Am cateva probleme carora nu le gasesc solutii.
Am 11 ani.
De cand ma stiu am fost mereu pe locul 2. Simt ca parintii mei au iubit-o si o iubesc mai mult pe sora mea(16 ani). Dar mai intai sa va zic despre ea: pana la varsta asta nu stie absolut nimic(sa se descurce, treburile din casa etc.) iar eu sunt nevoita sa le fac INTOTDEAUNA pe toate. Deci ea este rasfatata casei, si de cate ori de intampla ceva eu sunt de vina. Cand mergem la cumparaturi numai ei ii cumpara haine frumoase si incaltari noi(eu le primesc dupa cei raman mici de ea), si-mi spun ca nu-mi cumpara ca nu ma tin mult timp. Mai sunt si alte lucruri care ma fac sa cred ca o iubesc mai mult pe ea, insa intrebarea e: din moment ce eu sunt baza casei cand parintii sunt plecati, pe ea o rasfata cel mai mult? Mie mi se pare absurd.
Acum, o alta problema si mai mare. Peste 2 ani trece la facultate si vrea sa o faca intr-un oras la o distanta de 400 de km de al nostru. Dupa cum spuneam, nu e in stare sa se descurce. Astfel ca DIN CAUZA EI tatal meu s-a mutat acolo cu serviciu, iar mama o sa se transfere in ceva timp, insa nu e sigur. Acum, desteapta de sora-mea nu vrea sa se mute de acum cu scoala acolo(si logic, parintii ii fac pe plac, altfel nu se putea). Mama si tata vor sa ma puna pe MINE sa raman cu ea in orasul unde locuim inca singure. Eu le explic ca nici macar nu e gandita ideea asta, insa atata timp cat pentru ea o sa ne mutam acolo(parintii mei nici macar NU RECUNOSC ca asta e adevaratul motiv - ei zic ca este spre binele nostru, dar uita ca locuim intr-un oras foarte dezvoltat), sora-mea nici n-ar trebui sa comenteze.
Eu le-am spus ca ma mut cu scoala acolo, decat sa raman cu un bebe pe cap mai bine plec cu ei. Dar ma sperie ideea de a avea un colectiv nou, cum vor fi profesorii, plus ca nu cunosc pe nimeni acolo etc...
Va rog, ajutati-ma, simt ca nu mai suport!
PS: Scuzati eventualele greseli.
E cam complicată problema. de obicei, copiii mai mici sunt cei răsfăţaţi, nu cei mai mari. dar, totuşi...cred că îi acordă atenţie şi ei pentru că este în acea perioadă în care se pregăteşte pentru viaţa de adult. poate au văzut că este mai "înapoiată"şi,ştiu şi eu? poate vor să o schimbe,deşi nu-ţi spun ţie asta. (de teamă să nu-i spui surorii tale ceva) dau cu presupusul. poate chiar aşa este. când îi prinzi calmi pe părinţii tăi,încearcă să le explici că şi tu te apropii de pubertate,şi că ai şi tu nevoie de atenţie. nu spui asta pentru a o înlătura pe sora ta,dar ţi-ar plăcea să fiţi tratate egal. şi-n plus,în legătură cu treburile din casă,dacă te va ajuta şi sora ta,veţi termina mai repede şi veţi face şi mai bine. vă veţi ajuta una pe alta,şi vă veţi învăţa. trebuie să purtaţi acele discuţii de familie, pentru că este neapărat necesar! dacă părinţii tăi nu te înţeleg, încearcă să vorbeşti cu o rudă. mătuşa ta, unchiul tău. dacă te vor sprijini, îi vor influenţa şi pe părinţii tăi.
Baftă!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Eu zic sa spui asta surorii tale si la parinti daca nu vor spuneo in fiecare zi
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
