Bună fraţi şi surori ce îşi dau cu părerea pe acest site si răspund la întrebări raţional şi nu la caterincă. Am şi eu o poveste puţin mai ciudată zic eu, şi aş avea nevoie de o părere sau un sfat.Totul începea în luna februarie,am cunoscut un tip pe facebook (mă rog e o alta poveste în spatele facebookului ăsta dar s-o lăsăm aşa)am început să vorbim,zilnic,ceea ce e foarte ciudat pentru mine pentru că nu prea vorbesc cu nimeni de obicei,sunt destul de retrasă.El era în Anglia,lucra acolo. Uşor uşor ne-am apropiat unul de celălalt, mi-a spus multe chestii despre el, ajunsesem să ma trezesc şi să astept mesaj de la el sau să ma sune. Până pe la începutul lunii aprilie am tot vorbit zilnic, apoi a venit în ţară.Acum...ieşim aproape zilnic, se poarta frumos cu mine.E perfectă relaţia asta însă ceva mă pune mereu pe gânduri...Eu îl văd un tip frumos,deştept,cuminte care ar putea oricând sa agaţe pe oricine,să fie cu orice fată si etc. iar pe mine mă desconsider mereu, mă văd cea mai urâtă, cea mai rea şi nu cred ca merit sa fiu iubită deşi tânjesc dupa iubire mai mult decât orice pe lumea asta.Ideea e că atunci când suntem împreuna e perfect,am încredere în el,îl consider cel mai bun prieten al meu de altfel,însă nu pot să scap de teama asta că nu sunt de ajuns de bună pentru el şi că mă va lăsa pentru altcineva,deşi zilnic îmi spune ca sunt specială şi ca,cu mine vrea să fie pentru ca am fost lânga el când era plecat fiindui greu acolo singur,şi sunt cuminte şi ştiu să îl apreciez pentru ceea ce este si ce suntem noi împreună. E totuşi mult prea devreme să îmi fac gânduri aiurea,ar trebui să "trăiesc clipa" nu să îmi fac ganduri din astea, dar peste o săptămână pleacă din nou pentru o lună sau două acolo. Dacă se va schimba totul?! Dacă va găsi acolo pe altcineva şi mă va uita? Şi dacă nu se va întâmpla asta eu sunt confuză,mereu va veni şi va pleca aşa,dacă se joacă? Dacă vrea să obţină altceva de la mine şi apoi să plece la cea mai mică greutate şi ceartă? Mi-a spus că pentru mine a venit aici mai mult, să mă vadă, sa ne cunoaştem mai bine şi că dacă mai continui sa fiu nesigură pe mine mă ia de mână şi mă duce la ai mei să ma ceară în căsătorie întrebarea mea este o întrebare pe care mi-o pun încă de când aveam 17 ani, mai există iubire adevărată,sinceră, nevinovată care poate rezista mult, mult timp în ziua de astăzi? Uitându-mă în urmă şi făcând o comparaţie între iubirea bunicilor/părinţilor mei şi cea a cuplurilor din ziua de astăzi mă cam îngrozesc şi mă închid iarăşi în mine cum am făcut-o mereu de altfel. Ce să fac? Să continui aşa? Să îl aştept? Să dau frica de a iubii la o parte? Sau să mă retrag acum după aprox. 3 luni şi să insist pe relaţia de prietenie şi atât? 213134 de întrebări în capul meu şi nici una cu un răspuns concret.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook