Sunt singura care atunci când era mica voia sa stea la tara pentru ca la tara ai mai multa libertate? Am locuit la bloc cu părinții pana la 16 ani jumate și după m-am mutat singura la tara. Și sincera sa fiu regret ca pana la 18 ani nu mi-am trăit copilăria asa cum trebuie. Voiam și eu sa stau seara pana târziu cu copii pe drum sa batem mingea sau sa ma furisez afara când ai mei dorm, sa ma vad cu nu știu cine cu care nu aveam voie chestii din astea de-ale tinereții cum zice mamaie. Sunteți de acord ca cei de la tara au mai multa libertate de mișcare? Și ca e alta viata, alta copilărie pe acolo. Un exemplu ar fi ca la tara poți sta pana la 11, 12 afara fără sa pățești nimic. Acolo toată lumea cunoaște pe toată lumea și știi în ce te bagi și te așteaptă ca să zic asa. La oraș ei bine... Dacă ești fata și ieși la orele alea în oraș sau vii acasă de nu știu unde trebuie sa stai cu frica de toți nenorociții. Nu stau într-un sat mare cu cine știe ce dar știu ca măcar suntem în siguranță cu toții. E mai ușor sa te plimbi pe undeva unde cunoști și știi persoanele decât sa te duci pe unde nu știi. Nu zic ca nu au fost cazuri urate și la tara dar parca e alta viata, alta libertate. Gândiți-vă ca într-o cutie de chibrituri care se poate prăbuși oricând nu e asa frumos și liniștit ca la tara. La bloc duci viata la comun. Deci, spuneți-mi voi cum v-ați trăit copilăria și unde? P. S țin minte de la sor-mea cea mare ca la 16 ani avea primul ei iubit și nu o lăsau mama și tata sa vorbească cu băieți, fiind la bloc, la etajul 9 nu avea cum sa iasă sa se vadă cu el și era tare mâhnita pe chestia asta fetelelor care stăteati la tara voi ieșeati după ce adormeau părinții? Pe ce geam sareati?

Am fost nascut si crescut la oras, la curte, dar cu rude la tara si pot sa zic ca vacantele la tara erau frumoase rau, imi facusem si acolo prieteni si faceam fel si fel de boacane cu ei in zilele in care stateam. Cum venea vara un obiectiv de bifat era: sa merg la matusa de acolo macar 1 saptamana, as fi stat mai mult dar singura parte proasta era mancarea ca eu nu mancam de acolo, mi se parea mult diferita mancarea fiind obisnuit cu mancarea de la oras, aia cumparata veneam de acasa cu pachet facut de mama la vremea aia dar ma descurcam, mergeam de mai multe ori intr-o vara la tara si stateam cateva zile atunci cand aveam timp, m-am imprietenit repede cu lumea de acolo, am aflat ca sunt ruda cu juma' de sat, asa e la sat, te aborda lumea pe acolo la inceput daca vedeau ca nu te-au mai vazut si te intrebau ''al cui esti''? si ziceam ca sunt nepotul lui x si mi se zicea ''aaaa, pai esti si nepotul meu, sa traiesti nepoate'' )))). Aveai ce sa faci acolo, satul era plin de copii acum 12-15 ani cand obisnuiam sa merg, cunosteam ca in palma satul, toate coltisoarele, toate scurtaturile, nu te plictiseai acolo, era viata frumoasa pe vremea aia, mergeam ba la garla, ba la terenul de fotbal, ba pe stradutele alea si ne strangeam la porti. Ma trezeam cu un prieten de acolo mereu in curte sa ma strige sa ies afara, pana sa vina el mai faceam treaba pe acolo, cum venea el in secunda 2 lasam treaba si o rupeam amandoi la joaca. S-au schimbat multe, am fost de curand pe acolo ca m-a trecut nostalgia sa vad ce mai e, nu mai e la fel cum il stiam, au pus asfalt pe stradutele alea, pai pe atunci era drum de piatra si pamant, cand dadea o ploaie ramaneai cu masina pe acolo, era un sat in vale, cel putin strada aia unde stateau rudele mele era in vale, era ultima casa din valea aia iar in fata era garla, pe strada aia s-au construit vile, au asfaltat, in fata portii era o padurice, au defrisat-o, la garla erau boschetii pe 3 m pe atunci, acum au pus beton in zona aia, iar pe acolo era un drum, o scurtatura care ducea din capul satului fix in fata portii ''mele'', acum e proprietate privata, au inchis-o cu porti, paznici, inainte nu era asa...au iluminat satul ca pe atunci de la ora 8 era bezna acolo, tin minte ca ne mai ziceam povesti de groaza si trebuia sa ma intorc acasa singur pe valea aia unde nu vedeai nimic decat daca aveai lanterna, era prea misto. I-am mai cautat cand m-am dus ultima oara pe prietenii de atunci sa vad ce mai fac dar majoritatea au plecat la oras si au lasat batranii acolo care majoritatea au murit.