Cea mai mare evolutie este obtinuta prin exercitarea celei mai mari libertati.
De acord sau nu? Cum motivati alegerea facuta?

Eu as zice ca cea mai mare libertate de care ne bucuram e cea de a gandi. Pe asta, nici macar comunistii nu au reusit sa ne-o ia.
Si da. Gandirea este cea care duce la evolutie. Uneori mai greu... uneori ai de luptat cu alti avortoni ai gandirii: tendinta de autodistrugere, bigotismul, pudibonderia.
Dar, totusi, progresul -mai repede sau mai greu acceptat- este rezultatul unor minti sclipitoare. Cu toate piedicile (multe dintre ele venite din partea bisericii), s-au nascut aceste marci ale progresului pe care aproape ca nu le mai observam, atata ne-am obisnuit cu ele.
Si, as zice ca toata aceasta evolutie o datoram (pastrand proportiile) acelui anonim care a inventat roata.

@marc3ll: presupun ca ai vrut sa vezi cum functioneaza copy-paste.

Pentru ca tot mi s-a spus ca modul meu de a pune problema este facut astfel incat dezaproba orice, desi eu nu vad asta in a da puncte de vedere diferite fata de cel care raspunde. Astfel incat, imi voi spune parerea mea la inceput. Reprecizez faptul ca un punct de vedere diferit, nu inseamna "cearta", asa cum o discutie nu este neaparat o disensiune.

Raspunsul meu este ca da, desi poate parea ciudat. Adica sa lasi lucrurile sa mearga la extrem? Da. Lumea arata asa pentru ca ea isi are cursul ei natural, iar oamenii vor neaparat sa strice ordinea naturala pentru niste precepte fara sens.

Ca exemplu folosesc libertatea sexuala care pentru foarte multi constituie un tabu. Sunt pana si de a acord cu a face dragoste in public. Trage aer in piept, respirati si injurati daca vreti. Nu fiti socati. Asta este punctul meu de vedere si il puteti accepta sau nu. Exista societati in care acest lucru se intampla- aborigenii, unii polinezieni, iar acestia au inteles principiile pe care se bazeaza viata si le respecta. In (mini) societatile lor nu exista viol, si nici crime. In societatea noastra am pus stindardul decentei si intimitatii la chestiunile naturale, cum ar fi sexul, iar apoi, frustratii ies in strada si omoara, tot in intimitate, dupa care ies in societate si sunt mari domni.

Raspunsul meu este ca da, desi poate parea ciudat. Adica sa lasi lucrurile sa mearga la extrem? Da. Lumea arata asa pentru ca ea isi are cursul ei natural, iar oamenii vor neaparat sa strice ordinea naturala pentru niste precepte fara sens.

Iti citeam explicatia pentru care esti de acord si am constat ca exista un paradox.
Tu sustii indirect intoarcerea la starea naturala unde omul nu este subjugat normelor sociale, unde libertatea si-o creeaza dupa cum simte fara a avea vreo constrangere decat cea a propriei constiinte, moralitatea.
Rouseau, in "Contractul social", spunea: "Omul s-a nascut, liber dar intotdeauna este inlantuit". Din punctul meu de vedere problema se pune cu aceste lanturi pe care omul, in prima instanta, vrea sa le rupa si astfel ii pare ca ar putea evolua in lume. Exista o problema de raportare atat la om, care este o abordare personala, cat si la lume care exista doar conceptual, impersonal. Cand e vorba de procesul evolutiv omul propune, dispune, iar lumea (aparent) beneficiaza.
Prin asta vrea sa spun ca nu exista un curs natural al lumii in ceea ce priveste omul, ci lumea, iar acest curs se supune felului in care omul abordeaza natura sa (prin esenta sa [lumea sensibila vs. capacitatea de a rationa/interpreta lumea sensibila]), dar si natura inconjuratoare, cea lipsita de abilitatea cugetatora dupa cum ar spune Pascal.
Impredictibilitatea omului poate genera intr-o clipa involutii mult mai apasatoare decat orice farama de evolutie. Acest "poate" va fi franat doar de ceilalti participanti la lume care, la randul lor, vad in libertate pericolul individual atunci cand nu inteleg ceva. Evolutiv, ceva mai modern, inseamna unanim acceptat si cu ratiuni practice care pot fi aplicate.
Asadar, daca evolutia se realizeaza prin libertate, involutia se deduce ca se produce prin privarea de libertate a omului. Cand privesti in jurul tau iti pare ca suntem liberi, ca ne putem intoarce la omul absolut (neatins de socio-cultural)? Oare nu cumva evolutia se poate produce mai degraba prin impunerea unor limite (cercetarea stiintifica)?
Ma gandesc si la modul in care dezaprobi initial orice sau, cel putin, asa esti vazuta. A pune la indoaiala totul ne trimite la autoreferentialitate, pentru ca a pune totul la indoiala inseamna nu doar a aseza sub semnul intrebarii ca balena este mamifer (ceea ce este adevarat), dar si ca trebuie sa nu avem incredere in insasi indoaiala. Iar apoi, indoindu-ne de insasi indoiala va semana mai degraba cu afirmatia "Eu mint" care nu poate fi nici adevarata, nici falsa si atunci am putea schimba cadrul astfel: exista ceva cu adevarat? Libertatea exista cu adevarat? Evolutia exista cu adevarat? Ori, doar ne amagim cu un anume set de valori, care dupa cum bine stim sunt rezultatul propriei moralitati?

E drept ca inchei cu o intrebare, dar cum as putea sa nu fac asta asupra unui subiect inepuizabil (mie)?

Zbenguiciule dar te-ai gindit cumva ca si copiilor o sa le placa aceeasi libertate ca tie? Iar ca m-as simti socat de unele debitari ale tale tin sa spun ca spun ca esti undeva departe.Libertatea nu strica dar de ce neaparat numai in cea ce priveste sexul? Ar fi mult mai educativ sa ne impuscam la coltul strazii in speranta unei evolutii mai rapide.