Nu ai de ce sa te gandesti la asa ceva. Nimic nu e atat de grav si fara rezolvare incat sa vrei sa te sinucizi. Vorbeste cu parintii tai sa mergi la meditatii sau roaga un coleg care se pricepe sa te ajute si pe tine.
O să supraviețuiești, stai liniștit.
Nu că aș ști, eu l-am luat.
Dar na, ziceam pentru când o să-l pici. În caz că îl pici, mă scuzi, autocorectorul.
Gluma e ta e una tampa. Cu astfel de lucruri nu se fac glume... Dar, legat de subiect, iata cateva randuri...
În general, manifestările de "nelinişte", de "dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...
Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens sau de dificultati este esenţial să cauţi sprijin moral. Nu sta aşa. Nu trebuie să îngădui nici o şansă pentru vreun gând al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele tale.
Trebuie să fugi de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare „început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.
Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!
Sfatul meu e să rămâi cu noi deoarece ziua de mâine poate aduce surprize plăcute.
Numai fi asa optimist ziua de mâine nu aduce nimic bun/rău nu esti in filme cu final fericit sau rău ziua de mâine e ca o zi normală nimeni nu știe ce se intampla