Ce parere aveti despre femeile care insala?
In 2013 am cunoscut o fata si de atunci am ramas impreuna pana acum vreo 4 luni cand ne-am despartit.
In 2018 am reusit sa avem o fetita dar care din pacate s-a dovetit ca este foarte bolnava cu o boala grava genetica avand posibilitatea doar cateva luni sa ma bucur de ea deorece dupa 1 an mai mult prin spitale a fost.
Concubina din martie (2020) pana in luna august a stat prin spital cu fetita timp in care eu ma straduiam sa fac bani cand in tara cand in strainatate si pe la inceputul lui august mi-a lasat in spital fetita si a plecat la parinti pe motiv ca nu mai vrea sa aiba grija de fata si in septembrie fetita a murit dupa mai mult de un an de chin.
Recent am aflat ca ea vorbea cu un baiat de mai mult timp chiar in timp ce eu ma chinuiam sa fac fata problemelor si fetita mea era leguma in spital!
Eram un cuplu frumos pana cand am dat de greu.
o iubeam enorm si parea ca ma iubeste si ea dar inca nu am inteles ce a avut in cap de m-a ranit in halul acesta.
In prezent ea este impreuna cu baiatul cu care m-a inselat si nici doliu dupa fetita nu tine pare ca de abia a asteptat sa moara fetita ca sa poate sa isi faca viata.
Sunt ranit profund, atat de ranit ca imi vine sa o blestem.

Am o părere foarte proastă despre femeile care înșeală, dar să nu faci judecăți generale că toate femeile sunt așa.Mai bine iart-o, nu o blestema și roagă-te ca Dumezeu să îți dea o soție care are credință și care are convingerea că poți avea o familie fericită atunci când există fidelitate și încredere.

Sunt două posibilități.Ori sunteti niste persoane ce nu ati primit prea multa educatie de acasa sau de la scoala, ori pur si simplu nu ati fost pregătiți pentru o viata, o familie.
Spun asta pentru ca in general, oameni mai merg la controale sa isi faca analize înainte de a face un copil sa vada daca suferă de ceva, daca pot face un copil, daca pot duce o sarcina etc.Pe urma monitorizează sarcina.Dar in fine poate lucrurile astea nu s-au putut depista sau voi chiar v-ati dorit mult copilul si atunci ok, nu mai lungime pe subiect.
Într-adevăr, nu a fost ok sa isi lase copilul si sa plece indiferent ca singura sau cu cineva.Si inteleg ca te-ai zbatut sa scoti bani.Dar tu,pe parcursul problemelor ăstora ai stat de vorbă cu ea,ai vazut din punct de vedere psihic cum se prezintă? Poate a avut o cădere,poate ii era greu singura sa lupte (stand in spitale, vorbind cu medici, plângând singura, văzând copilul cum se chinuie in fiecare zi) si a clacat. Poate i-au spus medici ca nu mai pot face nimic si asa a stiut ea sa isi acopere durerea.
Nu ii iau apărarea, dar cred ca in probleme de genul e nevoie de comunicare, sprijin si intelegere.Lucurile de genul trebuiesc făcute împreună si discutate ceia ce poate voi nu ati facut si atunci sa ajuns la asta.

Astfel de femei nu merită să aducă copii pe lume.

Asta e așa trist...

Avea o relație de 1.5 ani pe ascuns cu varul ei primar exact când avea fetița câteva luni și începeam să ne dăm seama că avem un copil mai slăbuț in casă!
Ea atunci începea deja să își facă de cap și mirosea oarecum unde se va ajunge in final!
Am avut o fetiță ca un înger de frumos eu am invatat-o sa pronunțe cuvântul mama deși ea ea la 7/8 luni era că un bebe de 2 luni mintal
Am primit o lovitură grea de la viața nici-un copil din lume nu va putea sa umple golul lăsat de Anastasia mea iubită.
Suferea de o boală nimicitoare (leucodistrofie hipomielizanta 14) o boală rară cu speranța de viață între 7 luni și 2 ani ( maxim 7 ani dar deja aceia sunt de ani de zile pe aparate în comă )
După 2 ani am descoperit boala colindând toate spitalele din tara și chiar înainte să moară fetița cu 1 luna a venit rezultatul analizelor genetice din Germania care anunța această boală rară.
Iar referitoar la concubină nu pot să îmi imaginez cum îi era greu daca ea reușea să țină legătura cu varul ei primar in timp ce eu eram disperat.