Buna, sunt impreuna cu un baiat de 3 ani, si nu am facut sex pana acum. Desi am avut apropieri fizice nu am ajuns pana la actul in sine. Avem 23 de ani si suntem impreuna de la 20. Relatia noastra e una apropiata (dar nu prea avem cum sa dormim impreuna).Ce parere aveti, e ceva normal? Sfaturi
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
dar citez ''nu s-a intamplat ''
Ceea ce ai descris in pezenta intrebare, poate fi apreciata ca fiind intr-o foarte mare masura o situatie care poate fi caracterizata ca fiind in cel mai bun caz ''de neinteles'', am incercat sa ma exprim pe cat este posibil... elegant. 
Nu este chiar normal. Sunteti excesiv de credincioși sau care este cauza?
Ca sa fac o gluma, poate tu nu ai facut sex in ăștia 3 ani 
Nu e nimeni in stare sa-ti judece relatia, dar daca chiar va doriti, cautati contexte sa fiti cat mai mult singuri, in intimitate.
„... am avut apropieri fizice nu am ajuns pana la actul in sine"
Ai uitat să explici ce înțelegi tu prin „apropieri fizice" - doar v-ați atins peste haine pe la organele genitale, sau ați ajuns la atingeri directe și manevre care au dus la finalizare (orgasm) reciroc? că nu e tot aia.
În primul caz, probabil că sunteți voi mai „amish" dar dacă vă doriți să treceți la nivelul următor, până la urmă nu faptul că „nu prea avem cum sa dormim impreuna" vă oprește, ci ai tu (cel mai probabil) o reținere care te împiedică să te decizi.
Totuși, după trei ani, sigur ar cam fi timpul să iei o hotărâre: ori mergi până la capăt, ori lasă băiatul în pace să aibă și el parte de sex. Tu mai caută unul cu care s-o mai freci vreo alți trei ani la rece... și tot așa până la adânci bătrâneți. Că nu cred să fim prea mulți fraieri care stau atâta după o fată.
Păi ce sfaturi să-ți dăm dacă nu spui despre ce e vorba.
Faptul că nu faceți sex trebuie să aibă o cauză. Cauză care e ori la tine, ori la el, ori la amândoi.
Normal nu prea e să fi virgin la 23 de ani.
Și nici nu prea pot să cred că sunteți atât de timizi sau speriați amândoi. Dacă ați avut "apropieri", ce v-a oprit să mergeți până la capăt?
„... o *baga* in tine..."
Aici ar trebui o dezambiguizare, ca la wikipedia:
- http://dexonline.ro/intrare/baga/4670
- http://dexonline.ro/definitie/b%C4%83ga/777318 / indicativ prezent - bagă sau participiu trecut - băga
?!?
Pentru ca nu sunt extremități, e doar o extremitate, cea de jos. Atata timp cat consideri sexul doar o distractie iti va fi imposibil sa intelegi. A face dragoste e desăvârșirea iubirii ce sustine o relatie, cand conexiunea sufleteasca devine una completa. Prin urmare, nu exista o varsta normala de a incepe, incepi cand gasesti acea persoana, lucru care, efectiv, nu ține de tine. Bineînțeles, copiii nu pot gasi "acea persoana", copiii sunt copii, deci se exclud. Nu iti incepi viata sexuala pentru un statut social sau din distractie, parerea mea, ci cand natura infinita a iubirii impune acest lucru, cand actul sexual in sine capata o nuanta non-sexuala, cand placerea trupeasca nu mai e un obiectiv, ci o metoda a unui eros sufletesc, nu stiu daca înțelegi. Pe scurt, sexul e un lucru mult mai profund decat este considerat de majoritatea aia de care spuneai.
Deci ca să fie în acord cu ceea ce ai scris mai sus, ar însemna să facem dragoste (sau sex) cu o singură persoană în viața noastră, adică cu cea cu care am reușit conexiunea sufletească perfectă.
Trebuie să găsim acea persoană, și în acel moment trebuie să ne începem viața sexuală. Viață sexuală care nu va însemna plăcere trupească, ci împlinirea unui eros sufletesc.
Am greșit ceva până aici?
Dacă nu, explică-mi de ce modul ăsta de abordare a vieții (nu sexuale, a vieții în general) ar fi mai valoros și ți-ar oferii mai multă satisfacție, fericire, implinire, etc.
Din ce punct de vedere?
Nu, nu ai gresit. Deoarece ai trai fiecare sentiment la un nivel absolut. Daca ai una azi, alta maine, apropierea aceasta iti va parea un lucru comun. Apoi, chiar si cu cineva mai special, desi ar fi poate o mica diferenta, nu ai atinge acea stare profunda, nu ai oferi momentului importanta meritata. De exemplu, daca ar fi Revelionul in fiecare zi, crezi ca oamenii s-ar distra in fiecare zi cum o fac acum, o data pe an? Raritatea ofera valoare, ca in cazul pietrelor pretioase. Daca s-ar gasi diamante pe marginea drumurilor, n-ar da nimeni doi bani pe ele. Din cauza ca sunt speciale si necesita efort, diamantele sunt foarte scumpe. Acum sa nu interpretezi gresit, daca iti gasesti sufletul pereche nu zic ca trebuie sa o vezi o data pe an. Sotia vezi-ti-o de cate ori vreti, eu ma refeream la prietenele tale cu beneficii.
In plus, opusul spuselor mele duce la o viata in desfrau, lucru rau prin definitie, nu cred ca necesita explicatie.
Sincer, din punctul meu de vedere, chiar dacă sunt unele chestii corecte în ceea ce ai scris, logica șchioapătă puțin.
Raritatea, da, oferă valoare, dar o valoare extrinsecă.
După ce ți-ai găsit conexiunea sufletească perfectă și ți-ai început viața sexuală, acea raritate care oferă valoare a dispărut.
Raritatea se mută la ceea ce vezi permanent în jurul tău și nu poți avea.
Pentru că, dacă instinctul sexual nu ar fi un instinct, ar funcționa perfect tot ceea ce spui. Altfel, va trebui să lupți împotriva lui. Va fi o muncă permanentă de control, pentru că nu există variante să-l reduci la tăcere (decât la peste 55-60 ani).
Războiul ăsta, chiar dacă îl vei câștiga, va lăsa răni adânci.
În plus, în construcția ta pe care eu o consider idealistă, vor apărea o grămadă de variabile nedorite.
- certuri și discuții (pentru că lumea nu e perfectă)
- frustrări pe diverse teme
- plictiseală (pentru că suntem oameni nu roboți)
- tentația extremă a fructului oprit (mai ales pentru că n-ai apucat să guști nimic altceva, iar hrănirea zilnică cu caviar deja te deprimă)
- o grămadă de alte etc-uri.
Eu am înțeles tot ce ai spus tu. Dar totul e prea idealistic. Prea rupt de realitatea cotidiană.
Tot ce scrii tu s-ar potrivi într-o carte care să poarte titlul "Sexul ca asceză".
Iar dacă toate ideile astea nu sunt legate de vreo constrăngere religioasă, chiar nu le înțeleg scopul.
Sunt curios.
Viața ta a urmat această cale? Strict?
"Va fi o munca permanenta de control", hmm... cred ca oamenii se controleaza in permanenta, nu crezi? Ii ajuta ratiunea, superioara animalelor care nu se controleaza. Normal, ne controlam, gandim, avem ratiune, nu suntem animale sa dam frau liber instinctelor.
Păi exact asta am spus.
Doar că pentru cel care s-a căsătorit virgin e mult mai dificil, pentru că va fi tentat permanent să încerce ce n-a încercat niciodată. Mai ales că vede chestia asta permanent și peste tot în jurul lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
