| Purcelus a întrebat:

Salutare, TPU! Am si eu o problema.Anul acesta merg la olimpiada si fac saptamanal cate o ora de pregatire cu profesorul de la clasa.Inca din a-IX-a l-am simpatizat pe acest om pentru rabdarea, placerea cu care preda si pentru calmul sau. Spre deosebire de colegii mei, care il considera un"fraier"si rad de el, eu intotdeauna am fost cuminte si activa la orele lui.Anul acesta de cand a inceput pregatirea cu mine mi-am dat seama ca eu nu simt doar admiratie si respect fata de domnu' profesor, ci iubire pura.Sunt constienta ca nu e un lucru bun, iar sentimentul de VINOVATIE ma macina de cateva luni. Pur si simplu nu-mi pot lua gandul de la EL, iar prezenta sa imi tulbura ratiunea.Sunt constienta ca intre profesori si elevi nu trebuie sa existe decat respect si colaborare, nimic mai mult.Cunosc din presa multe cazuri de eleve seduse si pacalite de profesori, care au patit lucruri foarte grave si nu-mi doresc sa-mi se intample la fel. Tin sa spun ca domnu' profesor s-a purtat absolut normal si nu mi-a facut avansuri. Spre deosebire de alte cadre didactice din liceul meu acest barbat e foarte discret, nu barfeste, nu-si povesteste viata pe la toate colturile, ceea ce e un lucru admirabil. Fata de elevi e rece, rational si nu se baga in vietile lor personale.Ne trateaza pe toti la egalitate si nu lasa loc de indulgente la notare.Chiar daca merg la Olimpiada nu-mi pune note mai mari, ci ma asculta in fiecare ora si-mi da mai multe teme decat le da colegilor mei. Odata, cand m-a ridicat pe neasteptate la ascultare m-am comportat si am vorbit ca un copil de 7 ani, iar lucrul acesta l-a enervat.In tot acest timp ma holbam si ma hlizeam la el ca un betiv, lucru pe care nu l-a trecut cu vederea.Ma tem ca si-a cam dat seama ca il plac, iar asta l-a suparat.De atunci a devenit rece si distant cu mine, iar la pregatiri imi reproseaza ca sunt imprastiata si dezordonata.Scopul meu este sa obtin rezultate bune la concurs, nu o idila cu un adult, dar simpla lui prezenta ma peturba.Colegii considera ca munca mea suplimentara e in zadar, dar mie chiar imi place ceea ce fac si nu vreau sa renunt. Ceea ce invat la materia lui s-ar putea sa ma ajute pe viitor si nu vreau sa renunt, dar sentimentele imi afecteaza gandirea, comportamentul si traiul zilnic. Efectiv, la scoala in timpul cursurilor il aud cum preda la clasele vecine si nu ma pot concentra la orele mele, fiind adesea speriata si distrata.Adeseori alte cadre didactice pomenesc numele sau in conversatiile lor si ma tulbur.Nu vreau ca nimeni din liceu sau din afara lui sa afle de"secretul meu", caci as ajunge de rasul lumii, dar totodata am nevoie de ajutorul cuiva ca sa trec peste acest obstacol.Am dat deja prea multe detalii si nu doresc sa dezvalui indentitatea mea, nici cea a domnului profesor!-Va rog sa ma ajutati!

Răspuns Câştigător
greece12
| greece12 a răspuns:

Cauta-ti un prieten,baiat,de varsta ta cu care sa iesi,sa discuti,in care sa capeti incredere si incearca sa ai preocupari potrivite varstei tale.
Inteleg ca pana si tu ai realizat enormitatea si nepotrivitul situatiei,dar,in ideea ca cui pe cui se scoate,incearca!
Trebuie sa redescoperi frumusetea si prospetimea aduse de varsta ta, e un inceput promitator.
Aduna-te, poti!

1 răspuns:
| mirela9922 a răspuns:

Pai dupa parerea mea nu e bine, tot ce pot sa iti zic ca atunci cand esti in preajma lui sau la clasa, la pregatire trebuie sa te concentrezi pe materie, pe informatii, si sa nu te gandesti la altceva, sa iti fixezi un singur gand in minte, MATERIA, atunci cand esti in preajma lui, si cu timpul poate o sa te simti mai bine si o sa iti dispara senzatia asta! Sper ca te-am ajutat!