Sunt un om de nimic care in viata am lasat multe lucruri neterminate. Demult, am abandonat scoala. Apoi am schimbat cred sute de joburi, fireste toate pe masura nimiciniciei mele. Nu am realizat decat foarte putin si am cheltuit tot. Am mai fost odata casatorit, divortat, am o fetita pe care n-am vazut-o de multi ani. M-am recasatorit si dupa multi ani, am un fiu mititel. Pe cand il asteptam sa vina pe lume m-am hotarat sa ma schimb. Am lasat tigarile, dupa 20 de ani, am muncit fizic in strainatate un an, termin liceul la seral si o alta scoala. Trag si de niste fiare, tin un regim cat de cat (stiu ca suna haios la varsta mea), ma documentez pe internet si incerc sa invat cate ceva care sa ne aduca bunastarea. Sunt 2 lucruri venind din urma pe care nu gasesc o portita ca sa le pierd. Unul nu-i grav cred dar ma sacaie: imi rod, nu doar unghiile, ci degetele. Al doilea... mi-e teama ca daca Dumnezeu exista, si exista, va face sa se abata o nenorocire asupra mea si atunci la ce bun toata stradania? In viata am pierdut multe lucruri frumoase pentru altele dezgustatoare. De pilda cand fiica mea era un bot mic de carne, stateam mai putin cu ea si mai mult fumand in bucatarie. Una peste alta nu vreau sa o lungesc findca stiu ca aveti foarte putin timp; in relatiile cu sotia, in orice relatie trecuta sunt aproape impotent. Nu pot, sau pot foarte greu si e ilar. Caut ocupatii care sa o faca sa adoarma sau ma prefac ca dorm inaintea ei. In schimb stau pe internet si ma incita orice. Mi-am descoperit inclusiv o latura bi si cand nu gasesc partenere ma incita flirtul cu barbatii. In lumea reala, ii descopar pe strada ca fiind foarte scarry, nu ma atrag deloc. In putinele aventuri extraconjugale cu femei, am adoptat un comportament foarte pervers, randamentul a fost insa mediocru, iar cand excitatia a trecut resimt o stare puternic de dezgust. Mi-e foarte sila de mine si asta imi stirbeste cu totul satisfactia putinelor lucruri implinite. Cam atat. As avea multe de povestit, imi face mai bine ca sunteti oameni nu musai psihologi. Mi-as dori sa primesc cateva randuri de la voi, altele decat sa ma indemnati la o consultatie... am sa o fac imediat ce-mi voi permite. Suna teatral dar n-am agonisit inca nimic de care ai mei sa nu stie. Am sa fac asta foarte curand sper. Va doresc toate cele bune.
Imi permit sa-ti spun cateva vorbe, desi probabil sunt mult mai tanar ca tine. Vad in tine un potential imens. Viata nu inseamna un geamantan de diplome. Implinirile se pot realiza si prin atitudine, mentalite, intelepciune, rabdare si vointa. Multa vointa, in cazul tau. Treaba cu impotenta, cred ca tine de psihic, nu de fizic. Cred ca problema este la tine, asupra conceptiei pe care o ai despre propria persoana, iar de aici te limitezi la diverse activitati care ti-ar mai lumina putin viata. Starea ta de-a te vedea negativ, iti aduce o energie neagra, care-ti dauneaza, te limiteaza si-ti creeaza starea de complacere. Faza cu D-zeu e banala. De fapt, cred ca esti la varsta la care ti-ai dat seama de toate greselile, ai atins apogeul maturitatii, dar ti-e frica s-o iei de la capat. Ti-e frica sa fii puternic. Ti-e frica sa pui piciorul in prag. Ti-e frica sa-ti luminezi propria cale. Ti-e frica de tine, sa nu te dezamagesti, desi esti constient de faptul ca orice zi trecuta, in care n-ai schimbat nimic, esti si mai dezamagit de tine. Dumnezeu n-o sa bata nicio nenorocire asupra ta, asta-i doar o scuza de care incerci sa te agati, doar fiindca nu esti suficient de puternic mental pentru a putea trece peste acest prag psihologic.
Si-un ultim sfat: greseala nu incepe in momentul in care ai gresit, ci in momentul in care ti-ai dat seama c-ai gresit si nu faci nimic ca sa incerci sa repari.
Ai grija, prietene. Si uita-te in ochii fiului tau. Uita-te atent. Gandeste-te ca este creatia ta. Gandeste-te la viitorul lui. Gandeste-te ca el a ajuns pe lume datorita tie. Si gandeste-te ca viata nu s-a terminat, ci abia a inceput.
RăspundeAm citit raspunsul azi noapte si am vrut sa mai astept si celelalte raspunsuri. Sunt sigur ca ele vor mai veni, sau poate nu... In orice caz, realizez ca nu vreau sa fie un concurs aici. Mi-ai spus ca nu iti trebuie multe diplome in viata. Si imi dovedesti prin ce spui tu ca nu doar anii ne fac sa gandim frumos si matur. De fapt putin mai conteaza ce au sa mai raspunda ceilalti: tu ai raspuns primul si ai facut-o intr-un fel care impresioneaza. Iti multumesc si-ti doresc toate cele bune.
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Sunt de acord cu ceea ce a spus Flav, foarte bun răspuns, aș vrea doar să mai adaug că mi se pare că vă subestimați, pentru că mi-am dat seama din postările Dumneavoastră că sunteți mult mai mult decât ceea ce lăsați să se înțeleagă. Un om atât de inteligent, frumos și înțelept nu are cum să fie un nimic. Vă trebuie mai multă încredere și voință (motivația, din câte văd, există deja - copiii) și veți reuși.
Numai bine vă doresc.
RăspundeLol, NOname, nu ma mai mira ca esti userul anului cu felul incantator pe care-l ai, de a fi. Prost daca eram si tot m-as fi crezut inteligent. Dar oglinda nu o mai pot minti. Am 40 de ani. Frumoasa esti tu. Frumoasa e toata tineretea din voi toti. Frumos e sufletul nostru, de multe ori. Iti multumesc pentru comentariu.
M-am roșit toată...
Îmi pare rău, dar trebuie să vă contrazic: 40 de ani nu e deloc mult (și dacă ar fi, ce?) și undeva în sinea mea am o convingere că viața abia atunci începe. Este o vârstă frumoasă, iar înțelepciunea pe care o aduce cu ea (deși am văzut destule excepții) este de-a dreptul fascinantă. Unii dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am cunoscut aveau undeva în jur de 40 de ani și așa cum îi îndrăgesc pe ei, am asociații plăcute și cu această vârstă. După părerea mea, e un atu, în nici un caz un dezavantaj.
Înainte să plec am o rugăminte. Vă rog din suflet să nu mă mai complimentati. Nu știu să reacționez la complimente. Chiar și acum abia m-am abținut ca să nu fug și cât pe ce era să nu răspund.
Poate până pe la 40 de ani o să învăț.
Ai face bine domnisoara sa te obisnuiesti cu complimentele acum, la varsta cand le primesti. In ce ma priveste, nu ti-am facut deloc un compliment - am constatat numai o stare de fapt. Felul cum comunici tu imi inspira frumusete, nu fotografia. Am o imaginatie care ma face mereu sa ma indragostesc, nu vorbesc de cazul de fata (sau poate de el, nevermind...); de aceea sunt un om foarte vulnerabil la internet. Da, e o varsta frumoasa: sunt doar 20 de ani, de cand nu mai am 20. Sa nu te indoiesti ca pana la varsta mea vei invata multe. E timp destul sa inveti tot ce ai nevoie si sa uiti ce trebuie. Sa ai o zi minunata si astazi.
Partea cu "...să uiți ce trebuie" m-a încântat. Chiar mă întrebam dacă o fi posibil, dar până acum nu a știut nimeni să-mi dea un răspuns.
E o veste bună.
Mulțumesc frumos.
O zi cât mai plăcută și dumneavoastră.
Nu de consultatie ai nevoie ci de a-ti recapata increderea in tine.Esecurile,te-au zdruncinat puternic.Trebuie sa iti readuni fortele si sa mergi mai departe.Nu uita ca incercarile vietii sint date celor care le pot duce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne impacam cu acea ideie.Viata este o lupta pe care trebuie sa o ducem la bun sfirsit, cu bune si rele.Mult noroc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
