Voi ce a-ti face in cazul in care familia nu este de acord cu parteneru/a de viata doar pentru ca parintii au niste pretentii? a-ti merge mai departe cu relatia sau a-ti renunta pentru a fi langa parinti?

Parintii mei nu prea sunt de genul sa imi impuna asa ceva. Stiu sa imi respecte punctul de vedere. Ca nu ar fi de acord e altceva, dar nu cred ca s-ar pune problema sa imi impuna. Poate mi-ar spune la un moment dat ce ii deranjeaza, dar atat. As merge cu relatia inainte daca as iubi persoana si as sti ca si ea ma iubeste.

Pretentii nu au.Am eu mai multe ca ei
Sper totusi sa nu fiu pusa niciodata sa aleg

Acum parca ai descrie exact situatia mea. Sunt in aceeasi situatie. Ai mei nu sunt de acord cu el din cauza ca lucreaza in constructii, ca nu e de mine, etc. Si tot continui sa fiu cu el, si el chiar ma iubeste mi-a demonstrat asta de nu stiu cate ori, a venit si la ai mei sa vb cu ei, dar ei nici nu vor sa auda sau sa il vada. Pe mine m-a si plesnit mama ca ii iau lui apararea, dar tot nu am renuntat. Noi luptam, si in ciuda la tot ma iubeste si il iubesc, si nu ma intereseaza ce spune gura lumii. Poate ai mei vor fi de acord cu timpul desi nu cred, cum o vrea Dumnezeu.
Numai bine!

Cred ca cei care ar alege sa stea langa parinti sunt cei care nu au un partener de viata sau care nu au tinut niciodata cu adevarat la cineva. Alaturi de partener te simti iubita, implinita, in siguranta, completa, simti ca nu-ti mai trebuie nimic altceva. Cand te simti atat de bine, de ce ai renunta pentru a sta cu parintii? O persoana care ar face asa ceva nu e o persoana in toate mintile. Probabil superficiala sau gandeste prea mult, isi asculta prea mult mintea si prea putin inima si nu va fi niciodata fericita.
Eu l-as alege pe el fara sa stau pe ganduri, normal, daca as sti ca tine la mine la fel de mult pe cat tin eu la el. Si chiar daca as sti ca e gresit, nu mi-as schimba parerea, pentru ca parintii vor fi oricum acolo cand voi avea nevoie de ei. Asa e omul - niciodata nu asculta ce i se zice, si bine face zic eu, trebuie sa treaca prin foc ca sa-si dea seama ca arde.
Pe deasupra, parintii ar trebui sa se mai abtina de la pretentii pentru ca e partenerul meu, nu al lor. Tot ce ar trebui sa-i intereseze e ca ma iubeste si il iubesc si mai departe treaba noastra.

Eu as continua relatia, si nu m'as indeparta de parinti.

Depinde aici de multe chestii... daca depinzi de parinti de anumite chestii da atunci poate. dar in momentul in care esti pe picioarele tale.adica sa nu ai nevoie de un acoperis deasupra capului, daca nu ai nevoie de mancare.etc,etc si intr-adevar merita persoana respectiva. da as putea in situatia asta sa renunt.si sa le spun. voi ati fost crescuti altfel alte timpuri, alte pretentii, eu am pretentiile mele ca om.nu o sa traiti voi cu el/ea.ci eu.si daca parintii tai ajung sa considere ca iubesti persoana respectiva si vrei ceva f serios.si nici in ruptul capului nu renunti cu siguranta vor invata obligati sa il/o accepte, dar daca depinzi de ei, lasa pana in momentul in care poti fi sigur/a pe tine, adica sa iti asumi riscul de a te descurca singur/a

Ai mei parinti nu au fost de acord cu iubitul meu inca de la inceput insa eu am mers mai departe cu relatia si am luptat pentru noi.Am trecut prin multe clipe grele cam vreo 2 ani de zile pana au inteles ai mei ca nu au ce sa faca si nu au cum sa ma desparta de el. Daca iubesti cu adevarat se merita sa lupti pentru persoana iubita.Acum il accepta si ai mei si chiar tot timpul ma intreaba ce face si cine mai stie cate iar la inceput nici nu vroiau sa auda numele lui.

Cunosc cazuri in care n-a renuntat la pers iubita, au fost certuri, scandaluri dar pana la urma s-au rezolvat. Daca tu tii la aceasta persoana si crezi ca ea e pentru tine, mergi mai departe cu relatia daca nu, nu.Parintii tai te vor iubi indiferent ce decizie vei lua.Incearca sa le arati de ce o iubesti asa mult si poate isi vor schimba parerea in bine.Succes!

Daca nu depinzi de parinti eu as continua relatia pentr-u ca nu vei putea sta cu parintii toata viata da sa fii sigura ca si relatia pe care o ai merita sacrificii

In cazul meu nu au fost nici unii de acord, dar noi ne-am iubit si acum suntem impreuna de 8 ani si avem o fetita de 1an.pana la urma te accepta chiar daca nu le comvine, si vor ajunge sa te placa

Este viata ta asa ca tu hotarasti ce vrei sa faci cu ea si cu cine sa fi. Daca tu chiar tii la persoana respectiva nu te despartii de ea, in cele din urma parintii se vor resemna si vor accepta.

amintesteti ceea ce ti-am zis eu zilele trecute.ca...DRAGOSTEA invinge orice obstacol. daca tu crezi ca il iubesti atunci ascultati inma.si stai linistita ca la un moment dat parintii vor accepta fie ca vor fie ca nu. te pup ubita.sa ai grija de tine

Buna! depinde de ce vrei tu si ea! e viata ta tu alegi pe cine sa iubesti si pe cine nu parinti! insa daca relatia nu e serioasa, ci doar asa pentru un timp, atunci nu vad rostul de a ramane cu persoana respectiva dar daca o iubesti cu adevarat atunci ramai cu ea iar parinti se vor obisnui in timp cu idee.Insa ar fi bine sa asculti si ce au ei de zis poate ca in unele privinte au dreptate

Depinde de varsta. Daca esti de peste 20 ani as continua relatia, deoarece cu parintii nu ai sa traiesti pana ai sa mori. Candva va fi nevoie sa itit faci si tu o familie.
Dar daca esti mai mic eu zic sa renunti.
Sper sa te ajute raspunsul meu:*

Cu siguranta as renunta pentru a fi langa parinti.

Aici e super greu. Si eu trec prin aceasta situatie si nu suntem numai noi, sunt alte mii de fete/baieti. Oricum, sper sa fii destul de matura si sa faci diferenta dintre obsesie si dragoste. Eu acum dupa doi in care de abia m-am intalnit cu pretenul meu si vorbeam foarte rar la telefon, nul aveam in lista la telefon si alte chestii, acum m-am cam plictisit, nici eu nu stiu sa explic, si mi-e frica sa cred ca totul a fost o obsesie. Stii cum e, atunci cand ti se interzice un anume lucru, te incapatanezi pana il ai. Dupaia iti dai seama cu adevarat daca il vroiai neaparat sau era un moft. Ce stiu sigur este ca el ma iubeste; in ceea ce ma priveste, nici nu mai stiu ce sa cred. Dar daca simti ceva pentru el, atunci nu ai ce pierde! Parintii pana la urma sunt parinti. Mie mi-a promis ca daca afla o sa ma dea afara din casa. Inca nu a aflat nimic. Deci oricat de grava ar fi greseala ta, pana la urma o sa te ierte; ca e vorba de prieten sau altceva. Dar si baiatul trebuie sa merite daca il alegi!

E o ipocrizie sa fi pus sa alegi intre parinti si partenerul de viata. Din punctul meu de vedere e stupid si va spun si de ce: parintii nu iti pot oferii anumite placeri si partenerul nu iti poate oferii sfaturile parintilor bafta

Daca tii la el, tine la tine cu adevarat, continua relatia!
Si nu incerca sa te indepartezi de parinti.
Pina la urma, ei te vor intelege, te asigur.
PARINTII, tot ce vor pentru copilul/copii lor, este sa ii vada fericiti