceva ce nu mai stie, din mom ce poate vb de chestia aia, e clar ca stie deja ce ar vrea sa discuta, deci ori ca discuta sau nu, e tot una.