Bună, TPU. Am nevoie de ajutor, iar voi sunteți cam singuri la care pot apela. Povestea mea e cam lungă și poate plictisitoare pentru uni, dar simt că nu mai pot să trăiesc în lumea asta. Să vă spun deci mai pe scurt' am 14 ani și locuiesc împreună cu bunicii, părinții sunt divorțați și taică-miu răspunde de mine. Cu maică-mea( dacă îi pot spune așa) nu mai am ce vorbi de mult timp, și nu vreau să îmi spuneți să încerc să vorbesc cu ea și nu știu ce pentru că știu mai bine situația. și bineințeles că m-a afectat pentru că nu aveam cu cine să vorbesc ce simt, etc, dar am trecut și peste asta, sinceră să fiu mi-a fost foarte greu... și acum mai este și școala. unde toată umea mă urăște, toți colegii mă fac urâtă, nebună sau mă ignoră. Am doar o prietenă cu, care mai vorbesc din când în când ( colega mea de bancă) dar nu avem o relație chiar apropiată. Am reușit să trec și peste răutățile lor, dar acum ceva timp profa de mate are mereu ceva cu mine; nu prea mă descurc la mate, iar când ies la tablă mereu țipă la mine și îmi spune niște lucruri care nu au nici o legătura cu matematica. Data trecută mi-a spus să mă duc la un psiholog. Îmi reproșează că nu vorbesc, nu mă distrez( cum să mă distrez eu la matematică ? ). Pur și simplu m-am săturat de toate, cred că fac umbră degeaba pământului. Și o să îmi spuneți să vorbesc mai mult, să am încredere în mine. sincer nu am nici măcar 0 la sută încredere în mine, după tot ceea ce am auzit pana acum despre mine . Și totuși, nu văd nimic deranjant la mine, nu am coșuri sau chestii deranjante... dar nici nu văd ceva special. M-am săturat de toate. Anul acesta dau și admiterea la liceu, și nu știu absolut nimic sunt 0 la tot ce ține de matematică. Singura materie la care mă descurc este engleza, și româna, puțin de tot. Iar la liceul la care vreau să merg nota de admitere e peste 9. Nu știu ce să fac, simt că nu-mi găsesc locul vă rog ajutați-mă. mulțumesc că v-ați irosit timpul pentru a citi.

Daca profesoara ta are impresia ca ora de matematica este distractiva atunci ea trebuie sa mearga la psiholog. Nu am ce sa iti mai zic decat sa inveti. Altfel nu o sa intri la liceul la care vrei. Iti sugerez sa te feresti de liceele tehnice/sportive pentru ca nu cred ca ai rezista acolo nici un semestru, nu din cauza profilor ci a colegilor.

Indiferent de situatia ta actuala,tu poti sa incepi sa te schimbi,sa fi persoana care iti doresti sa fi,trebuie sa lupti si sa fi perseverenta.

Tu si colegii tai sunteti intr.-o etapa la care experimentati sentimente si trairi noi,doar ca tu te lasi mai usor afecatat de ceea ce ti se intampla datorita evenimentelor din familia ta.

Va trebui sa inveti sa te detasezi de problema si de vorbele rele,pentru ca nu vei face altceva decat sa te prabusesti si mai mult.
Poate este tarziu sa te integrezi in colectivul tau,insa este devreme sa incepi sa lucrezi la tehnici de dezvoltare personala,de atingere a obiectivelor,pozitivism si recunostinta; citeste despre aceste lucruri si incearca sa le aplici,poate primele incercari vor fi frustrante,dar persevereaza, exerseaza in oglinda si cu cei apropiati; comportate cu cei din jur ca si cum te-ai comporta cu bunicii tai(sigur cu ei ai o atitudine relaxata, esti vorbareata, etc.)pana la urma toti sunt oameni.
Vrei sa ajungi la un liceu la care nota de admitere este 9, totusi nu elimina si alte opiuni.Asta ar fi primul tau obiectiv.Scrie mare pe o hartie obiectivul tau si amplaseaza undeva unde sa-l vezi mereu.Acum,pune-te cu burta pe carte, nu lasa nicio zi sa treaca fara sa studiezi serios, cand nu itelegi intreaba, consulta dictionare si carti de specialitate si bineinteles profesorii.Adauga pe hartie, langa obiectiv :EU POT, EU REUSESC, EU STIU.Repeta aceste lucruri cu voce tare,pana cand simti cum se incrementeaza increderea in tine.

Cat despre profa de mate, ceea ce face ea este destul de putin profesional, daca Doreste sa te sfatuiasca sa o faca in privat. Vorbeste cu ea si spune-i cum te simti cand ea iti vorbeste asa in public, iar daca nu poate sa te ajute mai bine sa te lase in pace.

Cand vei ajunge la noul liceu, sper ca ai reusit deja sa iti schimbi atitudidea si sa fi putin mai sociabila si mai extrovertita.Cum am zis, ai nevoie de perseverenta si ambitie.Eu cred ca reusesti in tot ce-ti propui.

Naspa rau situatia ta, toti te iau de fraiera pentru ca nu ripostezi. Draga mea nu mai ai ce pierde, razbuna-te pe toti. Spune-le la toti ce gandesti, spune-le vorbe dure ca sa te tina minte. Las ca te duci la liceu si acolo lumea nu te cunoaste si o sa ai sansa sa te schimbi si sa nu ii mai lasi sa te calce in picioare. Fii puternica, eu credeam ca persoanele care au suferit cele mai mult sunt cele mai mature si cele mai intelepte, cu incredere in ele pentru ca nu mai au ce pierde spun tot ce gandesc si sunt mai puternice decat cei care sunt crescuti in puf. Dovedeste ca am dreptate si nu te mai lasa calcata in picioare.

Salut. Cred că problema nu este în personalitatea ta, ci mai degrabă în vârsta pe care o traversezi - adolescenţa. Mulţi tinerii încearcă sentimente contradictorii în această perioadă şi asta în mare parte datorită schimbărilor hormonale ce se petrec în organism. De obicei, cu trecerea timpului aceste lucruri treptat dispar şi sper mult că aşa va fi şi în cazul tău.
Vreau să-ţi sugerez un articol care te-ar putea ajuta să lupţi cu sentimentul de singurătate. Îl găseşti aici: http://www.jw.org/......guratatea/
Cele bune!

Asa este, nu esti speciala, dar nici ceilalti din jurul tau nu sunt. Nu trebuie sa fii special ca sa traiesti si sa fii fericit. Trebuie doar sa fii, conditie pe care o indeplinesti 100%. S-au adunat mai multe neplaceri asupra ta, sa stii ca vor trece exact asa cum au venit, doar sa vrei tu asta. Incearca sa cureti tot gunoiul din creier si prin asta ma refer la ganduri care nu-ti dau pace, cum ar fi: colegii, scoala, profa de mate, relatia parintilor etc. Nu ai absolut nici o tangenta nici cu ce cred altii despre tine, nici cu relatia parintilor, nici cu decizia mamei de a nu mai da nici un semn de viata etc. Fii tu insati si nu mai lasa pe nimeni sa iti faca rau. Probabil ca esti un caracter mai sensibil devreme ce observi toate chestiile astea si te ranesc. Foarte frumos, sa nu te schimbi, intr-o zi asta te va ajuta. Probabil ca simti nevoia sa te izolezi, sa nu mai vezi pe nimeni, sa stea lumea in loc...cam asa de importanti sunt cei din jurul tau, cei care-ti fac rau, vrei sa-I faci sa dispara. Deci vezi ca parerea lor nu e chiar asa de importanta devreme ce vrei sa te lipsesti de ea? Sa stii ca nu trebuie sa te izolezi pentru asta, trebuie doar sa decizi ce e important si ce nu. Incearcaa sa vorbesti cu bunicii sau cu un profesor de la scoala pe care I'll consideri mai destept, intelept care sa te sfatuiasca in problemele de zi cu zi. Iti va da senzatia ca ai pe cineva matur spre care sa te indrepti oricand ai nevoie. Ai nevoie de asta, pentru ca esti copil si orice copil are nevoie de un suport moral.
Nu esti nici urata, nici proasta, nici nebuna - cu toate ca putina nebunie prinde bine in viata de zi cu zi. Astea sunt niste lucruri pe care oamenii din jurul tau nu le stiu. Ar fi interesant de vazut cand le faci cunoscuta treaba asta. Prinde curaj si fii tu insati fara a astepta confirmarea celorlalti, o confirmare, parere de care nici macar nu-ti pasa. Drept dovada ca mai devreme nici macar nu voiai ca ei sa mai existe.
Vorbeste cu profesoara de matematica, cu incredere, cu bun simt, dar ferm. Spune-I ca in ultima vreme ai avut niste probleme in familie si ti-a fost cam greu sa tii pasul. Poti sa o faci si in fata clasei, pentru ca iti vor fi martori ca i-ai adus profesoarei la cunostinta de anumite probleme in cazul in care va trebui sa mergi la diriginte mai apoi, sau chiar la director. Fii curajoasa, vorbeste corent si calm si nu te lasa calcata in picioare.
Oamenii aia din jurul tau care iti fac asta sunt de fapt foarte slabi, oaamenii puternici se ocupa cu altele, nu cu ieftineli.
Va intra si matematica in cap cand vei reusi sa scoti toate porcariile astea din creier. Nu-ti fa griji in privinta asta.
Bafta multa! Sa auzim de bine!

Problema ta este complicata.Si eu ma cam aflu intr-o situatie similara.Sau cel putin am fost.Sunt multe chestii de analizat si de discutat, asa ca daca vrei un sfat pertinent de la cineva care are si cunostinte avansate de psihologie contacteaza-ma pe skype -crysz.gc sau mess - crysz_gc

Cauta ajutorul unui consilier de familie si cuplu cat mai repede, altfel o sa te distrugi dpdv psihic.

Am incercat sa raspund de nu stiu de cate ori dar nu se inregistreaza raspunsul.Mai incerc o data.Situatia ta este foarte complicata.Ai nevoie de ajutor profesional. Daca vrei, te pot ajuta intr-o oarecare masura dar trebuie sa vb mai direct.Sau pe skype sau pe mess. Daca te intereseaza, raspunde la msj si o sa-ti dau adresele.

Draga mea nu mai lua in sema tot ce zice lumea ca ei nu stiu ce simti u in aceste momente. vorbeste cu cineva sa te ajute la matematica sau vb cu tatal tau sa iti plateasca niste meditati

Pentru 14 ani, te-a cam incercat viata. Ai atins un anumit nivel de maturitate, si percepi deja anumite raspunsuri din spatele unor situatii, cred deci ca ar fi in regula sa iti spun ca nu prea ai de ales decat sa mai ai rabdare, oricat de innebunitor ar parea, si sa astepti. Multe sunt persoanele care simt ca nu au un loc si ele pe lumea asta insa nu stiu daca e chiar asa. Poate il vom gasi acel loc, poate nu, ambele sunt variante deschise. Dar la varsta asta e un pic cam repede sa renunti deja, mai ai experiente de trait, destule si abia apoi vei putea afirma ca intr-adevar e peste puterea ta de a suporta, din respect pentru cei de asemenea aflati in situatii neinfloritoare. De ce nu incerci sa gasesti ceva ce conteaza mult, foarte mult pentru tine, sa gasesti un tel, un obiectiv, ceva ce sa atingi in viitor, pentru care sa tragi in continuare si sa rezisti, sa continui sa traiesti cu speranta ca intr-o zi poate se va intampla totusi, chiar daca nu ii dai multe sanse, atata timp cat esti in viata inca exista posibilitatea sa se intample, oricat de mica ar fi, insa daca mori cred ca esti de acord cu mine ca atunci chiar nu mai ai nicio sansa. Ai grija de tine, caci in lumea asta, una din regulile de baza e ca doar pe tine poti conta si avea incredere asa ca mai bine incepi sa te imprietenesti mai intai cu tine si apoi sa incerci si cu altii. Si permite-mi sa te intreb : de ce ai vrea compania si/sau prietenia unor oameni care doar au talentul sa te faca sa te simti nelalocul tau si nicidecum sa iti ofere ocazia si sprijinul sa infloresti? Crezi ca te merita? Crezi ca ii meriti? Crezi ca v-ati potrivi, ca aveti afinitati si ca ati fi compatibili, ca ati avea ce discuta intr-adevar? Drumul in viata e de multe ori anevoios si da-mi voie sa iti spun ca greul e foarte posibil ca abia acum sa inceapa. Nu vreau sa te sperii, nu e deloc intentia mea, insa vreau sa fii pusa in garda si sa fii mereu pregatita si pentru ceva mai rau decat situatia actuala caci exista si varianta asta si aminteste-ti-o macar atunci cand crezi ca nu poate fi mai rau. Ce pot sa iti mai spun, doar bafta totusi in continuare, incearca sa te cunosti pe tine mai bine, sa te descoperi, cum spuneam, sa iti gasesti placerile si forta interna, toti dispunem de una, trebuie insa sa gasim prilegiul si curajul de a o scoate la iveala. Bafta din nou si nu renunta!

Inteleg prin ce treci.Nu sunt in situatia ta dar m-am pus putin in locul tau.Te inteleg ca iti e aiurea, dar nu trebuie sa asculti ce zice lumea pentru ca lumea e rea.Si daca vad ca te simti aiurea la ce iti zic ei atunci o sa o tina asa mereu.Arata-le ca nu iti pasa de vorbele lor si o sa inceteze. Daca vrei sa vorbesti cu cineva lasa-mi un mesaj cu id-u tau :*. Capu' sus micuto :*

Sa incep cu asta.Intr-o singura noapte mi-am pierdut 3 prieteni, care iubeau viata si vroiau sa traiasca.Iar tu acuma spui ca vrei sa morit. Dati o palma si trezestete.Renunti la viata cind sunt copii care mor nezind lumina zile-i, vrei sa mori cind poti merge poti vorbi, auzi ai miini picioare.

Nu renunta v-a insemna ca ai pierdut, mai bine lupta fii cu capul sus si fii mai tari ca ei.Nu arata ca tie greu, trebuie sa te ie-i in miini si cite putin sa mergi mai departe.O sa ii faci praf asa, credema.Nu pune la inima.Va fi liceu nou, persoane noi, o viata noua.Nu te lasa batuta!