Buna!
Scriu aici pentru ca simt nevoia sa ma descarc oarecum...
Nu ma simt bine. Am avut doua relatii eșuate, care nu s-au concretizat cu o casatorie asa cum imi doream. Acum sunt la a treia relatie (ma scuzati ca le numar, poate vi se pare amuzant.) Sunt la a treia relatie in care mi-am pus tot sufletul si toate sentimentele. Credeam ca e omul perfect...dar se pare ca vorbele lui de la început despre căsătorie, intarzie a se concretiza prin fapte. Ma doare si nu stiu cum sa-mi scot aceasta dezamagire din suflet. M-am saturat sa aud de la el, atunci cand deschid subiectul căsătorie, ca spune sa am rabdare si sa am încredere in el. Rabdare tot am avut dar vad ca in zadar. Cand iubesti, esti nerabdator sa locuiesti cu persoana iubită, sa-ti poarte numele si sa fiti o familie in fata lui Dumnezeu. Cel putin asa gandesc eu. Asa gândea si el la începutul relatiei...
Nu stiu ce sa va intreb legat de ceea ce v-am relatat despre relatie... dar va intreb, cum sa fac sa fiu mai indiferentă? Pt ca problemele sufletești imi afecteaza mult si starea de sănătate.
Orice mic sfat spus cu blandete m-ar ajuta. Va multumesc.

Problema ta e ca ca intri intr-o relatie cu un plan si ai impresia ca functioneaza tranzactional, dai X si primesti Y iar din pacate sau din fericire nu e asa. Daca iti pui toata dragostea iubirea si atentia intr-o relatie nu inseamna ca faci totul perfect. In ciuda a ceeea ce se zice prin popor si in carti/filme relatiile nu presupun doar dragoste si sentimente, prespun comunicare, intelegerea nevoilor, sex, sustinere reciproca, valori comune, teluri comune, gusturi similare etc... iar din postul tau nu vad nici o trimitere la partener cu exceptia faptului ca nu-ti implineste visul de a te vedea fata maritata.

Intr-o relatie nu bati apropouri, intr-o relatie serioasa va asezati la masa si discutati incat sa ajungeti la un conses care sa satisfaca ambele parti, daca bati apropouri cu ele o sa ramai.

In plus e evident un oarecare nivel de religiozitate si conservatorism la tine, e cazul si la el? pentru ca daca nu e, o casatorie n-ar avea sens doar ca el sa ignore niste chestii care sunt de o importanta relativa foarte mare la tine.

In final, nu inteleg nevoia ta de nunta dar nu-s tipa asa ca nu o sa ma prefac ca te intelg, ce te pot sfatui este sa iti faci o lista cu ce iti place in relatie si ce nu, aseaza-te cu el la masa si spune-i ce ai scris pe foaia aia. Decide-te daca lucrurile pozitive cantaresc mai greu ca cele negative iar daca nu e cazul, spune-i ca daca nu e dispsu sa ajute la rezolvarea celor negative nu puteti decat sa puneti punct. Daca cele pozitive le depasesc poate ai tu pretentii nerealiste.

Daca se dovedeste ca relatia asta nu va functiona, la urmatoarea spune-i tipului ca iti doresti nunta in X ani, sa stie la ce sa se astepte..insa ai gija sa nu te trezesti cu visul implinit si sa realizezi ca viata de familie nu e asa de vis pe cat ai crezut ca pari sa ai o viziune foarte idealista...

Am uitata sa adaug o chestie.

Pe el l-ai intrebat cum se simte in relatie? E posibil sa aiba nemultumiri iar daca nu vorbiti despre asta nu ai de unde sa stii Poate vrea mai mult sex, poate vrea mai multa atentie, poate vrea mai putina.pot fi 1000 de chestii dintre care unele poate super marunte care le poti rezolva usor.

Parerea mea sincera si directa este ca tu esti acel tip de fata care e disperata dupa maritis, care agaseaza si bate moneda pe acest subiect. Barbatii nu sunt asa disperati dupa casatorie,, noi suntem mai cerebrali si analizam mai bine situatia, nu ne aruncam imediat in 'afacerea' asta decat daca merita. Ai mai multa rabdare si nu mai bate moneda pe acelasi subiect,, daca e sa vina, va veni natural.

Nu stiu de ce ai fi asa fixată pe chestia asta cu căsătoria.De ce ai vrea sa iei neapărat numele cuiva, sau de ce poti sa te muți cu el doar daca faci nunta? Suntem in secolul 21, o grămadă de oameni trăiesc în concubinaj si mie una nu mi se pare nimic gresit in asta.Atata timp cat aveti sentimente unul pentru altul si va iubiti nu ar trebui să vă lege sau sa va dezbină o hartie.
Nu mai fi asa disperată pe chestia asta pentru ca vei îndepărta omul, si eu am avut 3 relații de durata dar nu am presat pe nimeni cu căsătoria am vorbit doar asa fugitiv si ne plănuia nunta doar din punct de vedere legală ca sa putem sa ne descurcam in societate mai bine dar dragostea nu ne-o schimba cu nimic.

Ce vârstă ai?

Pari prea insistenta pe ideea căsătoriei. Ce crezi ca schimba căsătoria în bine? Dar lăsând asta la o parte, nu trebuie sa arăți ca ti dorești asa mult sa te măriți, nu trebuie sa faci presiuni, prietenul tău se poate gândi ca doar asta urmărești ca de fapt nu el contează ca om ci ca tu vrei sa fii doar femeie măritată. Căsătoria vine de la sine, dacă el e bun cu tine, sunteți fericiți împreună nu contează asa mult dar pe de alta parte dacă tu îți dorești asta mult și el refuza trebuie sa iei în calcul ca el nu dorește asta

Sunt multe de luat în calcul, aveți cu ce sa creșteți un copil, bani suficienți pentru voi în primul rand.
Dacă el poate sa îți ofere tot ce ai nevoie.
Când propui des lucrulul asta face omul sa dea mai multa problema decât este cu adevărat.
Acum nu știu situația și persoana.
Trebuie sa gândești din din partea ailaltă.

Îți spun doar un singur lucru: nu te mai bizui pe oameni care îți promit marea cu sarea, pentru că în general, e doar gura de ei.

Off iubita, si eu am aceeasi gandire, visul meu fost sa ma marit cu primul barbat din viata mea, dar acesta nu a fost cinstit cu mine, e greu sa fii indiferent cu cineva pe care il iubesti si pe care il vrei alaturi mereu, nu stiu ce sfat sa iti dau sa nu mai suferi, mai ales ca stiu ce simti... poate ar trebui sa iti gasesti alta ocupatie, sau mai bine ar fi sa deschizi subiectul asta, si sa ii spui tot ce simti, scrie i o scrisoare, oamenii se exprima mai bine in scris, spune i tot ce simti, dar conteaza si de cat timp sunteti impreuna, nu ii poti spune dupa un an ca gata, vrei sa te ia de sotie.

Ai putea sa-i dai un ultimatum, sa vorbesti cu el si sa-i spui ca ori la altar ori la alta ca tu nu mai stai cu el asa. Dar vrei intr-adevar asta? Il vrei alaturi de tine pentru o perioada de timp (oricat ar fi ea) doar de gura ta? Ce alte lucruri mai vrei sa faca el pentru tine sub presiune? sa-ti ofere un copil? sa-ti fie fidel, sa fie acasa in feicare zi la ora 6pm,? dar tu ce ai fi dispusa sa faci la presiunile lui, pana unde ai merge?
e casatoria importanta pentru tine sau pentru parinti, familie, mediul din care provii (presiune sociala)? Ce-ti ofera statutul de femeie casatorita :cu numele lui de familie"? ce se intampla daca el nu vrea? ce se intampla daca nici unul nu va vrea sa te ceara in casatorie? ce se poate intampla cel mai rau, dar cel mai bun daca nu te casatorresti. Dar daca te casatoresti?