Dupa lungi incercari de a-mi repara relatia care a durat 4 ani, s-a terminat. Sunt intr-o stare pe care nu o pot descrie foarte bine, cert este ca ma uit numai in gol, simt un gol in suflet si-n cap, nu ascult, abia mananc, nu dorm- doar stau si ma trezesc ca -mi curg lacrimile pe obraji.
Am locuit si impreuna in jur de 7 luni,problemele au existat mereu pentru ca el nu prea discuta cu mine si prefera sa ma ignore, in timp ce eu eram aia iubitoare. Ieri i-am spus ca nu se comporta cum ar trebui cu mine, si ca daca si doreste sa plec si sa ne despartim sa-mi spuna, iar el asta mi-a spus. Ce am cautat. Ca ii s-a luat de mine, ca nu ma mai iubeste, sa-mi fac bagajele sa plec, ca el e bine- ba chiar o sa fie si mai bine cand o sa plec eu, si ca poate in timp o sa-si gaseasca el alta, ca de mine s-a plictisit. Bineinteles, nu e prima oara cand mi-ar spune astfel de chestii, eu orbita de dragostea fata de el i-am iertat mereu vorbele si m-am intors, insa e prima oara de cand locuim impreuna, mereu i-am spus ca este indiferent uneori cu mine si nu-mi place, iar el spunea ca daca accept bine daca nu pot sa plec( este un tip mai rece si mai orgolios)- ei bine ieri am facut-o, am plecat la o prietena cu o mica parte din bagaj, ma voi refugia la ea cateva zile, nu stiu ce o sa fac si unde sa ma duc, cunostinele imi spun sa mai lupt- sa stau cateva zile la fata asta, apoi sa ma intorc la el si sa-l rog sa ma lase 2-3 saptamani sa ma pun pe picioare si sa-mi caut un loc unde sa stau avand in vedere ca mi-e rusine de ai mei sa ma intorc acasa, am si o situatie destul de urata cu ei, singura oricum nu-mi permit o chirie dar macar sa-mi gasesc o colega de aparament.SI sa vad cum decurg lucrurile, ca poate o sa regrete. Nu stiu, chiar nu stiu ce sa fac. La prietena mea nu pot sa stau mai mult de 3-4 zile, nu stiu daca sa mai lupt, nu stiu ce sa mai fac, nu prea gandesc limpede : am goluri si dureri de cap continue de ieri de la vestea acceasta ce m-a lovit puternic. Nu mai stiu nimic, nu stiu cum a putut sa faca asta, desi adevarat, ne-am racit iar el este destul de imatur are 22 de ani, dar puteam rezolva, problemele se putau discuta, cum a disparut dragostea, nu stiu. De Craciun imi plangea ca ma iubeste, iar acum ma alunga.
Imi doresc un sfat,o vorba, chiar nu stiu ce sa fac= sufar ingrozitor...

Eu cred ca ar fi o mare greseala sa te mai intorci la el.Tu chiar nu mai ai nici un pic de respect de sine? Cu baiatul asta nu mai ai absolut nici un viitor si te va umili din ce in ce mai mult. Daca nu gasesti alta solutie si se pune problema sa te umilesti in fata cuiva, parerea mea este ca ar trebui sa treci peste rusine si sa incerci sa le ceri ajutorul parintilor, macar pana reusesti sa te pui pe picioare. In mod normal, nimeni nu te iubeste mai mult pe lumea asta, decat parintii, chiar daca or fi fost ceva certuri mai urate in trecut.

Draga mea nu te întoarce la el, cautati in astea 3 4 zile chirie, esti o femeie puternica, curajoasa si demna. Daca el dupa 4 ani de relatie in care ati impartit totul te arunca in strada si nu mai da 2 bani pe ceea ce simti tu de ce sa te injosesti in fata lui? Lasa-l. Iti va fi mai bine. O sa suferi o perioada dar trebuie sa intelegi ca nu te merita, ridica capul si mergi inainte. Demonstrează-i ca lumea nu se termina la el, chiar daca sufletul tau e distrus continua sa zambesti. Esti frumoasa, inteligenta si meriti sa fi fericita. Nu te intoarce la el, te rog. Pastreaza-ti demnitatea. Noi femeile suntem capabile de orice mai ales atunci cand suntem ranite. Ai incredere in fortele tale si o sa fie totul bine. Ai grija de tine

Cel mai bine e să te întorci la ai tăi, chiar dacă nu va fi lapte și miere, dar nu cred că te vor da și ei afară. Iar dacă o fac, amenință-i că-i dai în judecată!
Pe „iubitul" ăsta mă tem că o să-l uiți relativ repede, după ce te liniștești puțin. Prea te-a rănit urât.
și nu, NU merită nici să revii la el, nici să mai încerci s-o faci!
Fii tare! baftă!

Salut! Imi pare rau pentru tine.Stiu cat de mult doare o relatie terminata.El a fost destul de nesimtit sa-ti taie creanga de sub picioare si acum esti in aer.
E greu, dar trebuie sa existe o solutie, doar nu o vezi acum.Stai cat de mult poti la prietena respectiva. Daca ai un serviciu incearca sa-ti gasesti o chirie(cu cineva care sta deja in chirie si cauta colega de apartament). Daca nu ai o sursa de venit, atunci du-te inapoi la parinti.Doar daca sunt niste animale te vor alunga.
Cat despre individ-sa se duca invartindu-se.Nu te merita nicio secunda.Lasa-l.Nu-l mai baga in seama.Va veni la tine in genunchi pentru ca tu esti plasa lui de siguranta.Dar ......mai sunt p***e pe lume.Acum e greu sa crezi asta, dar vei iubi din nou, vei avea un iubit care sa te merite si vei fi fericita.
Poti sa iesi din starea depresiva vorbind cu cineva.Du-te la window shopping(doar te uiti prin magazine), nu sta singura.
Primul pas este cel mai greu.Si cum ai luat hotararea de a te desparti de el, respect-o.Nu te mai intoarce din drum.Inceputul e cel mai greu.
Hai ca poti!

Buna!
stiu prin ce treci pentru ca am trecut si eu prin mai multe faze de genul...
am iubit un barbat timp de 4 ani si jumatate. dupa vreo 2 ani mi-am dat seama ca nu suntem unul pentru celalalt dar fiind obisnuita cu el...nu am renuntat.
De multe ori avem senzatia ca suntem dependenti de penrsoana de langa noi si ii dam voie sa faca ce vrea din noi doar din dorinta de a nu ramane singure. Draga mea e doar obisnuinta!
Eu nu iti spun daca sa te intorci la el sau nu pentru ca nici nu stiu daca o sa ma asculti macar dar uite sfatul meu: fa ceea ce iti spune inima, impaca-te cu el daca asta vrei sau renunta definitiv pentru ca undeva in lumea asta e acel barbat care ne "vine manusa". Capul sus! probabil nu te merita! Nu iti merita lacrimile!
si in cazul in care te mai intalnesti sau vorbesti cu el...nu lasa sa vada sau sa simta durerea din sufletul tau pentru ca barbatii in general daca te vad ca suferi...mai tare te-ar face sa suferi! Arata-i indiferenta si asta il va distruge si il va face sa isi dea seama de ceea ce a pierdut si atunci decizia o sa fie a ta!
te pup si sa fii puternica!
scuza-mi greselile