Hei! Tot ma intreb daca am anxietate si nu gasesc raspunsul.
Adica tot am cautat prin ce se manifesta boala asta si am gasit niste simptome pe care le am si eu.Adica agitatia si frica fara motiv.Adica imi e teama de lucruri care nici nu s-au intamplat.E greu de explicat.Noaptea e cea mai grea parte pentru ca plang de cele mai multe ori.Daca cineva ma jigneste ma fac ca nu imi pasa,iar cand sunt singura imi aduc aminte de asta si incep sa plang si ma gandesc ca "Cum pot sa rezist asa in fata cuiva si cand sunt singura sa plang?"
Imi vin tot felul de lucruri urate in cap,imi amintesc de jigniri, de intamplari si plang. Ziua zambesc si rad iar noaptea plang.
Incerc sa fiu mereu pozitiva si parca tocmai atunci apar ceva care sa imi distruga starea pozitiva.Si plang pentru ca ma gandesc ca ma chinui atat sa fiu pozitiv si nu imi iese.
Sau daca imi explica mama ceva la mate ca nu inteleg imi dau lacrimile ca ma gandesc ca altora nu le explica nimeni si stiu, iar mie imi explica si nu inteleg si sunt o pierdere de timp.Si imi sterg lacrimile repede sa nu ma vada, pentru ca e greu sa ii explic ce simt.Noaptea ma omoara sentimentele astea.Am chestia asta cam din mai.Nu ma intrebati de ce nu vorbesc cu mama sau cu altcineva despre asta ca imi e imposibil sa vorbesc cu cineva despre asta.

6 Raportează Evaluează

Răspuns Câştigător

în 19 Octombrie 2016 | a răspuns:

Hey, n-o baga in seama pe Gretta, habar nu are despre ce vorbeste.

Capul sus, vorbeste cu cineva despre asta, cu o prietena, ruda, ceva.

Simptomele sunt similare, sunt de fapt foarte apropriate, si nici nu conteaza ce ai, e important ca ai, si trebuie sa fii puternica si sa treci peste asta.

Sotia mea a fost EXACT ca tine, si mai rau cateodata, a fost la diferiti medici in Bucuresti, i s-a prescris un tratament cu Zoloft/Rivotril, care a dat-o peste cap si de abia a scapat de ele, dupa 6 ani, cu acupunctura.

A fost teribil, era ca o leguma, plangea din orice, ganduri absurde, frica/teama de orice, inteleg perfect prin ce treci.

Capul sus! Vorbeste cu o prietena, ideal ar fi sa mergi la un psihiatru, sa incepi niste sedinte.

Răspunde

Ordonare:

5 răspunsuri:

în 18 Octombrie 2016 | a răspuns:

Ceea ce ai tu nu este anxietate, este razgaiala si alintatura!
Un om cu anxietate nu se plange si nu-i dau lacrimile fiindca nu intelege ceva, ci se ambitioneaza si cere sa i se mai explice odata. Ce faci tu, face un copil mic, poate ca esti inca foarte alintata si razgaiata si de aceea te comporti asa.
Anxietatea este o boala psihica nasoala care trebuie diagnosticata de un medic, nu de parerea unui copil.

Răspunde Raportează Evaluează

în 19 Octombrie 2016 | a răspuns (pentru Violleta2022):

Iti recomand, cu caldura, sa citesti un pic despre asta inainte sa dai sfaturi absurde care pot schimba viata cuiva.

Răspunde Raportează Evaluează

Ascunde conversaţia (1 răspuns)

în 18 Octombrie 2016 | a răspuns:

Apropo, citeste povestea drobului de sare si vei intelege prostia omeneasca unde poate duce!
Eu cred ca te vei regaii in poveste, in totalitate:
http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Prostia_omeneasca.html

Răspunde Raportează Evaluează

în 18 Octombrie 2016 | a răspuns:

Pe fondul unei personalitati asa ca a ta mai apare depresia si anxietatea. Oricum, in general oamenii cu un IQ mai ridicat se imbolnavesc de anxietate asa ca poti fi mandra de tine winking

Răspunde Raportează Evaluează

în 18 Octombrie 2016 | a răspuns:

Posibil sa ai despresie din moment ce plangi. Anxietate nu ai sigur, sunt doar sentimente. Incearca sa le controlezi, sa te intaresti singura spunandu ti ca o sa fie bine si ca nu ai de ce sa plangi ca nu ai 5 ani etc.