Hei tuturor.
Am o situatie mai ciudaata.
Sunt impreuna cu un baiat de 4 ani. Parintii stiu de relatie, dar nu sunt de acord. Am 18 ani impliniti si totusi nu ies din cuvantul lor.
Nu am voie sa plec la mare la munte sa dorm la el...parintii vor sa ma desparta de el din cauza diferentelor materiale si sociale. Insa mie nu imi pasa.
Am vrea sa plecam la mare vara aceasta insa bineinteles ca nu am voie.
Nu stiu cum sa ma impun si cum sa scap de rusinea asta fata de ei. Sa imi traiesc si tineretea sa ma si distrez. Totusi am 18 ani, sunt majora si le cer voie.

Asta numesc eu parinti comunisti. Si nu din pricina ca iti ingradesc libertatea, cat din pricina ca nu au stiut cum sa castige inima chiar propriului lor copil. Eu nu au stiut sa-si iubeasca propriul copil. Sunt bune si casa si masa -caci altfel ar fi fost dati jos din drepturi numaidecat- dar acestea nu sunt suficiente. Am spus-o si o mai spun: pana si puii necuvantatoareleor se bucura de mai multa dragoste din partea celor ce i-au adus pe lume, decat se bucura copiii de dragostea celor ce i-au nascut. Iar dragostea inseamna libertate; inseamna sa castigi inima copilului; inseamna sa te asculte din dragoste. Pentru ca parintii tai nu au cunoscut pe Dumnezeu, tocmai de aceea ei nu cunosc dragostea.

"Veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face liberi." (Ioan.8:32)
Iti vei castiga libertatea in modul deplin atunci cand vei ajunge sa-L cunosti pe Dumnezeu. Te vei increde in El si nu te vei mai teme de oameni. Nu ma refer la frica, ci la constrangerea alor tai. Asta patesc cei mai multi tineri. Si asta este o extrema. In extrema cealalta sunt acei copii care isi bat joc de parintii lor.
Cand Dumnezeu va fi pe primul loc in viata ta, atunci vei fi cu adevarat libera.
In momentul de fata nu poti decat sa pleci de acasa cu baiatul cu care esti. Dar esti tu sigura ca acest baiat nu te va lasa mai tarziu? Plecarea de acasa nu inseamna libertate. Nici macar moartea parintilor.
"Deci daca Fiul va face liberi, veti fi cu adevarat liberi. (Ioan.8:36) Asta inseamna sa te rupi de lumea aceasta si sa traiesti pentru Dumnezeu. Vei putea face asta numai atunci cand vei ajunge sa-L cunosti; cand iti vei dori asta; cand Il vei ruga.

Din pacate nu prea ai ce face. Atata timp cat stai pe banii lor trebuie sa ii asculti. Nu am inteles partea "parintii vor sa ma desparta de el din cauza diferentelor materiale si sociale". El e mai sarac ca tine?

Esti majora, dar tot acasa te intorci. E frustrant cand parintii iti ingradesc orizontul, dar nu prea ai ce face atata timp cat iti ofera un acoperis, mancare, protectie, etc., te supui regulilor aferente.

Chiar dacă eşti majoră sunt părinţii tăi şi au poate şi ei dreptatea lor. Plus că maturitatea nu e dată de vârstă.

Daca esti majora, singurul lucru care il poti face, e sa te muti de la ei, undeva cu chirie, chiar si cu prietenul tau, sa iti cauti de lucru si sa te intretii singura! nu vor mai avea ce sa iti zica

Daca te poti sustine singura financiar si moral TE DUCI. Nu iti pot face absolut nimic. Asta in cazul in care iti place mult de acel baiat si poti sa "renunti" la parinti

Si eu sunt in aceeasi situatie ca si tine tot 18 ani am si eu dar o mica diferenta ca relatia mea e de durata mai putina dar, cum sunt parintii tai asa sunt si ai mei. Se gândesc ca esti fata si poate sa ti se intample orice si da cum iti fac tie imi fac si mie adica eu nici nu prea am voie sa ies cu el dar sa ma gândesc sa plec impreuna cu el Eu zic sa mai ai putina rabdare daca el tot te-a inteles atata timp o sa te mai inteleaga putin iar cu parintii nu stiu asa sunt ei cred ca daca pleci undeva cu prietenul nu stiu ce nu se intampla eu zic macar sa incercati sa vorbiti iar cu parintii tai si sa-i faceti sa inteleaga ca va iubiti si ca totusi trebuie sa-ti faci si tu o viata. Sper ca te-am ajutat