anonim_4396
| anonim_4396 a întrebat:



As vrea sa cer mai mult pareri decat ajutor, dar daca cineva este dispus si are vreo idee cum as putea sa ies din situatia urmatoare sunt libera sa-l/s-o ascult.

Vara aceasta, eu si familia mea planuisem sa plecam intr-o mica excursie de familie(o saptamana) la anumite neamuri si sa vizitam anumite locuri. Am tinut aceasta excursie oarecum ascunsa fata de bunica mea din anumite motive...(ar fi comentat ca nu avem ce face cu banii, etc nu o cunoasteti pe bunica mea, nu puteti sa ma contraziceti). Cu o zi inainte sa plecam, tatal meu i-a spus unde mergem in caz ca se intreba unde am disparut sau stiu eu ce motive. In acel moment, bunica mea, s-a suparat ca "de ce nu o luam si pe ea". Eu personal as fi luat-o cu drag, problema era: masina e destul de mica, si pe langa mine mai era si sora mea si verisoara mea. Toate trei cu varstea cuprinse intre 15-18, deci cam ocupam ceva loc. Practic nu aveam unde s-o luam.
Si dupa o saptamana, dupa ce ne-am intors am aflat ca bunica tot suparata e si refuza sa comunice cu cineva din familia mea de aproape 2 saptamani. Chiar ieri am fost la ea sa vad daca macar pe mine sau pe sora mea ne-ar baga in seama. Nici macar un rezultat...trebuia sa deschid eu un subiect care nu dura nici un minut...

Ce parere aveti? Va recomand sa nu-i dati dreptate buncii mele, avand in vedere ca n-o cunoasteti. Este foarte incapatanata, si e modelul perfect de soacra. Eu am incercat mereu sa ma atasez de ea. Eram practic, si inca sunt, geloasa pe copiii care stau fericiti cu bunicii lor...iar eu nu primesc nici macar o bomboana de la ea. Si de asemenea ea este singura bunica pe care o mai am.

Pareri sau ajutor? Comunicarea nu functioneaza. Cat credeti ca o s-o tina tot asa?

Răspuns Câştigător
| T0T a răspuns:

Nu-și mai revine la vârsta ei, doar foarte puțin probabil. Și bunică-mea, îmi povestea mama numai de bine de ea și după a făcut infarct și începuse să fie mai mereu pusă pe ceartă și alte discuții fără rost. În fine, nu s-a schimbat, s-a dus. Așa cum e bunica ta acum, încearcă să o prețuiești cât o mai ai. Încearcă să treci peste comportamentul acesta al ei. Acum desigur depinde și de om, de caracterul lui. Și asta contează foarte mult și eu nu am de unde să știu cum era bunica ta înainte, că poate mă înșel și așa a fost dintotdeauna. Sunt oameni și oameni. Dar indiferent, cum ziceam, încearcă să o prețuiești.

5 răspunsuri:
| T0T a răspuns:

Nu se prea reflectă vârsta în comportamentul bunicii tale. Tot ce poți face e să îi expliciți situația într-un mod cât mai inteligent. Acum pe de o altă parte o înțeleg și pe ea, e o vârstă destul de "neagră" și i-ar prinde bine și niște călătorii.

| anonim_4396 explică (pentru T0T):

Am uitat sa mentionez mai sus: bunica este de la tara, se ocupa cu animale, este batrana si ne rugam de ea sa se lase de ele, dar ea nu doreste absolut deloc. Si pun pariu ca are si o problema la coloana la cum merge, insa refuza ajutor, se plange ca vrea ajutor dar il refuza.
Asa ca daca as fi invitat-o cu noi POT PUNE PARIU ca ar fi refuzat, motiv: am treaba.
O cunosc destul de bine. Daca nu era asta, atunci da, ii dau dreptate.

| T0T a răspuns (pentru anonim_4396):

Eu totuși nu cred că vezi nici tu situația prea bine dar dacă e așa cum zici că este mai bine o lași în pace. Boala la o anumită vârstă îi schimbă într-un mod destul de negativ pe oameni. Încearcă să înțelegi și asta.

| anonim_4396 explică (pentru T0T):

E trist, eu incerc s-o ajut sad sper sa-si "revina"... mersi de ajutor.

| anonim_4396 explică (pentru T0T):

Eh, a fost asa cam dintotdeauna, dar nu conteaza, eu tot tin la ea...pana la urma pe altcineva n-am.

| T0T a răspuns (pentru anonim_4396):

Nu-și mai revine la vârsta ei, doar foarte puțin probabil. Și bunică-mea, îmi povestea mama numai de bine de ea și după a făcut infarct și începuse să fie mai mereu pusă pe ceartă și alte discuții fără rost. În fine, nu s-a schimbat, s-a dus. Așa cum e bunica ta acum, încearcă să o prețuiești cât o mai ai. Încearcă să treci peste comportamentul acesta al ei. Acum desigur depinde și de om, de caracterul lui. Și asta contează foarte mult și eu nu am de unde să știu cum era bunica ta înainte, că poate mă înșel și așa a fost dintotdeauna. Sunt oameni și oameni. Dar indiferent, cum ziceam, încearcă să o prețuiești.