Imi urasc tatal inca de cand eram mic, si imi da zilnic motive sa il urasc mai ales ce s-a intamplat azi, am fost de dimineata cu tramvaiul cu prietenul meu cel mai bun pe care il cunosc de 10 ani si pe el il urmareau parintii pe ascuns pentru ca mai chiulise si inainte si apoi parintii i au sunat pe ai mei si eu am intarziat vreo 5 10 minute dar nu aveam nicio absenta ca oricum mama a vorbit cu diriga la telefon si mama a inteles dar tata a inceput sa faca scandal aiurea m-a facut prost handicapat(lucruri care nu ma afecteaza) si m-a certat chiar daca nu aveam nicio absenta si nu facusem nimic nu l am mintit s au altceva si invat si bine si mi-a zis ca imi ia telefonul si cartela(habar n am de ce) si prietenul meu care are peste 50 de absente si corigente lui parintii nu i iau facut nimic ba chiar el care e cu 4 ani mai mic ca mine are voie sa faca ce vrea iar pe mine tata de abia daca ma lasa odata pe saptamana in weekend afara si atunci o ora maxim 2 colegii ma cheama afara si el nu ma lasa si trebuie sa mint ca nu pot iesi ca am teme sau alte chestii si am ajuns sa ies fara sa stie el acelea fiind cele mai faine momente din copilaria mea si sincer nu mai tin la el deloc si nu imi mai pasa de el de abia astept sa fac 18 sa plec de acasa orice doar sa scap de el sau sa nu il mai vad ca ma enerveaza si as fugi de acasa dar nu pot deoarece mama mea ma intelege foarte mult si e tot ce am mai scump si nu as putea sa i fac asa ceva si nu stiu ce sa fac cu viata mea oricum era trista si asa mai trebuie sa se ia si tata de mine.

Si eu am fost asa când eram mica. Părinții nu ma lăsau sa am cont de Facebook, îmi luau telefonul, ma puneau sa fac teme dar sa stii ca ei când fac asta au dreptate.In 2014 mi-am facut cont fara sa stie ei si acum regret amarnic ca nu i-am ascultat când au zis "Nu iti fa cont!".De când mi-am facut cont, viața mea a fost din ce in ce mai proastă.M-am băgat in seama cu străini care m-au facut sa sufăr cu zile.

Deci fi mandru/mândră ca se intereseaza de tine, de binele tau, ce faci, pe unde umbli si ce prieteni iti alegi sa iti faci.

P.S. Am 13 ani si încă îmi mai iau telefonul.Dar mesajele nu le verifica (stiu si eu ca au o limita pe care nu o pot depasi; intimitatea mea)

Fii mandru/mândră ca ai niste părinți care se intereseaza de tine,pe unde umbli,ce faci,cu cine umbli,la ce ora sa vi acasă.Ei te ceartă pentru ca te iubesc si daca ai păți ceva s-ar întrista foarte mult.

După parerea mea, acel prieten al tau cred ca are niste părinți care il lasa sa umble in lung si in lat si asta mai încolo va crea obiceiuri foarte proaste (se va droga, isi va injura părinții, va veni târziu acasă sau chiar deloc).

Eu ma inteleg mai bine cu tata decat cu mama (mama tipa la mine; bine, si tata mai tipa dar nu asa exagerat ca mama; mai merg in excursii cu tata, vorbim despre băieți si toate alea ))) stiu ca pare funy dar asa e ))

Deci in concluzie bucurate ca ai niste părinții care se intereseaza ca copilul lor sa fie bine si nu il lasa de capul lui. Iubeste-i măcar putin acolo.Mai tarziu vei regreta.Deseneaza-le felicitări si chestii drăguțe. Vorbeste cu ei cu calm iar daca incep sa tipe la tine du-te in camera si zi asa "Tot răul spre bine.Sa cresc eu mare si frumos/frumoasa.Asta vor părinții mei"Sunt sigura ca ei te iubesc!