Va considerati o persoana ghinionista sau una norocoasa? De ce?

De acord cu asta, dar noi invatam prin experienta inclusiv limbajul, ai vrea un documentar?

Asta se aplica oamenilor care deja constientizeaza pericolul si au discernamant,, ma refer la faza cu experienta, practic experienta inseamna constientizarea cunostintelor acumulate.

Da-mi link, o sa-l vad maine cel mai probabil/

O sa isi ti le trimit ok, prin felicitare

Era doar un exemplu, important era să înțelegi idea. Și acel dat la întâmplare e tot alegerea ta că doar tu le scrii.

Nu cred in noroc sau ghinion. In viata ai si bune si rele. Consider ca mereu se poate mai rau.

De ce, mai, Drimmero? A dat norocul/ghinionul peste tine?
Cred că, până la urmă, pe amândouă ți le faci singur.
Dpdv religios, Noroc a fost un zeu păgân, căruia i se aduceau ca jertfa, copii. Cam aiurea.
Nu exista nici noroc, nici ghinion. Exista capacitatea sau incapacitatea de a face alegeri bune pentru tine.

Cea mai norocoasa.

Ce mai cunosti tu povestile religioase si mitologice,, se vede ca esti informata!

Eh, eu sunt de parere ca astea 2 iti intra-n viata fara sa vrei.
Au dat amandoua peste mine in decursul vietii.

Cu cât muncesc mai mult mă simt mai norocos.

Niciuna.Nu cred in ghinion/noroc, sunt doar rezultatul unei combinatii de factori externi.

Interesant.

Dar pe tine care te-a 'atins' dintre cele doua mai mult? Acum vorbind ipotetic, imagineaza-ti ca ele 2 exista.

Ghinionul . Dar cumva, am reușit eu să îl transform in norocel.

Nu ma consider nici ghinionista, nici norocoasa. ma consider o perosana normala care are parte si de noroc dar si de ghinion (poate putin mai mult de ghinion, dar fiecare cu viata lui)

Foarte bine ca vine si primavara la tine, cu cate un ghiocel, se mai topeste si zapada ta.))))

Factorii aia externi duc la situatiile numite ghinion sau noroc.

O fi si munca buna, dar in exces iti ia cheful de relaxare atat mentala si fizica.

Putem considera cred și relaxarea o "muncă" întrucât e un obicei care trebuie cultivat și uneori ajungi să te lupți cu tine pentru a - ți da voie să fii fericit. E o muncă inedită pentru că necesită într-un final doar să fii.

Asa este. Eu ajung deseori la Burnout.

Neah, nu cred in chestiile astea, am o viata de rahat cu sau fara ghinion

Nu exista noroc/ghinion. Exista doar "random chance", o simpla coincidenta.

Totul depinde de tine și de felul cum privești lucrurile.

Cea mai mare epuizare psihica o ai atunci cand incerci sa fii ce-ti doresti, incerci din rasputeri sa ajungi la idealul tau si apoi te vezi in fata altei situatii, e o dezamagire crunta.

Tu stii sa privesti doar partile negative?

Fiind crestin, nu cred in noroc si ghinion. Concepte pagane.

Stiu si eu cum e sa clachezi si sa fii rupt in 2, sa cad lat.

Iar in concidente crezi, si in noroc/ghinion, nu?

Dar şi când îmbrățișezi necunoscutul. Ah, ce mai fericire!

Orice ai face pe lumea asta, iti este necunoscut pana nu faci macar o data, conceptul asta de necunoscut e ceva impropriu, macar o data sa apuci sa faci orice activitate sau sa afli ceva, si deja devine ceva cotidian pentru tine.

Norocoasa.
De ce? Fiindca mi-am descoperit ratiunea de a trai.