Ce parere aveti despre faptul ca unii parinti nu sunt de acord cu relatia pe care si-au facut-o fiica sau fiul lor? Vorbim aici de oameni majori.
Eu am problema asta cu ai mei si nu pot sa ii inteleg.Am 24 de ani si vor sa imi gestionez viata in functie de cum vor ei.Eu stiu ca este foarte important sa ai de munca, sa strangi bani, sa te stabilizezi si apoi sa iti faci o relatie dar nu inteleg de ce trebuie neaparat in capul lor asta sa fie ordinea. Daca iti gasesti persoana potrivita (cum am facut-o eu) si faceti treptat toate impreuna, ce este asa gresit?
Cum pot sa le spun de relatia mea?
Cum ar fi ideal sa il prezint?
Sa fac sa accepte sau sa renunt si sa ma mut de la ei?
Ordonare:
După relevanţă
Zi ca ei si faci ca tine. Al naibii ca nici eu nu scap de blestemul femeilor cand gasesti? Cand te insori? Si nu reusesc sa scap de stres nici daca le zic ca toate sant cúrve
Răspunde
Barbatul cu care vrei sa-ti legi viata este indicat sa fie bine primit de familia ta, mai ales de parintii tai.
Sa luam pe rand:
1. Veti face o nunta. Parintii tai vor suporta in mare masura costurile, iar in functie de contributie veti primi si darurile de la invitati
2. Dupa nunta va trebui sa stati undeva impreuna. Nu e indiferent daca parintii va primesc sa stati in locuinta lor, daca va sprijina in cumpararea unei locuinte sau veti fi nevoiti sa stati in chirie, pentru care veti cheltui un salar in fiecare luna (dar casa voastra tot nu veti avea).
3. Daca rupi legatura cu parintii tai, ce vei face daca vin copii? Cine va avea grija de ei? Saca ramai acasa sa ingrijesti copii, atunci nu poti lucra sa castigi bani pentru chirie, iar salarul sotului nu va fi suficient pentru plata chiriei + cheltuielile cu facturile de consum + sa platiti rate pentru un apartament al vostru.
Fa-ti socotelile inainte si ia o decizie in cunostinta de cauza!
Cel mai indicat este sa-l prezinti pe barbatul iubit parintilor tai, iar daca va fi acceptat, atunci (si doar atunci) sa ramai cu el.
"1. Veti face o nunta."
Pornesti de la o premiza gresita. De ce ar trebui sa faca nunta?!?
Răspunde Ma gandesc la diferitele versiuni (ca si parintii ei, probabil).
Eu am incercat sa imi tin parintii aproape nu neaparat pentru ajutor financiar cat din respec si iubire.Dar daca ei imi impun cu vehementa nu-ul lor la oricum incerc eu sa imi planuiesc viata nu am cum sa stau sa ma tarasc dupa picioarele lor.
Nu vreau sa fac nunta decat maxim o stare civila.
Un copil il fac dupa 2 ani de munca sa primesc un postnatal sau cum sa zice si sa pot sa stau si acasa primi doi ani iar pe urma imi gasesc un loc de munca dupa programul copilului plus ca are si tata.Nu trebuie sa mi-l creasca nimeni.
Iar de stat momentan da in chirie o sa stam ca asa e situatia dar daca nu o sa ne descurcam ne mutam la tara. Oricum ai mei nu ne-ar ajuta pe noi cu bani ca mama e genul ce zice "aaa iti dau tie si ma las pe mine pe dinafara".
Tu decizi.
Ia creionul si hartia si fa-ti socotelile la venituri si cheltuieli, in idea ca amandoi ramaneti fara slujba sau la salar minim pe economie. Asta pentru perioada de dupa 2 ani dupa nasterea copilului, cand nu mai primesti nici ajutorul postnatal. La tara, posibilitatile de angajare sunt mult mai reduse decat la oras, va trebui sa traiesti din urma gospodariei (agricultura, cresterea animalelor, deci munca tare, din zori pana seara tarzie.
O familie trebuie proiectata pentru urmatoarele 20 ani, cand devin majori (primii) copii.
Dragostea mare scade vertiginos si se schimba in obligatii catre ceilalti membrii ai familiei.
Trebuie luate in calcul inclusiv toate lipsurile posibile.
"Asta pentru perioada de dupa 2 ani dupa nasterea copilului..."
O noua premiza gresita. De ce ar trebui sa faca un copil acum?! Il poate face si peste 7-10 ani cand vor avea o stabilitate financiara.
Cu 2 ani dupa cei 7-10 ani - in acest caz deja calculele sunt mult mai complicate!
- Oare vor mai fi impreuna peste atata timp?
- Vor reusi sa adune bani de o casa pana atunci? Asta presupune sa-si puna lunar banii deoparte, ca si cum ar plati la banca rate ca si pentru credit de locuinta. E cazul cel mai bun, fiindca in 7 ani chiar pot pune banii necesari deoparte, fara indatorare! In acest caz, in 20 ani pot aduna chiar bani de 3-4 apartamente, fara amenintare ipotecara pentru un amarat de apartament.
Nu facem copil acum.
Inainte sa ne luam chirie (in care sta doar el deocamdata pana ma mut si eu de tot) ne-a facut un cont bancare in care am pus chiriile pe o perioada de N timp si de restul ce muncim ne descurcam.
Pana ne asezam noi si vedem cum merg treburile isi rezolva si el ale lui probleme, are de munca intru-un domeniu destul de bun plus inca ceva "afaceri" pe care trebuie sa le rezolve in decurs de N timp si o sa reusim sa ne luam si casa noastra iar dupa copii.Cred ca pana o sa am eu 30 de ani MAXIM ne rezolvam.Si acum spre exemplu deocamdata el singur plateste chirie, taxe, mancare etc pana ma stabilizez un pic mai bine sa il pot ajuta mai mult.Iar dupa ce is cat de cat si eu mai bine asezata nu murim de foame.
Faza cu mutatul la tara am ziso in caz de ultima optiune ca are acolo o casuta plus ai lui si el de munca mai mult ca aici.
Spune-le, pur si simplu. Si prezinta-l si pe el parintilor. Ce este asa greu, la 24 de ani? Asta e, vor trebui sa accepte faptul implinit.
La ei nu functioneaza asa.
Tata dupa ce le spun ma sacaie cu intrebari tampite, umbla dupa mine prin oras, mama imi face scandal si il jigneste pe el.Imi baga in cap ca nu o sa reusesc, ca nu e de mine, ca la ea nu am ce sa ma intorc daca isi bate joc de mine.Nu stiu cum judeca asa.
Poate cel mai bine e sa plec si gata.
Mda! Ai dreptate. Nu reactioneaza ca niste parinti normali, avand in vedere ca esti foarte majora. Fa ce crezi ca stii mai bine, ei nu te pot condamna pentru asa ceva. Ma refer la plecarea de care spui.
Eu nu stiu ce vad ei asa de grav si gresit...
Pe ei faptul ca nu am facut ce scoala vroiau ei si ca am mai avut o relatie inainte ia "marcat" asa de tare incat am nevoie de aprobarea lor sa respir.
Ignora-i cu timpul se vor obisnui. Asa au fost si ai mei, nu au fost de acord cu relatia si pe el l-au acceptat foarte greu. Nu am tinut de cuvintele lor, eu mi-am vazut de viata mea.
Daca tu inca mai locuiesti cu parintii si prietenul tau vrea ca sa te muti la el, fa-o! Eu l-am cunoscut pe al meu in Grecia, din start am locuit impreuna cu chirie si na' ne-am logodit si suntem de 6 ani impreuna nedespartiti, parintii nostri sunt departe caci noi apoi ne-am mutat cu munca in Germania.
La 24 de ani, nu mai ai nevoie de aprobarile parintilor!
Iti iei singura deciziile de viata si-ti faci viata pe care ti-o doresti.
Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci, este sa pleci din casa parinteasca, pentru ca, daca stai la ei, trebuie sa le respecti casa si regulile lor, asa cum este normal.
Fiind majora, la 24 de ani, iti iei valiza si pleci in lume, luand decizii de capul tau. Dar nu uita: deciziile vin si cu responsabilitati pe masura!
Te sfatuiesc sa te gandesti de 100 de ori cand decizi ceva, pentru ca, uneori nu se pot repara sau reversa decizii luate sub impuls de moment, sau fara pic de judecata.
Sti cum e chestia cu asta?
Daca raman cum ai zis tu trebuie sa fac cum vor ei. Daca pleca fac mare scandal ca unde ma duc, imi dau telefoane, il pune pe tata sa ma urmareasca, vin dupa mine crede-ma sunt capabili.
Traiesc intr-un stres continu si am zis "bai nu e nimic ca fac si nu ma descurc sau intampin greutati mi le asum si, si pe strada sa ajung nu e bai da sa scap de aici ca ma simt de 10 ani nu 20 si"
Totul este drama in viata ta pentru ca te complaci in situatia asta!
Tu esti mai rau decat un copilas mic, care complici totul.
In primul rand, la 24 de ani, nu te tine nimeni legata de parintii tai si daca vin dupa tine si fac circ, poti sa suni la Politie si sa le puna interdictie, daca nu inteleg de cuvant bun.
Am trecut prin asta, am fost tinuta sub control pana am intrat la facultate, cand am decis sa plec si sa-mi iau viata in propriile maini. Au fost amenintari si evident, cand au vazut ca vorbesc serios, nu au avut de ales, decat sa ma ia in serios, ca pe un adult si sa ma trateze cu acelasi respect cu care i-am trata eu.
Dar, cand te complaci pe carca lor, cu casa, masa, bani de buzunar, atunci nu te plange, ca profiti de ei si cum stai in casa lor, au tot dreptul din lume, sa-ti impuna regulile lor.
Decat sa te p0langi, ami bine fa ceva sa iesi din situatia in care esti!
La 24 de ani, nu mai ai nevoied e mama si tata sa te hraneasca sau sa aiba grija de tine!
Ia-ti valiza si pleaca! Ia-ti job si inchiriza-ti ceva si fa-ti viata asa cum iti place.
Legal, parintii tai nu mai au nici un drept de control asupra ta. In caz de nu inteleg de buna voie, s e poate apela la Politie, asa cum am spus.
Deci, nu-mi spune ca nu poti sa faci nimic, ca toti am trecut prin asa ceva, cu parinti mai duri sau mai putin duri, dar tu preferi sa dai vina pe ei, in loc sa te comporti ca un adult de 24 de ani.
Nu e vorba ca nu ma comport ca si un adult. Vreau pur si simplu sa ma lase in pace.
"Trebuie sa te supui regulilor" ....De ce? Si ce reguli? Trebuie sa existe asa ceva intre parinti si "copil" cand acesta are 24 de ani? Trebuie sa bati cu pumnu in masa "eu asa vreau asa faci" in loc sa zici "hai sa vorbim sa vedem ce problema ai"?
Pe mine nu ma imbraca mama si tata intelegi? Inafara ca dorm aici nu prea fac mare lucru, si de mancat mananc din an in paste aici.Ce nu intelegi tu e ca eu stau aici de gura lor ca daca ma iau si plec in chirie fac tamtam, daca vreau sa ma duc in strainatate is nebuna ca cine sti ce patesc acolo, daca vreau sa ma mut cu iubitul vaaai ma rade lumea.Am stat din respect si dorind sa ii fac sa inteleaga normal si de buna voie.
Si da poate dramatizez lucurile pentru ca si daca sunt niste oameni exagerati si ne demni sa fie parinti (spun asta pentru ca eu stiu ce am trait cu tata si cat ma jignit mama si ce tratament ia oferit si fratelui meu) eu tot am tinut la ei si am incercat sa ii iau cu binisorul iar din multe jigniri pe care nu le pot reproduce nu m-au scos.Asa sunt eu de fire tin chiar si la cei mai mizerabili oameni si nu pot sa ii fac sa sufere si atunci ma stresez si consum eu...cum sa fac sa nu mai fiu asa? Imi scot inima, creierul?
Urmeaza weekendul cand din nou voi pleca de dimineata pana seara vreo 2, 3 zile si presimt ce crize si urmariri ca si in filme ma asteapta.Stiu ca zici spune-le pur si simplu DAR NU INTELEG si nici nu vor sa am pe cineva, iar daca nu te-ai prins asta era cumpana mea.Cum sa le spun, sau ce sa fac? pentru ca oricum nu accepta.
Mai fetita, sa-i spui tu lui cucu, ca stai la parintii tai de gura lor, stai pentru ca te complaci in situatia respectiva, ca de nu, ti-ai lua demult bocceaua si ai pleca.
Nu-s venit de ieri sau azi pe lume si am trecut prin ce treci tu, ani mai devreme decat tine, cand mi-am infruntat parintii, foarte severi de altfel si i-am anuntat ca "am decis" sa ma mut si sa imi fac viata asa cum mi-o doresc.
A fost socant pentru ei, pentru ca, pana la 18 ani nu mi-au permis nimic, iar eu nu am iesit din cuvantul lor, sa evit cearta. Au fost socati, au inceput cu amenintarile, cu cearta dar nimic nu m-a induplecat.
S-au potolit iute si au inteles ca nu ma mai pot manipula si nici controla, asa ca, m-au trata ca pe un adult, asa cum era normal.
Cum sa le spui parintilor ceea ce ai de spus?
Deschizand gura larg si anuntandu-i ceea ce ai decis.
Dar nu uita: daca stai pe spinarea lor, atunci regulile lor si nu te mai plange!
Mi-e sila de alde tine, acre gasiti vina tuturor in jur, dar numai barna dintre ochi nu v-o vedeti!
Daca chiar te deranjeaza legile impuse de parinti, nu trebuie decat sa iesi pe usa aia si sa-ti iei valiza cu tine, ca de oprit, nu au cum sa te opreasca!
Pe undeva vina e si la tine. Daca te intrebi "cum sa le spun?" inseamna ca n-ai incredere in tine si ca ti-e teama de ce spun ei. Normal ar fi fost ca pana acum sa le transmiti faptul ca ai o varsta la care consideri ca nu mai e necesar acceptul lor pentru a face ceva, indiferent ce. Dar daca n-ai avut nevoie, a fost mai comod asa si asta e greseala ta. Adica trebuia pregatit terenul demult.
Revenind la situatia data, in momentul in care le spui, nu o face ca si cum le-ai cere parerea, sau cu frica, ci fa o simpla informare neutra. Probabil vor carai una alta....nu te aseza la discutii atunci, cauta-ti de treaba si lasa discutia asa. La fel urmatoarele zile.
Nu stiu de ce dar in sufletul meu exista o frica enervanta de care trebuie sa scap.
E o poveste mai lunga de viata in care am mintit, am renuntat, am incalcit lucrurile ca sa nu ii fac pe ei de "ras", sa nu le fac probleme, sa nu fie dezamagiti etc.Mi-au impus chestia asta oarecum dar vreau sa scap.
Problema la mine e ca am prea mult bun simt si respect pentru ei.M-au jignit de foarte multe ori intr-un mod urat si m-au acuzat de chesti de care nici un strain nu ma acuzat pana acum si tot am avut bun simt si respect fata de ei.Nu au auzit de la nimeni nici macar o vorba la adresa mea, nu le-a batut nimeni la usa sa spuna ca am facut ceva etc doar faptul ca nu am facut scoala dorita de ei si ca am mai avut o relatie serioasa in care habar nu aveam cum imi e pentru ca l-am protejat pe respectivul nu le-am facut nimic gresit.
De la inceputul relatiei mele cu actualul eu am ascuns de ai mei pana pregateam terenul.Cum lipseam de pe acasa pe timp de zi nu noaptea ca nu imi permit luxul de a dormi la o prietena sau la el ca primesc 10 telefoane, il trimite pe fratele meu sau pe tata dupa mine in fine ei au inceput sa ma interogheze.A zis mama ca sa nu ii mint si sa le spun ce fac si am fost foarte pregatita sa le spui bai asta e situatia, dar am constientizat la timp ca nu asa sta treaba cand a zis mama "Tu pe noi sa nu ne minti si sa ne spui unde te duci.Ca daca nu, se pune taicato si te urmareste ca ma tem ca tu faci cine sti ce prosti si pe unde si te vei baga in ceva belele si eu nu dau bani sa te scot.Iar daca ai de gand de vreun iubit vezi-ti mai bine de lucru ca asa fac toate femeile nu fi de rasul cartierului"
Spune tu cum sa o dai...
Hai ca tu esti fata, mai sensibila, mai "mamoasa", dar cum naiba accepta fratele tau sa devina instrumentul lor si sa mearga dupa tine sa te caute....pff...
In situatia data, ai doua variante, ori accepti si ramai blocata in dorintele lor absurde si contrare alor tale, ori pui piciorul in prag si le-o retezi de fiecare data cand incearca ceva. E vara, ia-ti 3 zile si pleaca la mare/munte cu iubitul, fa ceva ce n-ai mai facut, dar fa-o cu hotarare, nu cu gandul ca ai putea fi intoarsa, daca te streseaza cu telefoanele da-le mesaj si zi-le ca daca nu inceteaza cand te intorci e posibil sa vii doar sa-ti faci bagajele, chiar daca nu e asa, sau nu atunci, invata sa raspunzi la presiunile lor cu presiune, altfel genul asta de persoane vor continua cu hartuielile. Si foarte important, arata-te bine dispusa, nederanjata de ce spun ei, fii scurta si concisa in discutii, nu plange, nu-ti cere iertare. Negociaza-ti pozitia cu hotarare si cu atitudine, altfel pierzi.
In ultima instanta, daca nimic nu merge, fa-ti bagajele si muta-te. Si asa din cate inteleg ai pierdut destui ani acceptand dominatia lor, ar fi pacat sa pierzi si altii.
Mama este mai ciudata de felul ei si in mare parte de vina.Le baga tuturor in cap tampeni si trebuie sa faca toti cum vor ei.
Am avut in trecut un pic de divergenta cu iubitu meu ca vroia si el sa raman la el peste noapte sau sa putem merge la o cabana ceva sa stam 2, 3 zile dar la mama daca ii spun ca plec 2, 3 zile o ia zmurdul.
Am mai facut in trecut o alegere iar cand a vazut ca nu fac cum vrea ia a zis ca se omoara.Atunci chiar daca am fost mai copila am avut initiativa si am zis du-te...
"... cand a vazut ca nu fac cum vrea ia a zis ca se omoara"
Nu mai crede toate prostiile. Doar te santajeaza. Stai relaxata ca nu face nimic.
La 24 de ani ar fi trebuit sa fi mutata deja si pe picioarele tale, nu sa stai inca la parinti pe intretinerea lor
Daca stau la ei nu inseamna ca ma si intretin asta in prima faza. Poti sa mai cumperi de mancare sau sa mai platesti o factura.Nu inseamna ca daca stau aici ma tin ei ca si pe o printesa.
In zona unde stau eu nu prea mai gasesti chiri sub 150 de euro plus ca ai nevoie de hrana, platesti taxe, te imbraci etc iar cu un salar nu prea cred ca te descurci.Iar de cumparat casa la 24 de ani din propria munca nici nu mai vorbim ca sansele sunt nule daca nu iti ia mami si tati.
Si plus de asta...crezi ca pot sa ma mut de ei? Daca stau aici "faci cum zicem noi" daca vreau sa ma mut "unde te duci, cum te descurci, ce nu ai loc?"
Altii au plecat de acasa de la 18-19 ani printesico si au muncit cativa ani cate 16 ore/zi cu 2 joburi, nu au stiut ce e aia viata si distractie sau 'iubi' si au avut chirii pe cap si facturi si grija ' ce mananc maine' si tot au avut ambitie sa nu stea cu parintii
Nu e vorba de ambitie ca nu am stat doar cu parintii pana la varsta asta stai linistita ca am specifica ca de aia am probleme cu ei ca am mai avut o relatie inainte.
Dar ce sa faci? deviem de la subiect total aiurea.Si sa imi spui tu mie ca la 24 de ani ai casa ta din banii tai propri lucrati zi de zi 16 ore e SF deja.Sa nu fi tu prin spital din cauza epuizari la o munca de 16 ore frecventa si de unul singur sa te inteti in chirie si sa mai ai si bani pusi de o parte si sa iti iei casa pana la 24 e deja pfff.Si doi sa fiti abia iti pui bani deoparte de o masina cand stai in chirie si vb de in fine...
Vrei sa spui că ei încă nu știu de prietenul tau? Normal că trebuie să le spui. Nu poți lua o decizie bazată pe presupuneri.
Spune-le de el, prezinta-l și lasa-le un timp sa se obișnuiască cu ideea.
Nu stiu sigur dar au o vaga banuiala.
Ei stau inca in cumpana daca am un iubit sau ma ocup cu ceva prosti ca sa vezi cat e de grava decizia de a avea un iubit.
Eu le-as spune dar ii cunosc de mult.Chiar daca initial am vrut sa fac asta mi-a taiat tot elanul mama in momentul in care a spus "vezi ca poate te ocupi cu ceva prosti sau ti-ai luat vreun iubit.Ca nu iti trebuie tie asa ceva sa te rada lumea, tu ai de facut altceva acum".
Fă-ți curaj și spune-i mamei. Sinceritatea e cea mai bună soluție.
Din punctul meu de vedere, eu zic sa ii faci sa inteleaga. Daca te vei muta acum de la ai tai se va forma o distanta intre voi si nu e chiar placut.Ei probabil cred ca tu vei lasa totul balta si te vei lasa acaparata total de el incat vei renunta la planurile tale de viitor. Incearca sa porti o discutie matura cu ei (explica-le inainte ca vreti sa discutati civilizat, serios si deschis). Spune-le ca ti-ai gasit pe cineva si explica-le ca faptul asta nu e negativ in viata ta, ci benefic deoarece te face fericita si dornica de a munci mai departe pentru visurile tale.Inainte sa il prezinti oficial, povesteste-le despre el insa nu foarte mult si detaliat astfel incat sa nu creada ca te-a captat cu totul. Si cel mai important: nu te enerva. Vor cataloga comportamentul tau ca fiind pueril si vor incerca sa te controleze pentru ca te vor crede in continuare un copil.Pastreaza-ti calmul pentru a le arata cat de matura esti.Asta poate le va demonstra si lor ca relatia ta nu te "va trage in jos". Mult succes!
Daca esti independenta (mutata de acasa, pe banii tai), iti conduci viata cum doresti.
Daca inca esti dependenta de parinti (acasa la ei si/sau pe banii lor), acestia iti conduc viata cum doresc.
Daca iti schimbi dependenta de parinti cu una de sot (cu bani), acesta iti va conduce viata cum doreste.
Concluzia: cine plateste conduce viata cum doreste.
Morala: daca vrei sa-ti conduci viata, fii independenta (financiar).
Final: daca pentru independenta iti trebuie 10 lei, tu ai X lei si ai un partener cu inca 10 - X lei, merge si asa. Doar sa nu ai tu 0 lei si partenerul 10 lei. Asadar X e de la 1 la 9 (ideal X = 5).
"Daca inca esti dependenta de parinti (acasa la ei si/sau pe banii lor), acestia iti conduc viata cum doresc."
Asta doar daca nu stii sa-ti negociezi pozitia. E drept, asta nu se face de pe o zi pe alta, dar si fara bani poti obtine independenta. Daca ai impresia ca intr-o negociere de genul parinte-copil doar banii conteaza, inseamna ca habar n-ai ce e relatia asta.
Afirmatiile mele sunt statistic (adica in general dar nu universal) valabile. OP-ul pare ca se afla fix in valabilitatea statistica in ceea ce priveste dependenta de parinti.
Nu discutam (alte) cazuri particulare sau despre o relatie parinte-copil normala. Asa, am vazut si oameni independenti (financiar) pe care (inca) ii manipulau parintii (santaj emotional) - una clasica e mama catre baiatul-mamii: "Vai, mama, eu mor daca o iei pe aia de nevasta!".
Cand esti indragostita nu mai gandesti clar, parintii tai pot vedea mai obiectiv care este situatia si prin experienta lor de viata stiu unde poate duce relatia. Eu zic sa nu rupi in niciun caz legatura cu parintii tai pentru un barbat, poate sa fie si un print. Parerea mea ca el trebuie sa faca o impresie impecabila, sa le dea incredere ca are intentii serioase cu tine
"Eu zic sa nu rupi in niciun caz legatura cu parintii tai pentru un barbat, poate sa fie si un print."
In situatia data, nu ea rupe legatura cu parintii, ci invers. Daca ei nu-s capabili sa inteleaga ca nu-i pot dirija viata la 24 de ani, nu e vina ei, ci a lor. Asta cu "impresia impecabila" de multe ori e un bullshit, pentru ca o "impresie impecabila" pentru cineva, e una de toata jena pentru altcineva, in cazul de fata, ea nu cauta un ideal al parintilor ei, ci un ideal al ei, care poate fi diferit, sau chiar opus fata de al lor.
Ca sa ma indepartez putin de la subiectul initial si sa vorbesc strict general, cand prietenii si parintii iti spun despre un barbat ca nu e potrivit, dar tu il iubesti si vezi in el tot viitorul tau, de obicei ramai dezamagita si ajungi la ideea celorlalti ca mai bine nu te incurcai
Intotdeauna e mai bine sa regreti ca ai facut ceva ce-ti doresti, decat sa regreti ca n-ai facut. Doar looser-ii renunta de teama ca nu vor reusi sau ca vor fi dezamagiti. Daca faci ceva si nu-ti iese, macar castigi experienta, daca nu iti asumi riscuri ramai toata viata o carpa.
Trebuie sa te gandesi in primul rand ca viata nu sta pe loc. Ai deja 24 de ani. Daca ai gasit persoana potrivita poti face o schimbar. Le poti impune, ori il acceptati ori ma mut la el. (Dar sa fi sigura ca el este alesul) pentru a nu primi fraza "ti-am spus eu" 
Ne stim de copii mici, adica de vreo 11 ani si alti cativa ani ne-am cunoscut mai bine si ne-am ajutat unul pe altul pana sa spunem "da ma suntem oficial impreuna". Deci vorbim de ani nu te cateva saptamani.
Si cred ca numai asa o sa reusesc cu mutatul ca altfel continu o sa imi toace creieri.Ca mama mea e pe profit maxim, vrea sa ma tina acasa sa beneficieze de pe "fraier" plimbat cu masina, excursi, un cadou ca doar e "soacrasa".
Da stai asa putin ai tai sunt bolnavi in gura trebuie sa le placa lor baiatu sau fata dca tie iti place bravo nu te mariti insori cu ei cu viitorul eu nu sunt de acord cu asa ceva
Atat timp cat tii la el eu zic ca nu are rost sa asculti de ei, in primul rand, dupa cum ai zis tu, ai 24 de ani, chiar daca ei cred ca iti vor binele trebuie sa inteleaga ca asta e alegerea ta si ca ei nu pot sa iti controleze viata, la urma urmei, ar fi pacat sa ne irosim viata cautand "printul pe cal alb" deoarece nimeni nu e perfect, eu zic ca ar merita sa incerci sa ii faci sa fie de acord cu asta, daca tot nu sunt de acord, eu nu zic ca ar fi chiar o idee asa rea sa te muti
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
