| anonim1234556 a întrebat:

Hei. Am probleme cu familia. Simt ca nu ma inteleg bine cu nici un membru al familiei. Toata lumea spune ca raspund urat, si nu stiu sa ma comport, dar tot ce fac se intampla din vina lor. Spre exemplu, intr una din zile, nu mai stiu motivul, mama mi a dat o palma pe fata. Eram la matusa in acea zi, acum sunt tot la ea, dar pentru o scurta perioada de timp. Matusa este taur ca si mine, imi suporta glumele "de prost gust"(cum spun mama si bunica). Ea spune ca mu se rezolva nimic cu bataia, ci din contra, persoana respectiva actioneaza mai rau. Da, fac glume si raspund urat in fata parintilor si a bunicii, dar ei nu stiu sa glumeasca cu mine, ei stiu numai seriozitate. Poate ca personalitatea mea nu emana inteligenta pe care o am, poate sunt mult mai desteapta decat par a fi. Ei spun ca sunt plina de mine, dar nu sunt. Le spun:"daca asta credeti voi, nu inseamna ca totul este la fel cum spuneti voi." Mama este satula pana peste cap de mine, imi doresc atat de mult sa raman unele momente singura, sa plang, sa ma descarc cat pot de mult...
Pe de alta parte, am probleme cu alimentatia: nu mananc legume. Daca nu imi plac, nu s obligata sa mananc. Dar mama nu ma intelege absolut de loc, si nu numai ea, toti membrii familiei(parintii si bunicii). Un alt exemplu: acum cateva minute, a sunat bunica sa ies la usa, pentru a lua namolul(pe care il aducea ea). bineinteles ca m a anuntat, printr un telefon. I am raspuns: "ce vrei?". Ea: ce vreau? Iesi la usa...
Intr una din zile, eram la bunica cu mama. Cand sa plecam, ele(mama si bunica) spun ca o sa ma ia la sictir, ca o sa imi raspunda urat, si eu, in interiorul meu, imi venea sa plang, dar in exterior, paream de parca nici nu mi pasa. Peste cateva minute, tata ne a sunat sa iesim afara pentru ca venise sa ne duca acasa. Eu am coborat prima la masina si tata m a intrebat de ce sunt suparata. Am schimbat mai multe vorbe, pana a aflat ce ma framanta. Si el, bineinteles ca ii ia apararea socrii, chiar daca nu e langa el, ca "faceau glume". Eu ii spun: "pai asa se glumeste? Spui ca iei omul la sictir, si apoi cand se supara, inventezi prostia de a spune ca era doar o gluma..." Aproape ca imi dadeau lacrimile, ma durea inima, dar in adancul meu imi spuneam sa rezist.
De cate ori nu le am spus ca am nevoie de un psiholog, care sa ma poata intelege, ei spun ca problema este in capul meu. Frate, nu am nici o problema cu capul si nici cu ei, fac glume pentru ca asa imi place sa fac cu cei dragi, nu numai cu ei, fac glume cu oricine care cunosc, asta imi este felul, si nu ma schimb pentru nimeni si pentru nimic.
Ma consider credula, doar pentru ca eu cred in zodiac. Asa si? Daca eu cred in zodiac e problema lor? Nu, este problema mea in ce cred si nu cred. Eu sunt taur iar parintii mei sunt amandoi varsatori. Pe un site de zodii scria ca taurii si varsatorii nu se inteleg absolut de loc. Bunica e scorpion, eu in mintea mea: "pai e scorpion, inseamna ca e scorpie"
De cate ori nu am vrut sa plec de acasa, sa nu mai am nici o legatura cu nimeni, ma simt libera cand ma plimb cu bicicleta, prin camp, ma simt atat de bine, dar ei imi observa doar defectele. Bine, nu vreau sa spun ca nu am defecte, pentru ca recunosc ca am defecte, nimeni nu e perfect, dar ei vor din mine copilul perfect.
M am saturat sa stau si sa inghit ce nu imi place, sa aprob lucrurile ce ma fac trista, va rog mult sa ma ajutati! Am nevoie de ajutor!

6 răspunsuri:
Bula
| Bula a răspuns:

Certurile sunt lucruri necesare pentru impacare.
Un om destept nu se cearta, ci asculta cu atentie parerea partii celalalte, apoi face sa fie bine pentru amandoi.
Si, apropos de zodie:
Taurul se nerveaza cand vede rosu, da cu capul, care apoi il doare...

| ascovit a răspuns:

Te-ai saturat tu sa stai si sa inghiti ce nu iti place, dar ai tai nu s-au saturat de "problemele" tale inexistente? Pari ca te victimizezi din orice. Ar trebui sa te pui si in locul lor si sa nu mai fi asa incapatanata. Cauta sa faci totul in asa fel incat sa fie bine si pentru tine dar si pentru ei. Din ce am citit reiese ca tu esti de vina.

| Violleta2022 a răspuns:

Este vina si problema lor pentru ca esti obraznica?
Personal, daca ai fii fiica-mea ti-as lua accesul al telefon, computer, tot ce-ti face placere, te-as obliga sa stai in casa pana inveti sa vorbesti si sa te comporti frumos.
In caz de neascultare te-as duce la pshiatru si daca nici atunci nu te potolesti, internata la un Camin de copii, unde esti tinuta inchisa, fara acces la internet, telefon, doar lectii si joaca cu copii de acolo si binenteles, zilnic 1ora cu doctorul psiholog.

| Popescu_Eugen_1964 a răspuns:

Problemele inerente ale pubetrtatii si conflictul dintre generatii. Personaliatea ta e pe cale sa se contureze, parintii probabil nu au o viata prea usoara si nu au timp sa-ti acorde si nici nu gusta glumele tale. Toti sunteti de vina. Meseria de copil ca si cea de parinte se invata din mers, nu prea sunt scoli pentru asa ceva. Cu bunavointa se gasesc materiale dar trebuie citit si asta e mai greu. Un mediator nu poate face nimic decat in dezbateri cu ambele parti, ascultand pe toti, intelegand ce se intampla si apoi abia pronuntandu-se cu sfaturi. Restul e can-can.

| Zaygon a răspuns:

Pariez ca nu ai mai mult de 13 ani si esti frustrat ca nu ti se permit toate obrazniciile. Daca tu faci misto de ai tai e perfect normal dar invers pozezi in victima. Esti patetica daca crezi ca totul ti se cuvinte si in al doilea rand esti credula pentru mizeria cu zodiacul. Ma cert cu fratele meu tot la doua zile si? Dupa ne impacam si trecem peste.

| MiriMendes a răspuns:

Poate ar trebui sa le spui toate lucrurile astea lor, exact asa cum le-ai scris aici.Intreaba-i ce trebuie sa faci ca sa nu se mai comporte asa cu tine.Cred ca problema vine si de la tine si de la ei, dar cel mai bine e sa nu iti fie teama si sa vorbesti deschis cu ei.