Este ok media generala 9.36 in clasa VI doarece am multi prieteni care abia s-au chinuit s-a ia mentiune
Mama ma tot compara cu un baiat de al prietenei sale ca a avit media 9.90
Ideea este ca eu sunt in cea mai prosta clasa din scoala si profesori nici nu ne mai predau bine, ne dau lectile pe jumatate si ne da tema care nicic nu stim sa o rezolvam, de acea eu am luat tot anul numai note proaste (X2 ca profesorii nu ne predau lectile ca oameni)
Acuma tot ce vreau sa stiu este daca media 9.36 este o medie buna? in conditiile clasei si a profesorilor mei
Multumesc!

A - "abia s-au chinuit s-a ia mentiune..."

b - "profesori... ne da tema care nicic nu stim sa o rezolvam"

"vreau sa stiu este daca media 9.36 este o medie buna? "

in condițiile a și b (de mai sus), da e o medie mult prea mare

Media ta e excelentă oricum. Ți-o spun din postura de învățător și elev din trecut care nu a avut niciodată peste media 8 generală oricât și-ar fi bătut capul, iar în final am renunțat la statutul și lupta aceasta. Învățam la ce-mi plăcea și mă atrăgea, dădeam naibi ce nu mă pasiona sau învățam doar cât să trec și să merg mai departe. Dacă reușeam și o notă mai mare, era o realizare.

Deci în primul rând nota ta generală este huge și vei realiza tot ce-ți propui în viață, crede-mă.

Apoi mama ta nu te educă tocmai ok, mdea, poți spune că-ți antrenează spiritul competiției, poate și de aceea ai o medie bună, comparativ cu a mea care mi-a oferit libertatea deplină de a face ce doresc și da, am făcut nefiind presată că trebuie să iau x sau y lucru.

Pe alocuri e ok și așa, dar ai grijă că acest stil de educație îți va dezvolta pe lângă spiritul competiției și o invidie și o tendință de a te compara mereu cu alții, în condițiile în care nu e tocmai ok. De ce să te compari mereu atât ei cât și tu cu alții?

E ok, să ai modele, să aspiri mereu la mai mult, dar să te compari tu cu x sau y nu e ok. Cu atât mai mult niște rezultate care diferă oricum de la un om la altul și de la o poveste la alta.

Sfatul meu ar fi să te detașezi ușor de acest tipar al părinților tăi, să-i asculți, să-i lași să-ți dezvolte spiritul ăsta de competiție, e bun, benefic dacă îl dezvolți în mod pozitiv, dar să ai grijă la comparații. În viață trebuie să faci doar o comparație și aia e rezultatul tău de ieri cu cel de astăzi.

Ți-aș mai da și sfatul cu să nu te compari pe tine cu nivelul unei clase, ai spus că tu ai fi în clasa cea mai slabă oricum. Ideea este că asta îți va dezvolta o stimă de sine nu foarte puternică, iar ajungem în direcția comparațiilor. Ce vreau să subliniez este că indiferent de nivelul clasei, anturajului sau mediului unde tu te învârți, că e mai bun sau mai rău, tu trebuie să fii stăpân pe tine și pe ceea ce simți/știi/faci crezi. Ba chiar să fii sincer cu tine, chiar dacă azi stai printre prostuți și mâine printre genii tu să-ți cunoști nivelul real și într-un mediu și în altul tu să știi că aia și aia poți și de ce nu poate acolo nu excelezi.

Pe scurt nu te compara cu nimeni, antrenează-ți spiritul ăsta al competiției dar pozitiv, pe care încearcă ai tăi să ți-l dezvolte, vorbești cu părinții tăi atunci când nu ești de acord cu ceva, spune-le cum te simți mereu și fii stăpân pe tine și pe cunoașterea ta, mai mult decât pe etichetele cunoașterii (adică nota).