Azi am fost concediat, este al 5-lea loc de munca pe care il pierd din 2016 incoace...

Dar sa incep cu inceputul.

In 2016, am lucrat la un restaurant la mine in oras si desi am avut contract pe 4 luni, dupa 3 luni am fost concediat pe motiv ca toti ceilalti ospatari nu voiau sa mai lucreze cu mine.

Apoi, in toamna aceluiasi an am lucrat la o pensiune la munte, insa dupa o luna patronul m-a trimis acasa spunandu-mi ca „tu nu ai nici-o calitate„.

In vara lui 2017 m-am angajat la un PECO, insa dupa 3 luni, patroana acelui PECO m-a trimis acasa spunand ca „persoana care lucreaza cu mine, lucreaza singura.

Al 4-lea loc de munca l-am avut anul trecut intr-o fabrica de asamblat piese.

Desi am rezistat acolo 9 luni, patronii mi-au spus ca refuza sa imi mai prelungeasca contractul deoarece „tu nu le esti de folos colegilor tai pe nici-un post„.

Iar anul trecut, in octombrie 2018, m-am angajat intr-o fabrica de condimente, insa inca din primele luni colegii ma criticau ca sunt foarte slab iar ieri am aflat ca nu mi s-a prelungit contractul nici aici.

Am pierdut deja 5 locuri de munca si parintii mei nu ar vrea sa ma mai angajeze pe nicaieri.

Peste tot am fost jignit, umilit, dat la o parte si acum imi este teama sa mai incerc prin alte locuri din orasul meu deoarece imi este teama ca nu voi putea rezista nici acolo.

O familie nu cred ca voi avea niciodata deoarece din moment ce nu sunt in stare sa rezist pe nicaieri, este evident ca nu voi avea niciodata bani, nu doar ca sa intretin o familie, ci nici macar bani de buzunar.

Tin sa mentionez si faptul ca am avut probleme la nastere si ca in primele saptamani eu am stat conectat la aparate si inca din clasa I eu am avut probleme la scoala deoarece copii radeau de mine ca nu tin minte si faceau misto de mine intr-una.

Singura optiune ar mai fi sa merg pe santier sau poate in agricultura.

Oare pe santier sau in agricultura voi fi tinut de mila de patronii de acolo doar ca sa am si eu din ce trai?

Sau ar putea fi o optiune sa ma pensionez pe caz de boala?

Lumea nu intelege ca sunt „diferit„ de ceilalti si doar sunt luat la misto deci cum as putea sa traiesc dupa ce nu vor mai fi parintii mei ca sa aiba grija de mine?

Va implor, dati-mi un sfat!

Din mila nu te va tine nimeni. Pune osul acolo unde lucrezi, dă-ți silința si va fi bine.

Pensie pe caz de boală nu îți va acorda nimeni! Faptul că ai probleme medicale de la naștere, dar care nu au necesitat încadrarea într-o categorie de handicap, nu ajută la a lua pensie de handicap. Problema este una cu care se confruntă și un om normal. Nu există nici o lege prin care patronul poate fi tras la răspundere pentru o concediere prin discriminare. Căci, toate concedierile au fost pe bază de discriminare medicală, datorită faptului că ai probleme cu atenția, concentrarea și învățarea la locul de muncă.
Există pe internet asociații pentru persoane cu dizabilități de orice fel. Căutați o astfel de asociație și cereți ajutorul acolo. Căci, ele au legături cu firme care acceptă și persoane cu dizabilități să lucreze. Nu disperați! Datorită bolii sunteți și retras, iar prin intermediul acestor asociații poate vă găsiți și jumătatea!
Succes!

Poți încerca ca paznic, nu este o meserie așa de stresantă.

Se pare ca tu nu ai o boala fizica, doar una mentala, fiind dar mai incet la mine.
In cazul de fata, este clar ca ti-ar trebui un job unde sa nu trebuiasca sa faci anumite treburi intr-o anumita odine, sa nu trebuieasca sa gandesti prea mult si cred ca, cel mai nimenrit post ar fi in agricultura, ca acolo nu ai ce gresii si nici ce face prea incet.
Santierul de constructii nnu-i pentru tine, pentru ca te poti accidenta, daca nu poti sa te gandesti la toate pericolelel pe langa treci si sa le eviti.
Mai mergi pe la biserica, cu siguranta vei gasi o fata mai linistita si la fel ca si tine, cu care ai putea sa te imprietenesti si ulterior sa formati un cuplu.

Ce facultate ai terminat?

Tu crezi ca esti mult mai putin eficient ca altii, ca fostii tai colegi? Nu te lasa sugestionat! Problema ta este ca nu stii sa gestionezi relatiile cu grupuri de alti oameni, ei te antipatizeaza si te fac sa pari ineficace. Poti sa incerci sa rezolvi aceasta deficienta. Oricum, esti la inceput, nu ai motive de disperare. Si ai mai putea invata o meserie care se practica de unul singur, pe PFA.

In ce sens esti diferit? La un job la care sa-ti folosesti capul, te-ai gandit? Poate nu esti indemanatic. Nu te descuraja, gandeste-te unde ai gresit, daca atatia oameni ti-au zis niste lucruri: poate nu stii sa lucrezi in echipa, poate nu stii sa accepti sfaturi si faci numai ce te taie capul, poate ai deficit de atentie si faci greseli stupide, poate iti lipsesc anumite abilitati etc. Analizeaza-te bine si nu te da batut, ca prost nu pari, invata din greseli, ca primele joburi sunt mereu de rahat.

Apropo, te-ai gandit sa mergi la un psiholog?

Sfatul meu este sa nu te lași niciodată influențat de părerile celorlalți. Și ce dacă ei spun ca nu ești îndeajuns de bun? Muncește pentru tine, nu ca sa le arați lor ca poți. Toți avem un parcurs al vieții in care evoluam, cu toții avem un început, nimeni nu ajunge acolo sus din prima. Muncește. Știu ca suna greu, nu este imposibil. Și ce dacă ai schimbat atâtea locuri de munca? Poți sa mai schimbi încă atâtea pana găsești ceea ce ți se potrivește și la ce te pricepi cel mai bine. Sunt sigura ca nu ești asa cum zice lumea. Îți urez mult succes și nu pleca niciodată capul jos din cauza spuselor celorlalți! Ești mult mai bun decât te pot ei descrie. Dacă vezi o soluție pensia, poți face și asta. Dar părerea mea e ca ai încerca mai bine la un loc de munca; astfel, Cunoști oameni noi, alte oportunități, alte anturaje, alte cai.
Fii tare!