Am si eu o problema...nu stiu sa ma distrez, sau cel putin asa aud de la altii.Majoratele,petrecerile,cluburile,concertele,nuntil e etc (cam tot ce include dansul si cantatul) chiar nu ma distreaza,nu imi place nici sa cant nici sa dansez Dar am facut-o si inca o fac,dar tot nu imi place,degeaba incerc,pur si simplu ma plictiseste la un moment dat. Din cauza asta, pierd mult si in relatiile sociale.
Am prieteni de multe feluri,dar ca mine nu. Am si prieteni care nu merg la petrecerile enumerate mai sus,dar aceia de obicei isi petrec timpul la biserica,atunci,iar eu sunt atee. Deci nu sunt nioci de o parte,nici de alta,undeva la mijloc singura si pustie.
Am nevoie de niste sfaturi,cum as putea sa ma simt mai bine la petreceri? Fara sa beau sa nu mai stiu de mine, sau cu prietenii? Am avut o perioada foarte dificila timp de 2 ani intregi, unde m-am izolat si m-am inchis in mine.Acuma mi-e frica sa nu ma comport grersit si sa fac o impresie proasta.

Am avut cindva, in perioada adolescentei un bun prieten cu care ma intelegeam foarte bine. Ne certasem uneori urit cand eram copii, dar, venindu-ne mintea la cap, am dezvoltat o relatie frumoasa in cele din urma, seara eram impreuna mai tot timpul, desi eu nu eram omul sa merg la petreceri sau prin baruri. El mai mergea, si petrecea mult timp acolo, insa eu nu eram de acel gen, preferam mai bine joggingul, fotbalul, bicicleta, mersul la munte, miscarea in general, si acel prieten era cu mine cand faceam asta, faceam totul impreuna. Ca dupa aceea, el statea pana tirziu prin baruri sau la petreceri, e altceva, eram fiecare liberi sa il acceptam pe celalalt asa cum este.
Intr-un fel, eram ca tine. Dar ce m-a ajutat pe mine a fost ca am facut sport de performanta (volei de la 13-15 ani) si sportul te educa in privinta asta, am stiut ca ce fac e mai bine decat sa stau prin baruri si la chefuri. Totul e sa stii sa fii tu insati. Sa stii ce vrei, ce iti place si ce poti face. Si decat sa fii la un party si sa te simti prost, mai bine sa faci ce vrei tu si care te face sa te simti bine, pentru ca oricum cei din jur vor vedea ca nu esti in apele tale si ca ceva nu e in regula, deci impresia proasta e garantata inca de la inceput. Inteleg insa ca apare problema singuratatii, ca nu ai cu cine, ca nimeni nu e ca tine cu care sa poti face ce iti place.
Solutia e si simpla, si complicata. Ai un cerc de prieteni. Nu corespund cu ce ai vrea tu. Iesi din acel cerc de prieteni. Dar nu oricum, nu poti ramane izolata, caci ozolarea nu e un raspuns. Cauta insa, prin intermediul lor, sau a netului, a Facebook-ului alti prieteni care sa ii inlocuiasca, prieteni cu care sa poti face ce iti place. Lucrul in sine nu e greu, e complicata insa stabilirea de relatii, adica acei primi pasi in a lega o prietenie. Daca esti o persoana deschisa de felul tau, o vei face usor, daca esti mai retrasa, iti va fi destul de greu, aici tu trebuie sa stii cum e mai bine. Eu cred insa, dupa cum te-ai descris, ca esti suficient de deschisa pentru a-ti face prieteni noi.

Aia de la biserica nu se distreaza, nu intra in discutia asta. Sa stii ca termenul "distractie" are o gama foarte larga de nuante. Asta cu dansurile, cantecele, cluburile e doar un aspect. Sunt multe alte feluri in care te poti distra. Faptul de a fi intre prieteni spunand glume e unul din cele mai frumoase moduri de a te distra. O plimbare, o excursie, un sport sunt iar lucruri care iti pot crea buna dispozitie; si astea se fac tot in compania unor colegi/ prieteni. Te mai poti distra si singura, jucandu-te cu o pisicuta, dand mancare la niste porumbei, observandu-le modul in care se comporta - si multe altele; citind o carte distractiva (nu de matematica sau de istorie ; si mai vezi tu.

Poti sa te distrezi fara sa dansezi, fara sa canti, fara sa bei. Distractia este acea actiune care te face PE TINE sa te simti bine, care te amuza. Poate fi vizionare unui film, o plimbare sau orice altceva. Nici eu nu dansez si nu cant dar asta nu inseamna ca nu ma distrez, ma distrez altfel.

Si eu obisnuiam sa fiu asa.Cand am ajuns la liceu lucrurile s-au schimbat abia dupa un an, am inceput sa ma cunosc mai bine cu niste colege intr-o tabara foarte draguta unde practic am locuit impreuna timp de o saptamana.De atunci am avut cu cine vorbi, am fost mai curajoasa, am cunoscut prin intermediul lor si alte persoane foarte faine.Acum sunt in trupa de majorete a liceului, exersam coregrafii si ma simt foarte bine in pielea mea si cu prietenii mei.Ideea e ca tu stabilesti momentul schimbarii, incearca sa ii intelegi pe cei din jur. Poti incepe asa cum am inceput si eu, cu o tabara de exemplu.Atunci cand esti la o petrecere cu prietenii e foarte diferit, chiar daca nu te pricepi sa dansezi, te prostesti si tu acolo cu ei in grup si iese totul o chestie foarte funny. incearca sa spui ceea ce gandesti, sa te exprimi liber si asa o sa devii comunicativa, o sa vezi ca daca ai o parere si ti-o exprimi atunci cand ai ocazia o sa devii mai comunicativa.Bafta :*