Paianjenul, reprezentant al unei lumi inferioare(insectele) aspira spre o lume superioara. "Raza lunii l-a trezit din somn", l-a determinat sa creada ca-si poate depasi conditia limitata, sa aspire spre transcendent. Crezand ca-si poate infrange destinul mediocru, "indraznetul...se tot zbate/ si s-azvarle" fiind in pericol sa se prabuseasca. Prabusirea ar semnifica costientizarea imposibilitatii depasirii propriei conditii.
Este de fapt o alegorie: "visatorul" poate fi omul ce aspira spre transcendent, spre depasirea propriei conditii de muritor. Destinul nu poate fi infrant, iar incercarea de a te impotrivi destinului duce spre moarte. De aici si compatimirea, tristetea din finalul poeziei:"...mi-a teama/ c-o sa cada-visatorul.