n-am prieteni, dar am.Chiar daca sunt la 2 km distanta.Stiu foarte multi prieteni, dar totusi nu prea ies din casa, de plictiseala ca n-am ce sa fac.Aici intra orgoliul.De ce sa-i sun pe ei daca ei nu mi-au trimis nici macar un mesaj? Am mai fost sa vad cum stau lucrurile si nu au nimic cu mine sau asa ceva.Dar ma ignora in sensul ca nu ma cheama niciodata sa iesim.Si nu vreau sa ii sun pe toti ca prostul si ei sa nu ma cheme niciodata.Ce sa fac? In ca masura ma afecteaza orgoliul?

Gandeste-te ca poate si ei gandesc la fel, ca tu nu-i chemi si si ei asteapta ca tu sa faci primul pas.Dar unul din voi trebuie sa-l faca, nu ai nimic de pierdut daca tu esti acela.

Poate gandesc si ei la fel.

Probabil că au alte priorităţi, în loc să te sune pe tine ca să ieşiţi afară. Nu mai sta după ei. Tu nu poţi să ieşi şi singur afară?

Dap .Si eu stau tot la 2 km distanta de cartier ...Pe mine m-au mai invitat, dar chestia e ca stateam si departe si veneam mai greu... uneori plecam mai devreme din cauza distantei, fiindca se intuneca si de asta nu prea ma mai cheama.Lasa orgoliul la o parte si iesi cu ei. Probabil ei considera ca tu nu vrei sa stai afara si de aceea nu te mai suna, asadar fa tu primul pas si suna-i , si dupa poate situatia se va schimba.

Pai suna-i tu, era mai rau daca te respingeau sau daca gaseau motive numai ca sa nu iasa cu tine.incearca sa iesi cu ei, iar daca va intelegeti continuati sa iesiti...

Pai aici tu ai de pierdut...ei nu te cauta pentru ca stiu ca stai departe si poate n-ai veni si ei cum stau unii mai aproape de ceilalti se vad mai des si de asta :p suna-i de cateva ori, iesi cu ei de cateva ori si o sa vezi ca daca se simt bine cu tine si vad ca iesi mai des o sa te sune.